Franța: circuit pe magicul tărâm al Bretaniei - partea a IV-a

Franța: circuit pe magicul tărâm al Bretaniei - partea a IV-a
 
 

(Regiunea Bretagne Sud)

Am trecut în departamentul Morbihan; renunțăm la vizitarea orașului Quimper (o localitate spectaculoasă care trebuie inclusă într-o viitoare excursie) pentru un alt obiectiv turistic de nișă, care mi se pare mult mai incitant: baza navală de la Lorient. După ocupația din 1940, portul militar francez a devenit de importanță strategică pentru germani. În doar doi ani (1941-1943) Organizația Todt va construi pe peninsula Keroman trei gigantice blocuri de beton (de la vest spre est K2, K1 și K3) impenetrabile, pentru submarinele ce atacau în continuu convoaiele Aliate din Atlantic. Bombardamentele anglo-americane din 1943 vor distruge până la temelii întreg orașul-port Lorient (doar o duzină de clădiri mai rămân în picioare), dar vor fi inofensive pentru baza navală... În august 1944 aici vor fi încercuiți 46.000 militari germani și civili în punga numită pompos Fortăreața Lorient (Festung Lorient); vor lupta cu îndârjire, predându-se doar la 10 mai 1945, o zi după victoria generală... 20 ani va dura reconstrucția orașului care, evident, nu mai prezintă azi interes în sine.

Lorient 

Coborâm așadar până în capătul de sud al orașului, în lungul portului de pescuit Keroman, spre Pointe de Keroman, și găsim o parcare chiar între blocurile K1 și K3. Blocul K3 (Keroman-3) este singurul care se vizitează cu ghid, fiind și cel mai mare, cu 170 metri lungime, 20 înălțime și 7,50 metri grosimea tavanului de beton armat. Doar că vizitele sunt foarte rare, iar la ora sosirii noastre totul e pustiu, dar porțile nu sunt încuiate așa că ne strecurăm înăuntru. Faptul că suntem singuri accentuează puțin senzația sinistră a acestui "garaj" imens pentru submarine (azi în proprietatea orașului începând cu 1995, pentru diverse activități nautice).

Lorient: vedere din spate spre mare a buncărului Keroman-3

Lorient: vedere din spate spre mare a buncărului Keroman-3 (K3, numit și Stosskopf după inginerul de geniu maritim francez executat de germani pentru ajutorarea Aliaților).

Lorient: interiorul blocului K3

Lorient: interiorul blocului K3, cu una dintre cele șapte alveole pentru adăpostirea submarinelor germane.

Lorient: vedere din blocul K3 spre rada portului

Lorient: vedere din blocul K3 spre rada portului (Golful Gascogne), cu epavele navelor Crapaud și Strasbourg, scufundate de germani în 1944 și lăsate pe loc ca un memento istoric. Sunt doar două din cele 350 epave localizate în rada portului Lorient!

Ieșim din blocul gri și lugubru K3 și continuăm pe malul mării (observând două epave care închid intrarea în baza submarină, sunt barja Crapaud și crucișătorul Strasbourg, scufundate de germani în 1944 și legate cu cabluri de oțel pentru a împiedica torpilele aviației Aliate să lovească Baza). Trecem apoi peste intrarea în blocul alăturat K1, numită de englezi slipway, de fapt singura intrare prin care submarinele erau tractate pe uscat, pe un suport rulant și conduse în una dintre alveolele blocurilor K1 sau K2, care diferă astfel constructiv de blocul K3 (unde intrarea se făcea direct din mare, cu submarinele în stare de imersiune parțială).

Lorient: slipway, intrarea comună în blocurile K1 și K2

Lorient: slipway, intrarea comună în blocurile K1 și K2, prin care submarinele erau tractate spre alveolele interne.

