Grecia: circuit istoric la porțile Peloponezului - partea a doua

Grecia: circuit istoric la porțile Peloponezului - partea a doua
 
 

(Nafplio, Epidavrus și Micene)

Avem cazare într-un sat pe malul mării, Kantia, interesant doar printr-un turn ruinat în care se aflase sediul comandantului otoman local (Aga), dar de unde putem ușor vizita obiectivele din peninsula Argolida.

Kantia

Kantia: turnul-locuință al comandantului otoman local.

Nafplio

Prima zi o dedicăm unui oraș deosebit, Nafplio / Ναύπλιο, fostă capitală a Greciei renăscute între 1821-1834, aflat anterior sub stăpânire succesivă franceză (după a 4-a Cruciadă), venețiană și otomană. Ne îndreptăm pentru început spre cel mai solicitant obiectiv, imensa cetate venețiană Palamidi, cea mai mare din Grecia, construită între 1711-1714 pe vârful întregului munte stâncos ce domină orașul de la 216 metri, și totuși ocupată de otomani în 1715 și de rebelii greci în 1822. Citadela este înconjurată cu un masiv zid continuu care adăpostește șapte bastioane / forturi, cu nume de eroi greci, fiecare independente și de-sine-stătătoare, putând fi apărate individual, chiar dacă inamicul ar fi pătruns în incintă.

Nafplio: cetatea Palamidi

Nafplio: cetatea Palamidi văzută de pe str. Asklipiou, în dreptul săgeții este parcarea și intrarea, în dreapta Bastionul Miltiades și mai jos Leonidas, iar în planul doi din stânga bastioanele Fokion și Achilles, Temistocles (în spatele intrării), iar în dreapta Aghios Andreas și Robert (mult coborât, la care urcă scările din oraș).

Din oraș se poate urca la cetate pe o scară în zig-zag aproape verticală cu 913 sau 901 trepte, dar mult mai rapid și facil este accesul cu mașina până în parcarea din fața intrării. Intrarea principală se face prin Bastionul lui Epameinondas (care este practic o platformă de artilerie etajată), după care, pe dreapta ne întâmpină silueta de carenă de navă a Bastionului lui Miltiades, de formă pentagonală cu acces dinspre vest. Acesta include clădirea de trei etaje a Guvernatorului și a fost folosit ca închisoare între 1840-1920. La parter rătăcim prin numeroasele celule ale închisorii, iar o scară ne duce pe acoperiș, de unde avem o perspectivă bună pentru a înțelege structura bastionului.

Nafplio, Palamidi: Bastionul lui Epameinondas,

Nafplio, Palamidi: Bastionul lui Epameinondas, intrarea principală în cetate, din strada cu parcare.

Nafplio, Palamidi: colțul sudic al Bastionului lui Miltiades

Nafplio, Palamidi: colțul sudic al Bastionului lui Miltiades, văzut de pe platforma micului Bastion al lui Leonidas.

Nafplio, Palamidi: structura interioară a Bastionului Miltiades

Nafplio, Palamidi: structura interioară a Bastionului Miltiades, cu Palatul Guvernatorului în stânga și închisoarea jos în dreapta.

De la intrare (respectiv Bastionul Miltiades) putem continua urcând multe trepte spre sud ajungând direct la Bastionul Temistocles.

Nafplio, Palamidi: scările care duc de la intrare spre sud,

Nafplio, Palamidi: scările care duc de la intrare spre sud, direct la Bastionul Temistocles, văzute de pe terasa închisorii Miltiades.

Noi decidem însă să vizităm obiectivul circular, pe lângă zidurile exterioare, astfel încât lăsăm în dreapta Bastionul lui Leonidas (de o construcție simplă, și acesta servind mai mult drept platformă de artilerie cu o bună perspectivă asupra orașului nou), și ne îndreptăm spre nord-vest, spre importantul Bastion al lui Aghios Andreas, cel mai vechi și cel mai important de pe deal (construit în 1712, sediul Comandantului Garnizoanei), cu Leul Veneției sculptat deasupra porții principale. În curte se află Capela Sfântului Andrei, iar în spatele său, o mică grotă săpată în stâncă cu rol de magazie este totuși numită Închisoarea lui Kolokotronis (general grec în Războiul de Independență din 1821); deși se pare că în realitate acesta a fost deținut în bastionul Miltiades, minuscula încăpere este un punct obligatoriu de vizită pentru greci.

