Fraser Island – un alt fel de vis

Fraser Island – un alt fel de vis
 
 

1 și 2 ianuarie 2017 ne-au adus pe Fraser Island, insula de nisip de la estul Australiei. Visasem turul ăsta de mult. L-am plănuit din timp în periplul nostru în trei de la antipozi, dintre ani.

La ce să te aștepți pe insulă?

Dacă iubești aventura citește mai departe. 

  • Kilometri întregi de parcurs pe jos în pădurea tropicală sau pe nisipurile fierbinți din interiorul insulei. Te vor lasă o alta persoană decât cine ai fost înainte.
  • Autostradă de 75 de mile (120 km) de pe plaja de la est. 
  • Povești uluitoare despre modul de viață al aborigenilor insulei și despre lumea lor dispărută. 
  • Epave bătrâne, încărcate de rugină și istorie. 
  • Spaima și exaltarea întâlnirilor directe, a avertizărilor sau a poveștilor despre unele din animalele cele mai periculoase ale lumii. 
  • Plaja cea mai periculoasă din lume (decretată în 2012, vezi pe YouTube). 
  • Nopți tropicale fără aer condiționat. 
  • Un nisip fantastic, din genul squeaky (99% cuarț, care scârțâie la mers), care transcende tot ce înseamnă lumea fizică a insulei, de la cearceaful proaspăt spălat, până la spațiul dintre dinți. 
  • Răcoarea bălăcelilor în unele dintre cele mai incredibile locuri de scăldat din lume.

Să mă opresc aici pentru moment.

Harta Fraser Island

Cum am ajuns pe insulă?

Prin oferta de excursii de două zile – Fraser Island Explorer - 2 Days Tour. Doi adulți și un copil – 750 euro. Merită? Da, mai ales dacă ești la prima venire pe insulă. Nu te aștepta însă la un tur comod, este cât se poate departe de acest gen! Dar este tot pe atât de generos în experiențele pe care ți le oferă și în cunoștințele ghidului-șofer.

Ce e special cu Fraser?

Fraser este cea mai mare insulă de nisip din lume. Cam 125 x 25 km. Are o istorie geologică relativ nouă, mereu în schimbare de contur, prin nisipul adus continuu de curenții de coastă dinspre sud. Se ajunge greu, după un drum luuung, mă refer mai ales dacă vii de pe alte continente. Nu o poți parcurge decât cu 4WD – four wheels drive, vehicule cu tracțiune pe patru roți. 

Cere efort special la condus. Faptul că nu are șosele în sensul normal al cuvântului te va solicita la maxim ca șofer, dar și ca pasager. Nu există decât drumuri pe nisip. Fiecare vehicul e dotat cu... lopată. În interior, în general, aceste drumuri permit trecerea numai a unui vehicul, adică numai într-un sens, deși traficul se face în ambele sensuri. Hârtoapele de pe lume. Pe plajă, eeei, pe plajă condusul asta devine o nebunie extremă. Din păcate nu una frumoasă, densitatea traficului este foarte mare și se circulă la viteze mari. 

Nu poți face baie în mare/ocean din cauza rechinilor! Așa că plaja se transformă în altceva. 

În interior sunt peisaje și lacuri absolut superbe și unice în lume. Vegetația e luxuriantă, de pădure amazoniană, alternativ subtropical uscată, cu tot decorul vizual și sonor. Totul, totul, crește direct din nisip. Un nisip aproape alb, încântător. 

Zona NV este locul din lume unde ai șansele cele mai mare să vezi balene (în sezonul mai – noiembrie).

Unde ne-a purtat turul nostru?

