Franța: circuit pe magicul tărâm al Bretaniei - partea a III-a

Franța: circuit pe magicul tărâm al Bretaniei - partea a III-a
 
 

(Regiunea Bretagne Nord)

Azi vom admira doar spectacolul naturii, continuând explorarea spre vest a coastei bretone din departamentul Côtes-d'Armor, trecând prin localități cu nume arhaice tot mai greu de pronunțat.

Ploubazlanec

Facem un scurt popas în comuna Ploubazlanec, la promontoriul Pointe de l'Arcouest, de unde avem o privire asupra golfului Saint-Brieuc (rezervație naturală) și de unde pleacă nave spre arhipelagul Île-de-Bréhat, format din 86 insulițe și recife, un mic paradis pe care îl vom vizita poate cu altă ocazie. Aici facem cunoștință cu o altă imagine bretonă, aceea a zeci și sute de vârfuri stâncoase ale recifelor răsărind din apele mici din zona de coastă. Lângă drum găsim și un monument dedicat familiei Joliot-Curie (două blocuri de gresie roșie, privindu-se față în față), care veneau des aici în vizită. Promontoriul nu e atât de spectaculos precum îl apreciază Michelin, dar marea albastră cristalină și recifele de stânci fac totuși scurta ședere foarte plăcută. Pentru cei cu timp la dispoziție, este recomandată o plimbare de 60 km, plecând de la satul alăturat Paimpol, de-a lungul coastei, având multiple puncte de belvedere de pe faleză sau promontorii și peisaje pitorești. 

Ploubazlanec: vaporul care face legătura cu insulele Bréhat, înainte de intrarea în micul port de la Pointe de l'Arcouest.

Ploubazlanec: vaporul care face legătura cu insulele Bréhat, înainte de intrarea în micul port de la Pointe de l'Arcouest.

Ploubazlanec: monumentul lui Frederic și Irene Joliot-Curie de la Pointe de l'Arcouest.

Ploubazlanec: monumentul lui Frederic și Irene Joliot-Curie de la Pointe de l'Arcouest.

Plougrescant

Următoarea oprire o facem 25 kilometri mai la vest, în parcarea Pors Hir din comuna Plougrescant, cel mai nordic punct al Bretaniei. O luăm pe străduțele dintre ferme izolate și mici căsuțe sprijinite de stânci imense, trecem pe lângă castelul Kéralio (sec. XV-XVII) și ajungem la Castel Meur (sau Maison du Gouffre ori Castel Kerguézec, după numele consilierului care l-a construit în 1930), mai binecunoscut sub numele de "Casa dintre stânci", a cărei imagine văzută întâmplător m-a determinat să ajung până aici, în Bretania... Mașina proprietarului lăsată la intrare strică puțin imaginea de carte poștală, dar nu am încotro decât să o integrez în fotografie...

Plougrescant: stâncile caracteristice au fost folosite de fermieri ca ziduri exterioare ale caselor. În dreapta se vede al doilea lac (secat) al Castel Meur.

Plougrescant: stâncile caracteristice au fost folosite de fermieri ca ziduri exterioare ale caselor. În dreapta se vede al doilea lac (secat) al Castel Meur.

Plougrescant: castelul Kéralio

Plougrescant: castelul Kéralio (proprietate privată), în apropierea promontoriului La Pointe du Château, este și el ascuns privirii de vegetație și roci imense.

Plougrescant: Casa dintre Stânci

Plougrescant: Casa dintre Stânci, a cărei imagine a făcut ocolul lumii, cea mai fotografiată atracție locală...

De la casa zidită pe stânci între mare și două lacuri, mai sunt câțiva pași până la următoarea atracție, Le Gouffre, care în sens strict se referă la stânci imense pe malul apei, despărțite printr-un spațiu îngust în care se sparg valurile. În caz de furtună locul poate deveni înfricoșător, dar pe vreme bună ne oferă o imagine complexă a coastei bretone din acest loc: datorită apei mici pe o distanță de zeci de metri de la mal, întreaga mare pare presărată de formațiuni stâncoase ce străpung peste tot suprafața. Un arhipelag din sute sau mii de insule minuscule și recife acoperite de stropii valurilor produc o senzație aproape ireală, de început de lume, senzație aproape imposibil de reprodus în fotografii statice, totuși câteva încercări sunt ilustrate mai jos.