Nafplio, Palamidi: Bastionul Aghios Andreas

Nafplio, Palamidi: Bastionul Aghios Andreas, văzut din dreptul Bastionului Miltiades.

Nafplio, Palamidi: vedere de la intrare

Nafplio, Palamidi: vedere de la intrare (dinspre vest) asupra curții interioare a Bastionului Aghios Andreas, cu Capela (acoperită de copac) și galeria la etaj cu intrarea la închisoarea lui Kolokotronis.

Nafplio, Palamidi: Capela Aghios Andreas

Nafplio, Palamidi: Capela Aghios Andreas, văzută tot de pe galeria ce conduce la închisoarea lui Kolokotronis.

Întregul bastion este un labirint de scări, porți și platforme. Din curtea interioară se iese în Piața Armelor (Piazza d`Armi), o platformă exterioară de unde se spune că s-ar deschide cea mai frumoasă priveliște din Grecia, asupra orașului vechi, golfului Argolic și micii insule cu castel Boutzi.

Nafplio, Palamidi: curtea interioară a Bastionului Aghios Andreas

Nafplio, Palamidi: curtea interioară a Bastionului Aghios Andreas, văzută spre nord de pe galeria cu arcade, la care se urcă pe scara din stânga. În față, se zărește platforma externă cu steagul elen și clopotul.

Nafplio, Palamidi: Piața Armelor din Bastionul Aghios Andrea

Nafplio, Palamidi: Piața Armelor din Bastionul Aghios Andrea. În dreapta jos este poarta de ieșire din curtea interioară.

Nafplio, Palamidi: clopot pe platforma externă superioară a Bastionului Aghios Andrea

Nafplio, Palamidi: clopot pe platforma externă superioară a Bastionului Aghios Andrea. Pe dedesubt trec scările ce urcă din oraș.

Nafplio, Palamidi: vedere de pe una din platformele Bastionului Aghios Andreas

Nafplio, Palamidi: vedere de pe una din platformele Bastionului Aghios Andreas, cu orașul vechi și insula Bourtzi în dreapta și Acronafplio în stânga.

Nafplio, Palamidi: vedere de pe Piața Armelor

Nafplio, Palamidi: vedere de pe Piața Armelor spre o intersecție complicată a Bastionului Aghios Andreas, cu poarta de acces spre Bastionul Temistocles în față-dreapta, și cea de intrare în curtea interioară în stânga.

De la Bastionul Aghios Andreas coborâm câteva zeci de trepte spre Bastionul Robert, unde ajungem la poarta secundară de intrare / ieșire din cetate, acolo unde se termină cele peste 900 trepte ce urcă din oraș. Apoi revenim și continuăm pe o potecă pe lângă fortificații, urcând câteva platforme naturale și zeci de trepte până ce ajungem la Bastionul lui Temistocles; de la acesta, spre stânga, se deschide o poartă pe sub care coboară scările spre Bastionul Epameinondas de la intrare, iar prin dreapta se poate continua vizita cu cele mai puțin reprezentative bastioane, al lui Achilles și al lui Fokion (ultimul construit de otomani, cu o frumoasă vedere spre plaja Karathona). Acestea două din urmă constau doar în ziduri întinse pe o lungă culme stâncoasă și platforme de artilerie.

Nafplio, Palamidi: vedere de pe Bastionul Aghios Andreas

Nafplio, Palamidi: vedere de pe Bastionul Aghios Andreas cu drumul de acces spre Bastionul Temistocles (care se vede sus).

Nafplio, Palamidi: vedere de pe drumul de acces spre Bastionul Temistocles

Nafplio, Palamidi: vedere de pe drumul de acces spre Bastionul Temistocles spre orașul vechi, Acronafplio, insula Bourtzi și Golful Argolic. La dreapta, parte din Bastionul Aghios Andreas

Nafplio, Palamidi: Bastionul Aghios Andreas

Nafplio, Palamidi: Bastionul Aghios Andreas (stânga jos) și clădiri din Bastionul Temistocles (dreapta).

Nafplio, Palamidi: altă vedere de pe Bastionul Temistocles

Nafplio, Palamidi: altă vedere de pe Bastionul Temistocles spre Bastionul Aghios Andreas.