Ziua 1 – Transfer cu ferry din Hervey Bay până pe insulă

  1. Lake McKenzie – plajă și baie
  2. Central Station – drumeție de-a lungul unui pârâu interior
  3. Champagne Pools – baie în bazinele naturale de pe stânci
  4. Indian Head / Capul Indian(ului)

Ziua a 2-a (transfer înapoi în Hervey Bay la final)

  1. Drumeție de la coastă până la Lake Wabby (lac de baraj natural de nisip)
  2. Maheno Wreck – epava Maheno
  3. Coloured Sands / Pinnacles (Nisipurile colorate)
  4. Eli Creek – o după-amiază nebunatică petrecută purtați la vale de curentul acestui pârâu de cristal

Lake McKenzie

Ziua 1 începe aici, cu traversarea pe ferry din Hervey Bay până pe Fraser.

Cu feribotul spre Fraser

O oră a dimineții într-un soare care deja e cu arzătorul pe noi și care ne ascute ochii. Insula la orizont, deocamdată o promisiune misterioasă - dune verzi, unele înalte și de 50 de metri. 

Iată-ne în sfârșit preluați de ghidul nostru australian, Steve, un tip jovial, tolbă de cunoștințe, la vreo 120 de kg (tolba Smile).

Și iată cum arată întâlnirile de trafic. Cel mai mare are prioritate, în acest caz autocarul (bus-ul) nostru, care e drept, este cam uzat și cam bătrân.

Conducand pe Insula Fraser

Urcăm cu autobuzul din start niște dune de mulți metri înălțime, ca apoi să coborâm direct pe versanți nisipoși abrupți. Hârtoapele și zgâlțâielile de pe lume. Pasagerii își mușcă limbile. Toate mobilele și aparatele de fotografiat țâșnesc în aer să prindă clipa. Lumea cade direct în extaz. Unii care nu și-au pus centurile cad de pe scaune Laughing. Stomacurile se revoltă de zdupuri și brațele și picioarele de lovituri. Ni se prezintă primele informații despre tur și insulă. Mai departe pe etape.

1. Vom ajunge în curând la lacul McKenzie, un lac interior cu apă evident dulce, fără rechini sau alte surprize neplăcute. Avem o oră la dispoziție, lacul e o minune, plaja un vis tropical, apa lacului cristal, la o temperatură optimă. Cerul este pregătit de ploaie și din când în când... plouă... E însă atât de cald, 30+, încât tot ce curge de sus e binevenit. Lume destul de multă și tot vine, însă cumva toți au loc fără să simți aglomerație.

You are here, zice acest panou. Lucky you (me), îmi zic eu…

Lacul McKenzie

Lucky her, too! - copila mea experimentează la McKenzie nuanțe de alb și turcoaz printre degete și flip-flops. Asta după o bălăceală non-stop în turcoaz.

Lake McKenzie

Drumeție prin pădurea tropicală

2. Suntem depuși la Central Station (stația sau reperul fără nimic mai mult decât un adăpost acoperit și o toaletă), după ce servim istoria industriei de cherestea pornită pe insulă de colonialiștii englezi pe la 1840 și oprită tot de ei după mai bine de o sută de ani de exploatare fără scrupule.

Ora e spre 12 și se pune bine de ploaie. Steve ne arată drumul de urmat (1,8 km) ca să venim în contact cu pădurea (sub)tropicală.

Fraser Island

Ne îndeamnă să îl urmăm în timp ce șiroiește ca la potop. Come on, men, follow me! Nimeni însă nu dă să îl urmeze de sub acoperiș, întrebarea care atârnă în mintea tuturor este: Steve, are you serious?

Of course he is serious, e doar o ploaie caldă de prânz, let’s go!

Și duși am fost vreo 40 de minute.

În această jumătate de oră și mai bine picăturile parșive s-au strecurat de la frunte mai jos la ceafă, la spinare, mă rog, și apoi mai jos, nimic nu a rămas neatins, tot storsul din lume nu a ajutat. După primele 10 minute însă vine acel moment magic de acceptare, de reducere la starea de ființă umană primitivă, când a fi la pielea aproape goală în ploaie tropicală îți d[ senzația cea mai euforică pe care o poți percepe.