Plougrescant: La Gouffre, un ”abis„ între stânci masive prin care circulă cu furie apa mării.

Plougrescant: La Gouffre, un ”abis„ între stânci masive prin care circulă cu furie apa mării.

Plougrescant: La Gouffre... Valuri intrând în despărțitura dintre stânci

Plougrescant: La Gouffre... Valuri intrând în despărțitura dintre stânci, câțiva metri sub picioarele noastre. În zare, zeci de cioturi de stânci.

Plougrescant: Vedere de pe stâncile La Gouffre spre arhipelagul din larg.

Plougrescant: Vedere de pe stâncile La Gouffre spre arhipelagul din larg.

Plougrescant: Vedere de pe stâncile La Gouffre spre golful din nord

Plougrescant: Vedere de pe stâncile La Gouffre spre golful din nord. Stânca din fundal dreapta adăpostește Castelul Meur.

De la Castel Meur spre sud se întinde o vastă lagună (numită tot La Gouffre), punctată de stânci mai mici sau mai mari (cum e Roch Kerlaben) sau insule adevărate (insulele Pors Scaff, formate din île aux Pins și île Yvinec). Formațiunile naturale din lagună sunt cu totul excepționale, de aspect antediluvian (chiar te aștepți să treacă oricând o mică trupă de dinozauri), dar din păcate, neștiind ce vom întâlni aici, am alocat prea puțin timp acestei zone, așa că trebuie să ne întoarcem.

Plougrescant: vedere peste fostele ferme aparținând de Castel Meur

Plougrescant: vedere peste fostele ferme aparținând de Castel Meur, spre laguna La Gouffre.

Plougrescant: vedere spe fâșia de litoral din zona Castel Meur.

Plougrescant: vedere spe fâșia de litoral din zona Castel Meur.

Plougrescant: recife stâncoase în largul mării din zona Castel Meur.

Plougrescant: recife stâncoase în largul mării din zona Castel Meur.

Plougrescant: vedere în lungul coastei spre sud.

Plougrescant: vedere în lungul coastei spre sud.

Luăm drumul de întoarcere pe malul mării, până la portul și plaja Pors Hir, altă ocazie de a admira sălbăticia peisajului costier.

Plougrescant: stânci în portul Pors Hir.

Plougrescant: stânci în portul Pors Hir.

Plougrescant: stânci la Pors Hir.

Plougrescant: stânci la Pors Hir.

Plougrescant: stânci la Pors Hir.

Plougrescant: stânci la Pors Hir.

Plougrescant: stânci la Pors Hir.

Plougrescant: stânci la Pors Hir.

Plougrescant: stânci la Pors Hir.

Plougrescant: stânci la Pors Hir.

Ploumanach 

Pornim din nou spre vest și după alți 30 kilometri ajungem în stațiunea balneară Ploumanach (componentă a comunei Perros-Guirec), unde căutăm promontoriul Men Ruz (în traducere piatră roșie) cu celebrul și fotogenicul său far. Deși atât de aproape de recifele ascuțite văzute la opririle anterioare, aici peisajul marin se schimbă cu totul: coasta, lungă de peste 30 kilometri, este formată din stânci imense de granit roșu (Côte de granit rose), șlefuite de vânt și apă uneori în forme curioase. De aici și până la Trégastel coasta poate fi explorată pe parcursul a mai multor ore de mers pe jos, pe așa-numita Cărare a vameșilor (Sentier des douaniers), una dintre cele mai frumoase din Bretania, care curge în serpentine printre acele roci extraordinare (Rochers). Evident nu avem timp, când am stabilit programul destul de încărcat nu am știut că fiecare ansă de mare, fiecare promontoriu, lagună, recif, insulă, fermă  poate fi explorat și admirat ore sau zile în șir... Așadar ne limităm să umblăm printre imensele blocuri de granit colorat de la Men Ruz, suficient pentru o primă impresie... cu senzația clară că va trebui să revenim cândva, în liniște și fără grabă...

Ploumanach: casa numită Villa Park ar Men Ru

Ploumanach: casa numită Villa Park ar Men Ru, construită în 1895 la câțiva metri înainte de farul de la Men Ruz.