Nafplio, Palamidi: vedere de pe Bastionul Temistocles,

Nafplio, Palamidi: vedere de pe Bastionul Temistocles, în lungul cărării care coboară la intrare (la Bastionul Epameinondas, cel cu oameni pe platformă); jos la stânga este Bastionul Miltiades, iar la dreapta parcarea exterioară.

Nafplio, Palamidi: vedere de la Bastionul Temistocles spre sud

Nafplio, Palamidi: vedere de la Bastionul Temistocles spre sud (spre Bastionul Achilles)

Nafplio, Palamidi: vedere de la Bastionul Temistocles spre sud

Nafplio, Palamidi: vedere de la Bastionul Temistocles spre sud (spre Bastionul Achilles și Fokion)

Nafplio: insula Bourtzi

Nafplio: insula Bourtzi, văzută de pe cetatea Palamidi.

Coborâm de la Palamidi în oraș și parcăm pe o stradă aproape de portul orașului (Kostourou), cu intenția de a vizita mica insula cu castel Bourtzi. Mica fortăreață a fost construită tot de venețieni în 1473, pentru apărarea golfului, și a folosit ulterior (până în 1930) drept sediu al călăului local, aici fiind îndeplinite și execuțiile celor deținuți la Palamidi.

Nafplio: insula și fortăreața Bourtzi

Nafplio: insula și fortăreața Bourtzi, văzute de pe Boumpoulinas, strada portului.

Cam la fiecare jumătate de oră pleacă câte o ambarcațiune din port (de pe strada Boumpoulinas) spre insulă, unde-și așteaptă clienții 20 minute, timp suficient pentru a urca pe toate platformele micului castel, aflat încă în renovare (pentru a fi probabil transformat în hotel). Cel mai mare punct de atracție este evident panorama dealului stâncos de care se află Palamidi, a orașului vechi și a Acronafplion-ului, cel mai bine vizibile de pe platformele superioare ale fortului.

Nafplio: Palamidi, orașul vechi și Acronafplion

Nafplio: Palamidi, orașul vechi și Acronafplion, văzute de pe insula Bourtzi. Cetatea are în prim-plan Bastionul Robert, pe lângă care urcă și treptele din oraș, mai sus este Aghios Andreas și în fundal dreapta, Temistocles.

Nafplio, Bourtzi: vedere de pe cea mai înaltă platformă a fortăreței,

Nafplio, Bourtzi: vedere de pe cea mai înaltă platformă a fortăreței, cu curtea interioară.

Nafplio, Bourtzi: insula și fortăreață, văzute de pe apă

Nafplio, Bourtzi: insula și fortăreață, văzute de pe apă

Este momentul să mâncăm ceva și să vizităm puțin orașul vechi. Descrierea Nafplion-ului ca fiind cel mai elegant oraș din Grecia nu este deloc exagerată. Clădiri îngrijite, renovate, individualizate prin stiluri particulare, diferind de la casă la casă, policrome (lipsește din fericire arhitectura minimalistă și ubicuitarul alb-murdar întâlnit în Grecia continentală), balcoane artistice, flori la ferestre, străzi înguste și romantice…

Nafplio: chiar lângă port se află piața Philellion

Nafplio: chiar lângă port se află piața Philellion, pe locul unui vechi bastion venețian, demolat în 1866. Numele se referă textual la prietenii Greciei, soldații francezi care au luptat în Războiul de Independență (au și un monument în piață). În centru este biserica Aghios Nikolaos.

Nafplio: vederea din Port a cetății Palamidi

Nafplio: vederea din Port a cetății Palamidi, în prim-plan Bastionul Robert (cu scările ce urcă din oraș), iar mai sus Bastionul Aghios Andreas.

Nafplio: strada Emmanouil Sofroni

Nafplio: strada Emmanouil Sofroni, în orașul vechi.