Padure in Fraser Island

Toarnă ca la potop, continuu. Călcăm prin nu vrem să știm ce. Unii se umplu pe picioare de lipitori. Și le descoperă... o oră mai târziu, când ajungem înapoi în autocar... În ce mă privește, eu reușesc să lichidez o pereche de papuci de piele (aveam să îi arunc a doua zi).

Ploaie in Fraser Island

Pârâul care ne însoțește drumul e zglobiu și curat ca lacrima. Mai corect, e H2O 100%, cu siliciu/cuarț 99 % la fund. În termeni practici înseamnă că nu există noțiunea de nămol. Adică i se vede fundul, domnule! Smile Un fund aproape alb... 

Nu ai voie să atingi apa pârâului, că e protejat de lege. Te uiți numai, te minunezi că există și îi mulțumești o clipă lui Dumnezeu.

Padure tropicala Australia 

Dar să revenim la drum. Condusul pe "autostrada" de 75 de mile de pe plajă (practic mai toată coasta estică a insulei) este conform spuselor lui Steve, horriffic

Acum să mai dezvălui ceva, se pare că am avut noroc cu data noastră de acostare – 1 ianuarie. Nu mulți sunt trezi în această dimineață a anului. Steve zice că, de obicei, drumurile sunt de două ori mai încărcate cu vehicule și toți circulă nebunește. Nu există semafoare sau marcaje, nu există în general poliție pe aceste "drumuri", nu există nici măcar un drum definit pe plajă, traiectoria mașinilor e mereu funcție de flux-reflux și de generozitatea participanților de drum. Așa că totul se transformă într-o goană teribilă ca în vestul sălbatic, cu cai 4WD heavy diesels.

Ca să te dai jos de pe "cai" pe această plajă îți trebuie ochi în toate părțile. Nu e nicio secundă a zilei când să nu auzi motoarele grele în rulaj și nici o zi sfântă a anului când acest trafic infernal să înceteze. Din aceste motive insula e un rai-iad.

Australia

Copii jucându-se pe plajă? Broscuțe țestoase în drum spre apă sau spre cuib? Forget it!

Înspre Champagne Pools

3. Iată-ne coborând puntea bine amenajată, jos se vede locul cu pricina. Și iar plouă, și plouă. Nu e bai, că e tare cald.

Champagne Pools

Champagne Pools 

Suntem jos la pools, marea varsă "șampanie" în bazine și unii se bucură din plin. În "cupele" de șampanie avem însă în curând să identificăm blue-bottles.

Pentru necunoscători, blue-bottle este o formațiune animală gen meduză, în fapt o combinație simbiotică de patru animale diferite, care împreună creează un pericol major pentru cine îi cade în mreje. Arată ca o bășică albastră cu un tentacul filiform. Arsura este cumplită, la extrem poate fi letala. Nu există antidot. Nouă ne cam piere cheful de baie, suntem "cunoscători" Wink, lumea însă continuă.

Champagne Pools

Fraser Island

Indian Head

4. Aici privim spre Indian Head, vizibil la orizont. Iar aici urcăm 10 minute pe acest Indian Head, o formațiune stâncoasă înaltă care ne oferă o perspectivă panoramică de excepție.

Numele i-a fost dat de James Cook care, în expediția lui cu Endeavor de la 1770 când a pus Australia pe hartă, ajuns în zonă, a zărit de pe corabie pe acest deal stâncos niște capete de aborigeni. Ei, la vremea aceea aborigenilor li se zicea indieni...

Indian Head

Intermezzo despre copaci. Fiecare trunchi, fiecare arbust și fiecare liană de pe insulă au parcă de povestit o legendă. Și dacă stai să o asculți, nu vei mai pleca la fel cum ai venit. Vraja insulei te învăluie încet, încet. Îți pătrunde în toți porii odată cu nisipul ei fermecat.