Blocul K1 adăpostește Muzeul Submarin (care din păcate era închis), astfel încât am terminat programul vizitând submarinul francez de 800 tone Flora, care a ocolit Pământul de 15 ori între anii 1963-1984, înainte de a fi expus pe uscat pe platforma dintre blocurile K1 și K2. Vizita efectivă în măruntaiele înghesuite ale navei (cu toate detaliile oferite de audioghid), a fost fără îndoială o experiență inedită...

Lorient: submarinul Flora

Lorient: submarinul Flora, expus între blocurile K2 și K1.

Lorient: un detaliu din interiorul submarinului Flora

Lorient: un detaliu din interiorul submarinului Flora, un loc de muncă unde se cere siluetă și multă atenție distributivă....

Port-Louis

Următoarea scurtă oprire o facem la Port-Louis, câțiva kilometri la vest de rada portului Lorient (unde se varsă râurile Blavet și Scorff), localitate cunoscută pentru citadela Fort de l'Aigle (inițial construită de spanioli în 1590 pentru a controla intrarea în rada Lorient), ca și pentru zidurile sale fortificate (sec. XVII), care închid orașul pe două părți. În anii războiului Citadela a fost folosită de către germani drept loc de detenție și represiune (mai multe memoriale din curțile interioare amintesc acest fapt), iar azi adăpostește Muzeul Companiei Maritime a Indiilor și Muzeul Național al Marinei. Dincolo de zidurile fortificate se întinde o plajă generoasă (La Grande Plage), iar din toate punctele litoralului pot fi văzute foarte clar intrările în alveolele blocul K3 din Lorient.

Port-Louis: podul de acces în Citadelă

Port-Louis: podul de acces în Citadelă, văzut dinspre mare.

Port-Louis: bastionul de est al Citadelei

Port-Louis: bastionul de est al Citadelei și vedere spre blocul K3 al bazei navale Lorient (fundal-centru).

Carnac 

Alți 30 kilometri spre vest și părăsim tristele vestigii ale ultimelor conflagrații pentru a da timpul înapoi cu 5.000 ani până în preistorie, în celebra stațiune balneară Carnac, cunoscută datorită menhirelor și dolmenilor drept Stonehenge-ul francez. Aici se găsesc de fapt mai multe aliniamente megalitice, dar punctul inițial de explorare cel mai bun este parcarea de lângă Maison des Mégalithes, pe Rue du Ménec. Am început vizita cu aliniamentul imediat alăturat (cel mai mare din Carnac), Alignements du Ménec, datând din neoliticul mijlociu (cca. 3000 î.Chr.) și care se întinde pe o lungime de 1.060 metri și o lățime de 100 metri, cuprinzând 1.199 menhire dispuse pe 11 rânduri (cel mai înalt menhir ajunge la 4 metri, ulterior aceștia descrescând treptat). Sit-ul împrejmuit este întrerupt de două ori perpendicular, fiind tăiat de șoselele Route du Hahon și D119. Vizitele în interiorul gardului erau la data respectivă (mai 2013) interzise în scopul regenerării spațiului verde dintre rânduri, astfel încât pentru fotografii am folosit mai mult teleobiectivul.

Carnac: aliniamentul Ménec

Carnac: aliniamentul Ménec văzut dinspre parcare.

Carnac: un rând din aliniamentul Ménec

Carnac: un rând din aliniamentul Ménec, cu cele mai înalte menhire din sit.

Carnac: un rând obișnuit din aliniamentul Ménec.

Carnac: un rând obișnuit din aliniamentul Ménec.

E momentul pentru o pauză și o gustare, bună ocazie pentru a încerca, în sfârșit, celebra combinație bretonă, crêpes et cidre (clătite și cidru), asta cu atât mai mult cu cât, de când am ajuns în Bretania, pare că fiecare a treia-patra casă adăpostește o Crêperie.... Soluția e la îndemână, chiar la intrarea în sit-ul aliniamentului Ménec stă un mic restaurant cu clătite (el însuși strașnic împrejmuit de menhire împrumutate înainte de epoca protejării monumentelor istorice...), Crêperie Au Pressoir. Mai interesant decât meniul (la urma-urmei sunt doar niște clătite...) este interiorul micului restaurant tradițional, pe care-l puteți vedea mai jos.