Centrul vechiului Nafplion este Piața Constituției, Plateia Syntagmatos, construită de venețieni, apoi sediu al Guvernatorului Otoman din Peloponez. Veche de trei secole și practic neschimbată, piața e mărginită de monumente istorice: Muzeul Arheologic în vest, Clădirea primului Parlament Grec la sud (la origine o veche moschee), vechea moschee Trianon la est, casa lui Teodoros Kolokotronis și palatul lui Ioannis Kapodistrias la nord. De asemenea, mergând câteva străzi spre est, întâlnim și biserica Aghios Georgios. Mai poate fi vizitat Muzeul Războiului (1839), prima Universitate (1833, azi Primăria), prima farmacie, monumente, statui, fântâni vechi, inscripții…

Nafplio: vechea moschee Trianon

Nafplio: vechea moschee Trianon, astăzi cinematograf.

Nafplio: Muzeul Arheologic

Nafplio: Muzeul Arheologic (construit de venețieni în 1713 drept garnizoană).

Nafplio: Moscheea Vouleftikon

Nafplio: Moscheea Vouleftikon, locul în care s-a reunit prima dată Parlamentul Greciei (vouli). Azi adăpostește evenimente culturale.

Profităm de orele rămase de lumină, pentru a urca și pe dealul primei așezări, Acronafplio (sau Acronauplia, orașul bizantin și medieval timpuriu) aici unde la 1212 cruciatul francez cuceritor Geoffroy de Villehardouin (unchiul celui ce a construit castelul pe Acrocorint) împarte peninsula în două incinte (numite castele), și ridică un Castello dei Franchi în est, sediul administrativ al zonei ocupate, apărat de două turnuri circulare și un fort triunghiular, despărțit printr-un zid liniar de Castello dei Greci în vest, unde trăiesc locuitorii greci. Nu a mai rămas mare lucru din vechile clădiri, în afara zidurilor solide de apărare; cea mai bună imagine o avem de la Palamidi, de unde se văd bine fortificațiile franceze, a căror latură vestică (zidul linear francez despărțitor de zona grecească) este mărginită de o clădire reconstruită (depozit de pulbere din 1706) și de ruinele unui turn pătrat (înalt de 20 metri, demolat de naziști și transformat în buncăr). În nord se ridică Poloi, turnul cu ceas, simbol al orașului (inițial probabil o campanilă venețiană, dotată cu un ceas în 1833, distrus de germani în 1944 și refăcut după război). Mai jos de Castelul Francezilor, venețienii au construit o nouă incintă, cu Castello di Toro (sec. XV), bine păstrat până azi.

Nafplio: Acronafplio văzut de pe Palamidi.

Nafplio: Acronafplio văzut de pe Palamidi. Jos se vede Castello di Toro și biserica Agia Anargyroi, în mijloc zidurile bine păstrate ale Castelului Francez, iar sus urme de fundații din Castelul Roman. În dreapta se vede Turnul cu ceas.

Nafplio, Acronafplio: vedere în lungul zidurilor nordice la Castello di Toro

Nafplio, Acronafplio: vedere în lungul zidurilor nordice la Castello di Toro, , spre fortăreața Palamidi. Clopotul aparține bisericii de jos (Agia Anargyroi, singura rămășiță a garnizoanei și spitalului din 1829).

Nafplio, Acronafplio: Turnul cu ceas

Nafplio, Acronafplio: Turnul cu ceas, refăcut în 1948.

Nafplio, Acronafplio: vedere a masivului și fortificației Palamidi

Nafplio, Acronafplio: vedere a masivului și fortificației Palamidi, de pe zidul sudic al Castelului Francez.

Nafplio: detaliu al scărilor ce urcă din oraș la fortăreața Palamidi

Nafplio: detaliu al scărilor ce urcă din oraș la fortăreața Palamidi, așa cum sunt văzute de pe Acronafplio (inițial segmentul inferior era parcurs printr-un tunel, azi colmatat).

În barăcile militare construite în 1829 pe Acronauplia a fost transferată închisoarea de la Palamidi în 1926, iar între 1936-1956 au fost folosite ca închisoare politică; azi barăcile nu mai există (nici spitalul alăturat, din care a rămas doar capela Agia Aargyroi), iar în locul lor sub zidurile nordice a fost construit un hotel luxos.

Nafplio: biserica Agia Anargyroi

Nafplio: biserica Agia Anargyroi, singura clădire supraviețuitoare din complexul format dintr-o cazarmă și un spital militar, ridicate la 1829 de Ioannis Kapodistrias (Guvernator al Greciei) și demolate în 1971.