Ploumanach: farul Men Ruz

Ploumanach: farul Men Ruz, distrus în 1944, refăcut în 1946 din gresie roșie.

Ploumanach: farul Men Ruz, marchează intrarea în canalul natural ce duce la portul satului

Ploumanach: farul Men Ruz, marchează intrarea în canalul natural ce duce la portul satului.

Ploumanach: farul Men Ruz, vedere dinspre pod.

Ploumanach: farul Men Ruz, vedere dinspre pod.

Ploumanach: fotografie din care se poate aprecia mărimea stâncilor de la farul Men Ruz.

Ploumanach: fotografie din care se poate aprecia mărimea stâncilor de la farul Men Ruz.

Ploumanach: podul care duce la farul Men Ruz.

Ploumanach: podul care duce la farul Men Ruz.

Ploumanach: stânci de gresie roz

Ploumanach: stânci de gresie roz, incluse în postamentul farului Men Ruz.

Ploumanach: o mică porțiune reprezentativă pentru aspectul Coastei de gresie roșie

Ploumanach: o mică porțiune reprezentativă pentru aspectul Coastei de gresie roșie, la capul Men Ruz.

Ploumanach: vedere generală a farului de la capul Men Ruz.

Ploumanach: vedere generală a farului de la capul Men Ruz. În timpul furtunilor, imaginea este impresionantă, cu toate stâncile până la far acoperite de valurile mării agitate.

Ploumanach: altă imagine comparativă

Ploumanach: altă imagine comparativă, pentru a aprecia dimensiunea stâncilor, incluse de către săteni în grădinile locuințelor. 

Suntem conștienți că mai sunt zeci de puncte minunate de belvedere de-a lungul coastei de nord și de nord-vest a Bretaniei, dar noi trebuie să mergem mai departe, astfel încât o tăiem drept spre Brest, în departamentul vecin Finistère. Nu orașul în sine este obiectivul, ci o plimbare prin peninsula Crozon, unde schimbăm registrul interesului și căutăm câteva vestigii ale instalațiilor militare de apărare a radei portului Brest, deja excelent protejată natural de această peninsulă în formă de cruce.

Peninsula Roscanvel

Urcând pe șoseaua D355 în peninsula Roscanvel (întreg teritoriul aparține comunei cu același nume), am trecut fără să știm și pe lângă moderna bază a submarinelor nucleare franceze din peninsula Île Longue. Prima oprire este la Pointe des Espagnols, o faleză înaltă de 60 metri în extremitatea brațului nordic (Roscanvel) al peninsulei Crozon, unde primele fortificații pentru controlul traficului maritim în rada Brest au fost construite de spanioli în 1594, fiind apoi mult extinse până în sec. XIX. De pe promontoriu avem o bună priveliște asupra portului și orașului Brest, aflat în linie dreaptă la doar câțiva kilometri depărtare.

Roscanvel, Pointe des Espagnols: Turnul Model Tip 1811

Roscanvel, Pointe des Espagnols: Turnul Model Tip 1811, una din puținele fortificații încă vizibile (numit și Turnul Napoleon, este o construcție standardizată creată în anul 1811).

Roscanvel, Pointe des Espagnols: vedere de pe promontoriu asupra orașului și portului Brest.

Roscanvel, Pointe des Espagnols: vedere de pe promontoriu asupra orașului și portului Brest.

Continuăm pe șoseaua D355 pe coasta vestică a peninsulei Roscanvel și coborâm într-o parcare de unde sunt vizibile resturile unor vechi fortificații. Ignorat de ghid, vom afla că locul se numește la Fraternité; este un golf maritim mărginit de două construcții militare din același sistem defensiv al golfului Brest (goulet de Brest):

Roscanvel, Ilot du Diable: vedere a insulei Diavolului

Roscanvel, Ilot du Diable: vedere a insulei Diavolului din stânga golfului, cu ruinele postului de proiectoare. Cazemata este ascunsă vederii din acest unghi.

Roscanvel, Fort de la Fraternité: ruinele fortului propriu-zis

Roscanvel, Fort de la Fraternité: ruinele fortului propriu-zis, în dreapta golfului.