Carnac: una din sălile micului restaurant Crêperie Au Pressoir.

Carnac: una din sălile micului restaurant Crêperie Au Pressoir.

Cu burta nu prea plină, ne mutăm câteva sute de metri mai spre vest, până la următorul aliniament, Alignements de Kermario, în care 1.029 menhire (și ele de înălțimi treptat descrescânde de la est spre vest) sunt dispuse pe 10 rânduri, lungi de 1.120 metri și largi de 100 metri. Și acest sit este împrejmuit cu garduri și cu accesul interzis din cauza revigorării vegetației (re-végétalisation), dar o foarte bună privire de ansamblu poate fi obținută din vârful unei vechi mori (Le Vieux Moulin) aflată chiar între rânduri.

Carnac: vedere din Vechea Moară

Carnac: vedere din Vechea Moară, asupra jumătății de est a aliniamentului Kermario (cu menhirele cele mai înalte).

Carnac: capătul de est al aliniamentului Kermario

Carnac: capătul de est al aliniamentului Kermario, cu menhirele cele mai înalte.

La colțul de sud-est al aliniamentului Kermario, putem vedea un frumos exemplu de dolmen neolitic cu culoar (lung de 8,7 metri), format din 15 dale masive de granit, dintre care patru formează acoperișul mormântului.

Carnac: dolmentul de la Kermario.

Carnac: dolmentul de la Kermario.

Locmariaquer 

Zona este foarte bogată în artefacte neolitice, pe lângă alte două aliniamente mai mici (Kerlescan și Petit-Ménec), există și monumente izolate, puțin la o parte de drumul principal (tumulușii Saint-Michel și Manio, dolmeni Kercado, Rondossec și Crucuno etc). Dar pentru noi este deocamdată suficient și ne îndreptăm spre alt sit preistoric, la Locmariaquer, la 14 kilometri spre est, la limita de vest a minunatului parc natural al Golfului Morbihan. Ansamblul megalitic de aici cuprinde trei monumente importante. Primul și cel mai vizibil este Marele Menhir Spart (Le Grand Menhir Brisé), un monolit de 20 metri înălțime și 280 tone greutate (adus dintr-o carieră de la 12 kilometri depărtare !), azi spart în patru bucăți. Pe la 4500 î.Chr., el era punctul central al unui sanctuar important.

Locmariaquer: Marele Menhir Spart.

Locmariaquer: Marele Menhir Spart.

Locmariaquer: altă perspectivă asupra Marelui Menhir Spart

Locmariaquer: altă perspectivă asupra Marelui Menhir Spart. În prim plan, una dintre terminațiile tumulului Er Grah.

În același spațiu mai există două vechi monumente: tumulul Er Grah (mormânt tubular de 140  metri lungime care, practic o lungă îngrămădire de pietre) și dolmenul Table des Marchands (un culoar de 7 metri lățime pe 1,4 metri înălțime, terminat cu o cameră poligonală înaltă de 2,5 metri, care conține un număr de decorații preistorice, reconstruit în 1993 sub o boltă de piatră care-i protejează interiorul, recâștigând astfel forma inițială de tumul sau cairn).

Locmariaquer: stelă de piatră gravată

Locmariaquer: stelă de piatră gravată, în interiorul dolmenului Table des Marchands. Culoarul interior dintre stelă și intrare are 7 metri lungime pe 1,4 metri înălțime.