Epidavros

A doua zi părăsim Kantia spre nord-est către Golful Saronic, pentru a ajunge la Epidavros / Επίδαυρος (Epidaur) unde vedem celebrul teatru construit în anul 340 î.Chr., și excelent păstrat până în zilele noastre, cu o acustică perfectă, folosit și azi pentru spectacole. Vizita este facilă, existând o imensă parcare chiar la intrarea în sit, după care pe o potecă ascendentă spre dreapta, se ajunge la baza teatrului. Acesta a fost construit inițial cu 34 gradene pentru spectatori (asigurând o capacitate de 6.000 locuri), completate în perioada romană elenistică cu alte 21 rânduri, ajungând la 14.000 locuri. Toate gradenele sunt practic integre (înălțime totală 22 metri), în schimb a dispărut mare parte din construcția aflată în fața scenei (intrările laterale paradoi, sala de primire skene și suplimentul de scenă proskenion). Pentru a simți cu adevărat grandoarea construcției este obligatorie urcarea până la ultimul rând de sus.

Epidavros: Teatrul

Epidavros: Teatrul văzut din dreptul rămășițelor skene-i. Porțile laterale (paradoi) au fost reconstruite recent, aici se vede poarta din dreapta (vest).

Epidavros: vedere de ansamblu a teatrului

Epidavros: vedere de ansamblu a teatrului, spre vest. Cavea teatrului are un diametru de 114 metri, iar scena circulară (orkestra, singura păstrată până azi) are 20 metri.

Biletul este pentru întregul sit, astfel că ne conformăm. Revenim la zona intrării, apoi ne îndreptăm spre nord, pentru a vizita sanctuarul lui Asklepios (Esculap), zeul medicinei, fiul lui Apollo, unde se afla cel mai renumit centru de tratament din antichitate, precursorul spitalelor moderne. Pacienții au fost nenumărați (și, se pare, mulțumiți), și bogățiile au curs spre Epidavros, care vede maxima sa înflorire în secolele IV-III î.Chr. Decăderea începe treptat după jefuirea sa de către generalul roman Sulla (anul 87 î.Chr.), dar activitatea sa tămăduitoare va continua chiar și după năvălirile goților, fiind cunoscut ca un centru de cură creștin până spre sec. V (mai precis în anul 426, când Împăratul Teodosius interzice vechiul cult). Este așadar un loc special al antichității, singura problemă este că practic nu a mai rămas mare lucru din el (principala distrugere fiind după două cutremure în sec. VI), în afara zecilor de fundații și sutelor de pietre potrivite care-cum. O hartă aeriană a sit-ului, care evidențiază perfect geometria clădirilor, este din nou de ajutor.

Chiar la intrare trecem pe lângă fostul Katagogion, un hotel cu baza pătrată din sec. IV cu suprafață de peste 5.000 m2, ce putea adăposti 160 vizitatori; lăsăm în stânga resturile Băile Grecești și ajungem la altă construcție pătrată de 76 x 70 metri, complexul Hestiatorion, destinat ceremoniilor și probabil exercițiilor fizice (semănând foarte mult în structură cu un Gymnasion). În incinta sa, romanii au inserat în sec. II-III un mic teatru (Odeon) și au transformat monumentala intrare nordică Propilee într-un templu al Higeei, zeița sănătății (aripa de est fiind azi parțial reconstruită).

Epidavrus: colțul de sud-vest al zidului exterior din Hestiatorion

Epidavrus: colțul de sud-vest al zidului exterior din Hestiatorion (reconstruit parțial). În planul doi, movila de ruine aparține Odeon-ului roman.

Epidavrus: vedere a Hestiatorion-ului dinspre est

Epidavrus: vedere a Hestiatorion-ului dinspre est, cu resturile Odeon-ului (în planul doi), iar în fundal se văd schelele Tholos-ului (centru), apoi spre dreapta reconstrucția Templului Higeei și în fundal, Abaton-ul.

Mergând mai spre nord, întâlnim fundațiile a numeroase edificii de cult, Palaestra (sau sanctuarul Regilor Egipteni), Templul lui Artemis, Clădirea E (reședința preoților), Templul lui Asklepios (da, și din el au rămas doar fundațiile…) și o clădirea rotundă aparte, Tholos (sau Thymele, 360-330 î.Chr.), care la data vizitei (aprilie 2017) se afla în schele, în intenția clară, dar incertă ca dată de finalizare, de reconstrucție. Astfel că până în acest loc, aripa albă a Templului Higeei este singura construcție care se înalță din iarba ce ascunde fundațiile monumentelor.