Indian Heads

Capul Indian

Fraser Island

Și apoi câinii dingo de pe Fraser… Nu, nu i-am întâlnit, slavă Domnului! Sunt de ceva ani în program de resălbăticire. Nu ai voie să le dai mâncare. Și sunt sălbatici, agresivi. It’s a thrill to see a wild dingo! – zice anunțul de mai jos.

Fraser Island

Se circulă cu mașinile astea grele direct prin pârâurile cristaline. Crimă!

Fraser Island

Petrecem noaptea hotel, în mini-stațiunea Eurong. Aș vrea să ajung pe plajă după cină, suntem la 100 de metri, dar e întuneric smoală și semnalele de răspuns ale familiei nu mă încurajează… Mă mulțumesc cu un duș răcoritor la cameră, cu toate geamurile larg deschise, evident dotate cu plasele de rigoare. În camera de hotel sunt vreo 28 de grade, e umed, transpirația curge valuri și după duș, aer condiționat ioc. Va fi o noapte lungă, se aud concertele în forță ale greierilor, broaștelor și păsărilor australe…

Drumeție la lacul Wabee

Drumeție la lacul Wabee

Ziua și drumeția începe cu avertizările de rutină, nu fă aia, nu fă ailaltă, pericol la stânga, pericol la dreaptă.  După o vreme te imunizezi, ce să zic… Drumul (2.8 km) e pe teren de nisip (cum altfel?), și urcă prin arzătorul de ora 9.00. Creme contra soarelui, pălării, ochelari de soare, nimic nu mai are parcă niciun efect, iar nisipul ne arde deja tălpile. 

Fraser Island

Îți vine să renunți și la ceasul de la mână de cald. După o vreme începem să ne lepădăm hainele și  încălțămintea pe drum. Lăsăm la noroc, până la întoarcere și papuci, și pătură de stat pe plajă - nimeni nu e nebun să vrea să care pe așa o căldură umedă.

Australia

(Rectificare: am văzut doi cărând împreună o ladă frigorifică enormă; ne-au declarat jenați la întâlnire: Never again!... Laughing)

Ultima parte a traseului e prin deșert… Norii se strâng iar, dar nu ajută, arzătorul bate direct la piele. Promisiunea de baie ne atrage însă mai departe.

lacul Wabee

Și iată împlinirea visului. După 2,8 km grei, un coborâș abrupt de vreo 30 de metri ne aruncă direct în lac. E barajul natural de nisip. Sunt avertizări peste tot să nu îți dai drumul alergând și  rostogolindu-te la vale, cu toate acestea șuvoiul continuu de vizitatori cade direct în tentație. Unii cu volte cinematografice în nisip.

lacul Wabee

Baia în Wabee e un vis. Ajunși la apă toți sunt apucați de o bucurie isterica. Se râde în hohote asurzitoare pe toate limbile. Baia e răsplata după drumul extenuant de o oră prin nisipuri, păduri și avertizări de dingo.

Lacul e mistic și adânc. Odată intrați nu mai ieșim decât la limita timpului. Pești mușcători într-o parte a plajei - aflăm și zărim la urmă.

Calcule științifice zic că Wabee va dispare după o vreme la fel de ciudat cum a și apărut.  Grăbiți-va să îl gustați! Datorită vântului nisipul barajului va fi răsfirat în toate zările, dar probabil să mai ia ceva ani. Wink

Maheno Wreck

6. Maheno Wreck este următoarea oprire. Un pasager de lux de la 1906, folosit vreo 30 de ani până la plănuită casare în Japonia, își găsește prin 1936 sfârșitul în timpul unei furtuni pe Fraser, pentru că fusese deja canibalizat și lăsat tracțiunii panoceanice fără elice (deja vândute ca să acopere costul transportului până în Japonia). Așadar nicio victimă, nicio dramă prea mare, doar o epavă foarte ruginită și foarte fotografiată.