Auray

E timpul să revenim la frumoasele localități bretone; încă 13 kilometri spre nord-est și ajungem în portul Auray. Orașul vechi din jurul bisericii Saint-Gildes se întinde pe înălțimile care domină râul Loch, dar nu-l vom vizita până la urmă; parcând destul de aproape de râu, ajungem repede pe Promenade du Loch, o alee care coboară din orașul de sus spre râu, permițând o minunată vedere asupra portului, cartierului Saint-Goustain (orașul de jos) și asupra râului Loch, traversat de un pod vechi de piatră.

Auray: vedere de pe Promenada orașului

Auray: vedere de pe Promenada orașului de sus asupra râului Loch și vechiului pod de piatră.

Auray: vedere de pe Promenada orașului de sus

Auray: vedere de pe Promenada orașului de sus asupra cartierului portuar Saint-Goustain.

Mai mult, jos este în plină desfășurare o paradă a portului popular breton, așa că programul nostru în Auray este acum stabilit: vom coborî în port (al treilea port breton ca bogăție în sec. XVI-XVII), unde ne plimbăm și ne amestecăm printre participanții la paradă, apoi vizităm câteva dintre străduțele arhaice ale portului (Rue Saint-René), mărginite de câteva clădiri tradiționale cu structură de lemn (Maisons à colombages).

Auray: dansuri populare bretone pe cheiul portului

Auray: dansuri populare bretone pe cheiul portului.

Auray: portul Saint-Goustain

Auray: portul Saint-Goustain văzut de pe malul opus (Quai Abbé Joseph Martin).

Auray: costume tradiționale bretone

Auray: costume tradiționale bretone în portul Saint-Goustain.

Auray: parada costumelor tradiționale bretone în portul Saint-Goustain.

Auray: parada costumelor tradiționale bretone în portul Saint-Goustain.

Auray: case tradiționale à colombages

Auray: case tradiționale à colombages în portul Saint-Goustain (Bar Franklin, în memoria lui Benjamin Franklin, care a debarcat aici la 1776 în misiune diplomatică).

Auray: case tradiționale în portul Saint-Goustain

Auray: case tradiționale în portul Saint-Goustain; restaurantul de clătite (evident) Le Baracrêpe, la începutul urcușului străduței Saint-René.

Auray: vedere de pe străduța Saint-René

Auray: vedere de pe străduța Saint-René, peste râul Loch, spre orașul de sus (se vede turnul bisericii Saint-Gildes).

Vannes 

La 20 kilometri est de Auray încercăm să vizităm alt oraș pitoresc, Vannes (unde de altfel și înnoptăm). Oprim exact în zona portului (Port de Plaisance), ticsit de mici ambarcațiuni, colorat și pitoresc în lumina blândă a înserării.

Vannes: vedere din portul turistic

Vannes: vedere din portul turistic (malul stâng cu cheiul Bernard Moitessier).

În restul zilei până la apusul soarelui, dar și a doua zi dimineața, completăm circuitul orașului vechi. Plecăm tot din port, din Place Gambetta de-a lungul malului drept al pârâului Marle, de-a lungul zidurilor fortificate de est ale orașului (Remparts, construite în sec. XIII, remaniate până în sec. XVII). La câțiva pași, ne apare în stânga Château de l’Hermine (sau Hôtel Lagorce), existent în forma actuală din 1785 (azi sediul Institutului Cultural al Bretaniei).

Vannes: Château de l’Hermine

Vannes: Château de l’Hermine și grădinile sale, văzute de pe Rue Alexandre le Pontois.

La curba spre nord a râului Marle este amplasat un obiectiv interesant al orașului, vechile spălătorii (Lavoirs de Vannes) situate în dreptul porții Poterne și acoperite cu un lung acoperiș.

Vannes: vechea spălătorie pe cursul pârâului Marle

Vannes: vechea spălătorie pe cursul pârâului Marle. În spate se vede Turnul Conetabilului, iar în dreapta, turnul bisericii Saint-Patern.