Epidavrus: fundațiile Templului lui Asklepios

Epidavrus: fundațiile Templului lui Asklepios / Esculap (380-375 î.Chr.) cu schelele Tholos-ului în fundal.

Epidavrus: reconstrucție parțială a Templului Higeei

Epidavrus: reconstrucție parțială a Templului Higeei, construit de romani în sec. II pe structura Propileelor grecești (colțul nord-vestic al Hestiatorion-ului)

Imediat la nord găsim câteva vestigii mai semnificative, aparținând de Abaton (sau Enkoimeterion), spitalul antichității, o clădire de 70 x 10 metri pe două nivele, unde bolnavii (după ce s-au purificat și au făcut sacrificii / ofrande, așadar după ce și-au plătit consultația…) erau puși să doarmă (după o cură de autosugestie și ingestie de ape minerale), în așa fel încât zeul le putea apare în vis pentru a-i vindeca sau pentru a le indica tratamentul de urmat. În plus, după cum demonstrează marele număr de instrumente medicale găsite, în acest loc se făceau și intervenții medicale ori chirurgicale de către preoți, în baza învățăturilor lui Asklepios.

Epidavrus: stoa superioară (etajul) Abaton-ului

Epidavrus: stoa superioară (etajul) Abaton-ului (sec. IV î.Chr.), văzut dinspre Templul lui Asklepios.

Epidavrus: vedere dinspre vest a Abaton-ului

Epidavrus: vedere dinspre vest a Abaton-ului (parțial reconstruit), cu cele două etaje delimitate. Jos, la parter, se desfășura faza de incubație, în care bolnavul, dormind pe pământ, era vizitat în somn de zeu.

Câmpul de ruine se mai întinde destul de mult spre nord (Baia lui Asklepios, Biblioteca, Templul Afroditei, Băile Romane, cisterne și magazine și Propylonul monumental al intrării nordice in Sanctuar). Dar nicicare din acestea nu mai depășește azi înălțimea ierbii, astfel că ne întoarcem de la Abaton, trecând pe lângă Stadion (sec. IV î.Chr.), unde se desfășurau competițiile sportive în timpul Asklepieia, un festival dedicat zeului.

Epidavrus: vedere dinspre vest a Stadionului

Epidavrus: vedere dinspre vest a Stadionului, cu o pistă de 180 x 21 metri.

Înainte de a părăsi Sanctuarul, vizităm și muzeul local (1909), aflat chiar la intrare, loc unde pot fi văzute cele mai importante descoperiri (inscripții, sculpturi votive, părți din templele lui Asklepios și Higeea, etc).

Epidavrus: sala a doua a muzeului

Epidavrus: sala a doua a muzeului, cu reconstrucții ale colonadei Propylon-ului.

Micene

Acum vom da timpul înapoi în mod semnificativ… ultimul obiectiv pentru minivacanța de 1 Mai este unul dintre orașele-simbol grecești, Mykines / Μυκήνες (Micene), înființat de triburile aheilor și care a dat numele unei întregi perioade a istoriei Greciei (miceniene), cuprinsă între anii 1600 î.Chr. și 1100 î.Chr. Cetatea lui Perseu, Agamemnon și Oreste, redescoperită de Heinrich Schliemann la 1874, era situată pe un deal (acropolis), puternic fortificată pe la 1350 î.Chr. cu o incintă de ziduri construite din blocuri imense de piatră, perfect fasonate pentru a fi îmbinate fără lianți. Modul lor de realizare nu a fost clar nici pentru contemporani, care le-au considerat ridicate de uriașii ciclopi, și numite din acest motiv ziduri ciclopice. Accesul din parcarea de la intrarea sit-ului este facil și imediat suntem întâmpinați de perspectiva generală a dealului fortificat.

Mykines: vedere de la intrare spre citadela fortificată

Mykines: vedere de la intrare spre citadela fortificată (cu ziduri lungi de 900 metri, înalte de 12 și late de 7 metri). În centrul imaginii se vede parțial Poarta Leilor.

Mykines: Poarta Leilor

Mykines: Poarta Leilor, cu un fragment din zidul ciclopic de incintă.