Maheno Wreck

Mai jos ne băgam și noi în cadru, cu ochii strânși de lumină, cum ne vrea Australia…

Maheno Wreck

The pinnacles

7. Astea ar fi niște dune fotogenice șlefuite de vânturi și vreme, cu nuanțe variate de galben, ocru, și oranj, funcție de compoziția minerală și oxidare. Dar e atât de cald, de lumină, totul frige... exact cum tânjisem prin noiembrie… Însă pozele cu pinnacles suferă și ele de căldură și nu-s de arătat.

The pinnacles

În loc, iată-ne aici pe noi-fetele. Unele mai pline de viață decât altele…

Autobuzul nostru ne așteaptă pentru ultima escală.

Fraser Island

Eli’s Creek

8. Să aluneci la vale în neștire într-un curent de apă dulce, limpede și cu un nisip alb și curat – asta numesc eu fericire. Fără spațiu și fără egal.

Eli’s Creek

E multă lume. Și toți sunt parcă în transă. Fericiți fără un ieri sau un mâine, ci doar cu un colac pe Eli… Am apucat probabil vreo 10 duse la vale. Apa era învigorantă, în contrast cu temperatura febrilă din aer. 

Amintirile acestea îmi vor produce mereu zâmbetul larg și reacția de copil care nu se mai satură de joacă și de bălăceală. Eli’s Creek, adică pârâul lui Eli, este poate cel mai minunat element al insulei. Îmi închipui că, dacă aș fi fost aborigen pe această insulă, probabil că altceva nu m-ai fi prins să fac decât să alunec la vale pe Eli’s Creek toată ziulica…

Ultima sută de metri a lui Eli înainte de plajă și de vărsarea în ocean este așadar oferită în prezent publicului doritor pentru... duse la vale cu curentul. Apa e numai până la genunchi, cu același fund de nisip imaculat. Totul se petrece la umbra pădurii tropicale. Magic…

 …asta până la plajă unde te așteaptă 279 de "jeepuri" parcate ca sardelele, fiecare reclamând porția sa de Eli și de fericire… 

Ziua se încheie cu drumul pe feribot înapoi la civilizație. Înainte însă suntem depuși de Steve în alt "port" sau terminal al insulei, căci la cel standard nivelul apei după reflux este prea scăzut și vaporul nu poate trage la mal.

Steve își cere scuze că ne lasă pradă unor insecte foarte iritante. Până să ne dăm seama, suntem pișcați de zeci de musculițe foarte mici, provenite din mlaștinile locului unde așteptăm vaporul. Ne dăm la disperare cu un spray anti împrumutat de la niște turiști germani…

Impresiile dau pe afară. Amestecate, dar la nivel wow. Tolba e plină la fiecare.

Imagined asked questions (întrebări imaginate)

- Cum se face că insula e verde? Cum crește vegetația din/în nisip? Ei, iată, crește. Se pare că pădurea și plantele au nevoie ca să crească, nu neapărat de e un sol hrănitor, ci de un melanj de bacterii existent în nisip, care operează ca o instalație chimică ce transformă mineralele și apa în hrană pentru arbori și arbuști. 

- Câți aborigeni (populația Butchulla) au fost la apogeu pe insulă? Wiki zice că în jur de 500, dar că iernile insula atrăgea până la 3.000 prin abundența de pește.

- Câți aborigeni mai sunt azi? Conform spuselor lui Steve - vreo 30 și trăiesc în niște case situate în nordul insulei și dotate la nivelul standardelor actuale.

- Cu ce se ocupă cei 30? Ei, asta este partea dureroasă. Smulși din existența lor de vis de colonialiștii englezi, aborigenii au fost tratați groaznic ca peste tot, până acum vreo câțiva ani, când în sfârșit li s-a dat înapoi ceva pământ pe insulă. Echilibrul este însă greu de restabilit.