Urmează un frumos spațiu verde, Jardin des Remparts (Grădina Zidurilor), care umple zone dintre ziduri și Marle. De aici avem cele mai frumoase perspective ale orașului vechi, cu zidurile străjuite de două turnuri (cel mai mare fiind Tour du connétable) și catedrala Saint-Pierre în fundal.

Vannes: catedrala Saint-Pierre și Turnul Conetabilului

Vannes: catedrala Saint-Pierre și Turnul Conetabilului, văzute peste zidurile orașului din zona vechii spălătorii.

Vannes: privire de pe Rue Francis Decker

Vannes: privire de pe Rue Francis Decker asupra zidurilor fortificate  cu grădinile și Turnul Conetabilului; în fundal-dreapta se vede Catedrala.

Vannes: privire de pe Rue Francis Decker asupra zidurilor fortificate

Vannes: privire de pe Rue Francis Decker asupra zidurilor fortificate cu grădinile și Catedrala (în fundal).

Vannes: vedere spre sud

Vannes: vedere spre sud, de pe Rue Francis Decker asupra zidurilor fortificate cu Turnul Conetabilului.

Ajungem în capătul străzii Francis Decker (care ne-a dus paralel cu pârâul Marle și cu zidurile) pentru a mai arunca o privire înapoi (spre sud) de-a lungul grădinilor și fortificațiilor, după care facem stânga, spre vest, și trecem zidul exterior prin Porte Prison (Poarta Închisorii).

Vannes: Porte Prison, poarta nordică de intrare în oraș.

Vannes: Porte Prison, poarta nordică de intrare în oraș.

Intrăm astfel în orașul vechi propriu-zis, care este în întregime pietonal. Continuăm pe Rue des Chanoines, pe lângă câteva case à colombages, dar cele mai frumoase exemplare le vom întâlni în Place Saint-Pierre (piața Catedralei) și, mai ales, în piața adiacentă Place Henri IV.

Vannes: case pe structură de lemn

Vannes: case pe structură de lemn, în Piața Saint-Pierre. În dreapta se vede parțial Musée de la Cohue.

Vannes: case pe structură de lemn, în Piața Saint-Pierre.

Vannes: case pe structură de lemn, în Piața Saint-Pierre.

Dacă suntem aici, putem studia și Catedrala Saint-Pierre (construită între sec. XV-XIX. Caracteristică este asimetria celor două clopotnițe, cea din stânga fiind în stil romanic (rămășiță a vechii catedrale romanice existente în acest loc din sec. XII), iar cea din dreapta în stil gotic. În fața catedralei (între Place Saint Pierre și Rue des Halles), o casă à colombages din secolele XIII-XVII adăpostește azi muzeul de belearte Musée de la Cohue.

Vannes: fațada Catedralei,

Vannes: fațada Catedralei, cu cele două turnuri asimetrice, văzută din Piața Saint-Pierre.

Vannes: turnul romanic al Catedralei

Vannes: turnul romanic al Catedralei, văzut din Piața Henri IV.

Apoi coborâm pe Rue des Orfèvres și ajungem în Place Valencia, unde vedem fațada altei case din sec. XVI, Maison de Saint-Vincent Ferrier (cu parterul din piatră și etajele à colombages). La capătul sud-vestic al pieții Valencia (practic la intersecția străzilor Rue du Bienheureux Pierre-René Rogue cu Rue Noé), căutăm Maison de Vannes, clădire medievală ornată cu două busturi hilare din granit pictat, denumite popular Vannes et sa femme (Vannes și cu soția sa). Coborâm apoi prin Place des Lices și ajungem la poarta de sud a orașului vechi, Porte Saint-Vincent, prin care se iese în Piața Gambetta și portul turistic, încheind astfel circuitul orașului vechi.

Vannes: Vannes și soția sa, emblema orașului

Vannes: Vannes și soția sa, emblema orașului (sec. XVI).