Mykines: Poarta Leilor, detaliu cu cele două leoaice sprijinte de o coloană

Mykines: Poarta Leilor, detaliu cu cele două leoaice sprijinite de o coloană. Este singura sculptură monumentală din Epoca Bronzului în Grecia.

După ce trecem de celebra Poartă a Leilor, constatăm că ne aflăm în fața unui deal acoperit practic de ruine de mică înălțime, din care doar câteva capătă sens, urmărind panourile sau harta explicativă. Prima construcție pe dreapta era un depozit de grâne, urmat de, probabil cea mai importantă construcție din interiorul cetății, Cercul Funerar A (sau Mormântul Circular A), cimitir folosit exclusiv pentru înhumări regale în sec. XVI î.Chr., ce conținea șase morminte ale familiilor conducătoare, în care s-au găsit multe bunuri de preț (inclusiv așa zisa Masca lui Agamemnon). Aflat inițial extramuros, mormântul a fost inclus în curtea protejată de incintă pe la 1250 î.Chr. și poate fi văzut cel mai bine de pe drumul pietruit care urcă de la acest nivel spre vârful dealului (Rampa cea Mare, finisată în sec. XIII î.Chr.), și lângă care mai pot fi zărite ruinele Casei Rampei și a unui centru de cult întins până pe extremitățile stâncoase de la est.

Mykines: vedere de la Poarta Leilor

Mykines: vedere de la Poarta Leilor spre Rampa cea Mare (drumul pietruit care urca spre orașul de sus și Palat).

Mykines: Poarta Leilor

Mykines: Poarta Leilor, văzută de pe Rampa cea Mare.

Mykines: Mormântul Circular A

Mykines: Mormântul Circular A, văzut de pe Rampa cea Mare. În fundal se văd fundațiile Caselor Comercianților de Ulei (stânga) și intrarea în parcare (dreapta).

Urcăm așadar Rampa și ajungem pe Acropolis, orașul de sus. Aici, pe vârful dealului, se înălța Palatul Regal, unde se ajungea trecând pe sub Propylon (poartă triumfală, din care se mai văd azi două baze de coloane), și lângă care se găseau temple. Din palat nu au mai rămas decât fundații și planșeele curții interioare, iar din megaron doar pavajul anticamerei (prodomos) și sălii tronului (domos), toate ruinele datând din sec. XIII î.Chr. Tronul se găsea lângă zidul sudic al domos-ului, zid care s-a prăbușit în prăpastia adiacentă și a fost doar recent refăcut.

Mykines: resturile megaron-ului Palatului Regal

Mykines: resturile megaron-ului Palatului Regal: pavimentul curții (dreapta, cu două baze de coloane), prodomos (mijloc) și domos (stânga), al cărui zid spre munte este cel refăcut, al tronului (sudic).

Mykines: vedere de pe Acropole spre vest

Mykines: vedere de pe Acropole spre vest, cu colțul de sud-est al domos-ului Palatului Regal (dreapta), ruine ale centrului de cult (mijloc, mai jos), șoseaua cu parcarea de la mormântul-tholos al lui Agamemnon (planul îndepărtat, mijloc).

De la Palatul Regal urmăm poteca mai departe spre latura de est a palatului, ajungând în Cartierul Artizanilor (unde locuiau meșteșugarii), cu mai multe fundații de case evidențiate și explicitate pe panouri (Casa Coloanelor, Clădirea Delta, Clădirea Gama), până la colțul de nord-est, limita extremă a citadelei. Pentru a nu reveni pe același drum, continuăm pe o potecă nordică ce coboară pe lângă o cisternă subterană și pe lângă Magaziile Nordice, pentru a ajunge la Poarta de Nord, de unde se poate ieși din incintă (pe o potecă care azi coboară la muzeu). Noi continuăm pe poteca din interiorul zidurilor, trecem de Cartierul de Nord (cu alte fundații de case) și ajungem din nou la Poarta Leilor, terminând circuitul.

Mykines: Poarta Nordică

Mykines: Poarta Nordică, alt exemplu de perfectă îmbinare a patru blocuri monolitice (cca. 1250 î.Chr.).

Ajunși în zona intrării în sit, mai coborâm puțin până la clădirea muzeului, ce adăpostește cele mai importante artefacte descoperite aici.