- Prin ce se caracterizează cultura aborigenilor nativi pe insulă? Prin modul de exploatare durabilă a naturii, tipic pentru astfel de populații. Un amănunt superb: fiecare nou născut primea din start în grijă de la comunitate/grup un pui de broască țestoasă, de care trebuia să aibă grijă toată viața. Așa se face educația pentru durabilitate…

- Este insula o rezervație naturală? Da. Însă numărul vizitatorilor e limitat numai de capacitatea feribotului. Câtă vreme afacerea turistică e bănoasă, guvernul australian e decis să mulgă din păcate insula la maxim. Asta înseamnă jumătate de milion de turiști anual, cei mai mulți fumegând în 4WD-s, nu prin turism responsabil organizat.   

- Fraser - Tourist trap? Potențialul e mare. În același timp, un tur ghidat/ organizat te ajută să eviți greșelile care altfel te pot costa acolo, și îți înlesnește mult gustatul din plin a ceea ce insula are de oferit. Și dacă îți păsa de mediu, te ajută să consumi responsabil.

- Fraser - Must-do in Australia? Absolut! Sigur de top 3 Australia.

Întrebări și răspunsuri:

1. În ce perioadă am efectuat călătoria în Australia?
15.12.2016 – 13.01.2017

2. Câte persoane am fost:
Trei: doi adulți și fiica noastră de 8 ani. Suntem un cuplu stabilit in Suedia, călătoria am efectuat-o de la Copenhaga.

3. Care a fost itinerariul?
Acesta poate fi urmărit pe Google Maps pe harta asta. Am avut la dispoziție mașini închiriate prin Hertz pe tot parcursul, cu excepția începutului în Sydney.

4. Cum am făcut rezervările? E necesar să faci rezervări din timp?
Rezervările la cazare le-am efectuat pe booking.com în toamna 2016. Perioada din jurul Anului Nou este top de sezon pentru australieni. Multe dintre destinații și activități sunt complet ocupate, mai ales cele la prețuri cât de cât rezonabile (ex: cazarea în zona Sunshine Coast, Wilsons Promontory, Sydney center, snorkling în Whitehaven Beach).

5. Cum am planificat excursia?
Am început cu o carte-ghid Lonely Planet. Curând am descoperit acest blog de călătorii dedicat Australiei, pe care îl recomand: YTravel. După documentare am hotărât așa:
-zbor la Sydney (rezervat din vara 2016). Cinci zile în zona Sydney (inclusiv o zi în Blue Mountains).
-zbor Sydney-Melbourne. Cinci zile în zonă, dintre care: o zi în Melbourne, două zile pe coastă la vest (Great Ocean Road) și două pe coastă la est de Melbourne (Wilsons Promontory).
-zbor Melbourne – Townsville. Coborâre cu mașina pe coastă de est înapoi spre Sydney, în ceva mai mult de două săptămâni. Principale opriri:

  • Magnetic Island (o zi și jumătate, ferry din Townsville)
  • snorkeling - Whitehaven Beach, Whitsunday Islands (excursie organizată de o zi)
  • Fraser Island (tur organizat de două zile)
  • opriri de 2 zile în: Brisbane, Nimbin, North Haven și altele mai scurte în puncte intermediare pe coastă
  • două zile în final la Sydney, cu bază la Coogee Bay.

Citește despre celelalte aventuri ale Adinei prin Australia, în Brisbane, în North Haven și Wilsons Promontory.


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Fii primul care citește despre locurile minunate pe care le-am vizitat, află idei noi de destinații bune de descoperit și bucură-te de sfaturile noastre despre cum să ai o vacanță reușită! Activează-ți notificările noastre și vei primi câte un mesaj de fiecare dată când avem o nouă poveste. Rapid, simplu și foarte eficient!



Sistemul de notificări funcționează doar cu browserele Chrome, Firefox și Safari.
Supported browsers