Guérande 

Trecem în departamentul Loire-Atlantique și, la 60 kilometri est de Vannes, ajungem la Guérande (construit pe înălțimea unei peninsule înconjurată de ape și mlaștini dulci și sărate, zonă încărcată și ea de monumente preistorice megalitice). Obiectivul nostru este doar o scurtă vizită în vechiul oraș, lucru facil dacă parcăm în estul orașului fortificat, de unde putem pătrunde imediat prin Porte Saint-Michel (cea mai impresionantă poartă de intrare în orașul medieval, dintre cele patru păstrate), continuând apoi pe strada cu același nume.

Guérande: poarta de est Saint-Michel

Guérande: poarta de est Saint-Michel (sec. XV, care adăpostește muzeul local) văzută din exterior.

Strada comercială Rue Saint-Michel iese în piața principalei biserici catolice a orașului, Collégiale Saint Aubin (ridicată între sec. XII-XVI și cu modificări până în sec. XIX).

Guérande: biserica Saint-Aubin

Guérande: biserica Saint-Aubin, văzută din strada Saint-Michel (dinspre sud).

Mai sunt câteva obiective turistice în zonă (bisericile de la Madeleine și Saint-Clair de Saillé, capele, câteva mori de vânt, un mic castel - château de Careil), dar preferăm să rătăcim puțin pe străzile orașului, cu frumoase și elegante clădiri construite din granit și acoperișuri din ardezie (combinație specifică Franței, care face ca această țară să aibe unele dintre cele mai frumoase clădiri din Europa, cel puțin după părere proprie).

Guérande: Rue des Lauriers

Guérande: Rue des Lauriers, văzută din dreptul colegialei Saint-Aubin.

Guérande: Rue Vannetaise

Guérande: Rue Vannetaise, cu hotelul La Guérandière (1870). În fundal, poarta de nord a orașului (Porte Vannetaise).

Ieșim așadar din orașul medieval pe poarta nordică și e momentul să studiem puțin les Remparts, fortificațiile exterioare din sec. XIV-XV, lungi de 1.434 metri, excelent și integral păstrate (fără nicio breșă), încă dublate de șanțul de apă pe laturile de nord și vest. Astăzi mai există 6 turnuri din cele 11 originale și toate cele 4 porți. O promenadă amenajată în sec. XVIII permite ocolul zidurilor pe jos sau cu mașina, în plus, plecând de la poarta Saint-Michel ele sunt accesibile pe cca. 250 metri plimbării pe curtine.

Guérande: vedere din Boulevard du Nord

Guérande: vedere din Boulevard du Nord asupra turnului de nord-est, cu șanțul de apă nordic.

Guérande: zidul estic de apărare

Guérande: zidul estic de apărare, cu poarta Saint-Michel.

Piriac-sur-Mer

Ne apropiem de sfârșitul sejurului în Bretania. Vrem să mai admirăm odată natura, astfel încât parcurgem 12 kilometri spre nord-vest și oprim în parcarea Place du Castelli din comuna Piriac-sur-Mer, apoi ne îndreptăm spre mare ocolind un semafor al Marinei Naționale și ajungem la faleza și promontoriul Pointe du Castelli. Marea e din nou liniștită ceea ce diminuează senzația pe care am fi avut-o probabil privind de pe faleza înaltă de zeci de metri apa fierbând printre stâncile ce avansează mult spre larg. Formațiuni de pământ și roci fasonate de curenți în cele mai diferite forme se întind cât vezi cu ochii, în toate direcțiile. Probabil la maree înaltă totul este acoperit de apă, până în falezele care se deschid la doar câțiva metri de ultimele case ale satului.

Piriac-sur-Mer: promontoriul Pointe du Castelli

Piriac-sur-Mer: promontoriul Pointe du Castelli, văzut de pe faleză.

Piriac-sur-Mer: promontoriul Pointe du Castelli, văzut de pe faleză.

Piriac-sur-Mer: promontoriul Pointe du Castelli, văzut de pe faleză.