Mykines, muzeul: copie după așa-zisa Mască a lui Agamemnon

Mykines, muzeul: copie după așa-zisa Mască a lui Agamemnon (de fapt e mult mai timpurie, provine din anul 1550-1500 î.Chr.); masca funerară de aur originală este păstrată la Atena.

Au mai rămas de văzut poate cele mai aparte obiective din sit, mormintele regale din era Bronzului de tip Tholos (rotunde, subterane, cu un dom îngropat în formă de stup de albine); nouă tholoi există în împrejurimi, dintre care pot fi vizitați patru chiar în zona sit-ului. Tholos-ul era excavat în pământ, iar în camera mortuară subterană se intra printr-un pasaj săpat progresiv în pământ (dromos), care se îngustează în dreptul intrării (stomion). Un astfel de mormânt este chiar lângă muzeu, Mormântul Leului, la care acoperișul domului s-a prăbușit în timp, ceea ce permite bine examinarea din exterior.

Mykines: vedere de sus a Mormântului Leului

Mykines: vedere de sus a Mormântului Leului, construit în sec. XV î.Chr, cu diametru de 14 metri și o înălțime inițială de 15 metri (azi cupola e prăbușită). În stânga se vede intrarea (stomion).

Mykines: vedere din dreptul dromos-ului adânc săpat în pământ,

Mykines: vedere din dreptul dromos-ului adânc săpat în pământ, spre Mormântul Leului. Intrarea e acoperită de patru blocuri monolit.

Următoarele două morminte pot fi vizitate chiar în zona porții de intrare în sit, este vorba de tholos-urile celor doi amanți mitologici, al lui Egistus (și acesta are cupola prăbușită, diametru 13 metri) și al Clitemnestrei (excelent păstrat până astăzi, cu un diametru 13,4 metri). Este evident că numele atribuite (majoritatea din mitologie) nu au nimic comun cu persoanele cu adevărat înhumate în morminte. Tot aici se văd urmele parțial excavate ale mormântului preistoric Circular B (sec. XVI-XV î.Chr.), descoperit în 1951, similar celui cu litera A (aflat în interiorul incintei cetății).

Mykines: vedere din dreptul dromos-ului adânc săpat în pământ,

Mykines: vedere din dreptul dromos-ului spre intrarea în Mormântul Clitemnestrei (a doua soție a lui Agamemnon, pe care-l omoară în complicitate cu amantul ei Egistus și este la rândul ei ucisă de propriul fiu, Orestes).

Mykines: vedere interioară a cupolei în formă de stup de albine

Mykines: vedere interioară a cupolei în formă de stup de albine din mormântul-tholos al Clitemnestrei, construit la 1300-1220 î.Chr, așadar cel mai nou din Micene, jefuit în timpul otomanilor.

Cel mai mare și mai bine păstrat tholos se află în dealul Panagitsa, pe drumul ce urcă din câmpie spre cetate, practic câteva sute de metri înapoi pe șoseaua de acces la sit. Este numit Tezaurul lui Atreus (rege în Micene, tatăl lui Agamemnon), sau Mormântul lui Agamemnon, și a fost construit între 1350-1250 î.Chr.

Mykines: vedere din dreptul dromos-ului lung de 36 metri

Mykines: vedere din dreptul dromos-ului lung de 36 metri, spre intrarea în Tezaurul lui Atreus. Monolitul de deasupra intrării este cel mai mare din lume, având 8,3 x 5,2 x 1,2 metri și 120 tone.

Mykines: vedere din interiorul tholos-ului Tezaurului lui Atreus

Mykines: vedere din interiorul tholos-ului Tezaurului lui Atreus, înalt de 13,5 metri și cu 14,5 metri în diametru.

Citește și restul aventurilor lui Daniel prin Peloponez, în Delfi și Corint.


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Fii primul care citește despre locurile minunate pe care le-am vizitat, află idei noi de destinații bune de descoperit și bucură-te de sfaturile noastre despre cum să ai o vacanță reușită! Activează-ți notificările noastre și vei primi câte un mesaj de fiecare dată când avem o nouă poveste. Rapid, simplu și foarte eficient!



Sistemul de notificări funcționează doar cu browserele Chrome, Firefox și Safari.
Supported browsers