Piriac-sur-Mer

Piriac-sur-Mer: promontoriul Pointe du Castelli, văzut de pe faleză.

Nantes 

Ne rămâne acum să vizităm capitala istorică a ducilor de Bretania din estuarul Loarei, Nantes, mult prea bogat în monumente pentru o simplă trecere în revistă de câteva ore, dar... încercăm. Suntem astfel nevoiți să ne limităm la zona din jurul Castelului. Venim din parcare pe Rue Tournefort și ieșim în Place Maréchal-Foch, piață concepută în sec. XVIII în centrul căreia se ridică coloana Louis-XVI, inaugurată în 1823 ca și coloană a Libertății.

Nantes: Piața Mareșal Foch

Nantes: Piața Mareșal Foch cu Coloana Louis-XVI (28 metri înălțime) și Hôtel d'Aux (1770), fosta cazarmă a Corpului XI Armată.

Facem doar câțiva pași spre sud pe Rue de l'Évêché pentru a ajunge în Place Saint-Pierre, de unde putem admira fațada Catedralei gotice Saint-Pierre-et-Saint-Paul, construită între 1437 și 1891 (așadar timp de 457 ani).

Nantes: fațada catedralei Saint-Pierre-et-Saint-Paul

Nantes: fațada catedralei Saint-Pierre-et-Saint-Paul, văzută din piața Saint-Pierre.

Continuăm spe sud pe Rue Mathelin Rodier și ieșim în apropierea intrării în principalul obiectiv al orașului, Château des ducs de Bretagne, reședința principală a ducilor de Bretania în secolele XIII-XV. Fortăreața impunătoare (înconjurată de un șanț de apă) este formată din șapte turnuri circulare masive, legate între ele printr-o curtină. Spre nord și sud vedem intrări secundare din Rue Premion, respectiv Course John Kennedy, pe poduri suspendate peste șanțul de apă, care intră direct în curtea castelului.

Nantes: intrarea din Rue Premion

Nantes: intrarea din Rue Premion; în curte, se vede în stânga clădirea Harnachement, iar în dreapta turnul poligonal Vechiul Donjon. În exterior, în dreapta este Bastionul Mercoeur, iar în fața sa fundația Bastionului Saint-Pierre (dispărut).

Intrarea principală se face pe latura vestică (din Piața Marc-Elder), de pe un pod de piatră dintre turnurile Pied-de-Biche și de la Boulangerie.

Nantes: podul intrării din piața Marc-Elder

Nantes: podul intrării din piața Marc-Elder, între cele două turnuri. In prim-plan dreapta este Tour des Jacobins (fostă închisoare).

Odată pătrunși în marea curte interioară, vom remarca un număr de edificii construite în diferite epoci. Chiar în față stă clădirea masivă Harnachement, construită în 1784 pentru scopuri militare. Pe latura din stânga (de nord), în prim-plan este silueta albă a clădirii din sec. XVIII Conciergerie, în spatele căreia stă ascuns mohorât unul dintre cele patru turnuri poligonale ale castelului primitiv din dec. XIII-XIV (Le Vieux Donjon). Pe latura din dreapta (de sud) este clădirea Petit Gouvernement în stil renascentist, în dreapta căruia se află două grădini, fântânile și clădirea Recepției turistice. Pe latura prin care tocmai am intrat (vest) se înalță principala clădire a curții, Le Grand Gouvernement (extindere cu ocazia reconstrucției după incendiul din 1670 a clădirii inițiale Le Grand Logis) reședința ducilor, apoi a Guvernatorului Bretaniei (astăzi, aici este Muzeul de Istorie a orașului). În dreapta, se înalță grațioasa siluetă a turnului de la Couronne d'Or.

Nantes: curtea interioară a Castelului

Nantes: curtea interioară a Castelului, latura nordică; în stânga clădirea Conciergerie, în dreapta cazarma Harnachement. În prim-plan, gazonul cu intrarea de pe podul secundar (din strada Kennedy).

Nantes: curtea interioară a Castelului, vedere de pe curtină spre vest

Nantes: curtea interioară a Castelului, vedere de pe curtină spre vest; în prim-plan clădirile Conciergerie (stânga) și Vieux Donjon (dreapta), în spatele lor complexul Grand Gouvernement – Grand Logis.

Nantes: curtea interioară a Castelului, latura de vest cu complexul Grand Gouvernement

Nantes: curtea interioară a Castelului, latura de vest cu complexul Grand Gouvernement (dreapta) – Tour de la Couronne d'Or (centru) – Grand Logis (stânga).

Odată vizitele la sol și în muzeu terminate, facem turul fortificațiilor pe curtina zidurilor exterioare (Circuit des remparts), ocazie de a localiza și studia pe toate fețele clădirile curții interioare. În final, ieșim din curte în exteriorul Castelului pentru a studia restul zidurilor-fortificate și șanțul de apărare cu apă.

Nantes: turnul de colț de nord-est, numit Tour du Fer à Cheval

Nantes: turnul de colț de nord-est, numit Tour du Fer à Cheval, văzut de pe curtina nordică. În dreapta, un perete al cazărmii Harnachement.

Nantes: turnul de colț de nord-est

Nantes: turnul de colț de nord-est, numit Tour du Fer à Cheval, văzut de pe curtina vestică. În stânga, un perete al cazărmii Harnachement.

Nantes: vedere de ansamblu a Castelului Ducilor Bretaniei

Nantes: vedere de ansamblu a Castelului Ducilor Bretaniei, zidurile de sud-vest și sud cu trei turnuri de apărare; în stânga, Tour des Jacobins, în prim-plan Tour du Port, iar în dreapta Tour de la Rivière. Clădirea din curte aparține de Grand Logis.

Începem drumul de întoarcere de-a lungul zidurilor sudice, pe Cours John F. Kennedy, ocazie de a zări spre sud, peste liniile de cale ferată, silueta atipică a unui turn roșu-alb-albastru, ultimul vestigiu al unei fabrici de biscuiți din 1885; închisă în 1985, uzina a fost reabilitată și numită Le lieu unique (Locul unic). Apoi, ne îndreptăm spre sud pe Course Saint-Pierre (de fapt un parc cu o intrare monumentală, străjuită de statui), până ce în fața ochilor ne apare silueta turnului Ludovic XVI din Piața Foch. Am încheiat astfel scurtul circuit, lăsând pentru altă ocazie centrul pietonal cu clădiri vechi și câteva alte monumente interesante.

Cu părere de rău părăsim acum Bretania, dar ne îndreptăm spre Valea Loarei și minunatele sale castele; (alt) loc magic din Franța căruia îi voi dedica în curând un serial de jurnale de călătorie...

Nantes: turnul centrului cultural Le Lieu Unique

Nantes: turnul centrului cultural Le Lieu Unique, văzut din apropierea Castelului.

Nantes: turnul Ludovic XVI

Nantes: turnul Ludovic XVI văzut de la aleea Course Saint-Pierre.

Citește despre celelalte aventuri ale lui Daniel prin Bretania, în Vitré, Argentré-du-Plessis, Rennes și Dinan, apoi prin Saint-Malo, Dinard, Saint Lunaire și Port-Nieux, iar apoi prin departamentul Côtes-d'Armor.


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Fii primul care citește despre locurile minunate pe care le-am vizitat, află idei noi de destinații bune de descoperit și bucură-te de sfaturile noastre despre cum să ai o vacanță reușită! Activează-ți notificările noastre și vei primi câte un mesaj de fiecare dată când avem o nouă poveste. Rapid, simplu și foarte eficient!



Sistemul de notificări funcționează doar cu browserele Chrome, Firefox și Safari.
Supported browsers