  • pe înălțimea din dreapta, a fost construit în sec. XVIII-XIX vechiul Fort de la Fraternité, compus dintr-o baterie din anul 1695 și un fort Vauban din 1791, abandonate militar în 1890;
  • pe insula din stânga, numită îlot du Diable, legată de țărm printr-un pod ruinat care rămâne pe sec în perioadele de reflux, vedem două construcții accesorii Fortului, un post de proiectoare construit la 1912-1913 pentru a ilumina ansa Camaret în caz de atac nocturn și o cazemată dezafectată, construită de germani în 1942.

Insula Diavolului este separată la stânga de restul coastei stâncoase printr-o gouffre îngustă și adâncă în care se zbat valurile mării. Mi-e greu să mă abțin să nu explorez (pen)insula, trec pe pod, urc scări și o potecă invadată de vegetație, trec de ruinele postului de proiectoare și ajung la cazemata germană, evident dezafectată (fără piesa de artilerie maritimă care ținea sub ascultare întreg golful). Dincolo de cazemată se mai poate avansa pe promontoriul stâncos de-asupra mării, iar priveliștea merită efortul; mai ales cea spre nord, unde, printr-o fereastră între stânci pot zări o siluetă cu totul bizară, aparent a unor clădiri sculptate în stâncă. Este vorba de insula militară Ilot des Capucins, legată cu țărmul printr-un pod din 1859. Fortul de pe insulă a fost construit în 1848 și a adăpostit mai multe baterii de artilerie ce protejau intrarea în golful Brest, toate serios afectate de bombardamentele din Al Doilea Război Mondial. Cazărmile sunt construite din granit și șisturi, astfel încât de la distanță par a face corp comun cu stânca. Din păcate, terenul este și azi proprietate a Ministerului Apărării și poate fi vizitat doar cu autorizație...

Roscanvel, Ilot du Diable: vedere de la cazemata de pe Insula Diavolului

Roscanvel, Ilot du Diable: vedere de la cazemata de pe Insula Diavolului spre Insula Capucinilor (în fundal), cu construcțiile sale militare ce par a fi scobite direct în stâncă.

Roscanvel, Ilot du Diable: vedere a cazematei germane din 1942

Roscanvel, Ilot du Diable: vedere a cazematei germane din 1942, de pe promontoriul Insulei Diavolului.

Roscanvel, Ilot du Diable: vedere de pe promontoriul Insulei Diavolului spre sud,

Roscanvel, Ilot du Diable: vedere de pe promontoriul Insulei Diavolului spre sud, de-a lungul asprei coaste bretone.

Roscanvel, Ilot du Diable: vedere din cazemata germană de pe Insula Diavolului

Roscanvel, Ilot du Diable: vedere din cazemata germană de pe Insula Diavolului spre nord, cu Insula Capucinilor în fundal.

Camaret sur-Mer 

Coborâm în continuare pe șoseaua D355, trecem prin satul Camaret sur-Mer și oprim într-o parcare la ieșire, aproape de ruinele unei frumoase vile-castel distruse în 1944, Manoir De Coecillian sau du Boultous (fostă proprietate a poetului Saint-Pol-Roux, 1861-1940). Trei obiective diferite avem de văzut aici, începem cu cel mai îndepărtat, Pointe de Pen Hir, unul dintre cele mai spectaculoase promontorii bretone (și cel mai frumos dintre cele patru ale peninsulei Crozon): o culme la 70 metri de-asupra mării a cărei stânci sălbatice de escaladă ne dau o senzație deosebită, aproape alpină, la malul mării (și ne închipuim cât de neprimitor și periculos poate fi locul în timpul renumitelor furtuni bretone). De aici se deschide o panoramă excepțională atât asupra coastei (spre nord se vede Pointe du Tourlinguet cu micul său far, iar spre sud până la Pointe du Dinan), cât și a trei stânci izolate în mare, numite Tas de Pois (și numite de la pământ spre larg: Le Daouet, Pen Glas și Chelot). Pe faleză, aproape de cap, a fost ridicat un monument dedicat bretonilor din Forțele franceze libere (FFL), Monument Aux Morts.

Camaret sur-Mer, Pointe de Penhir: promontoriul văzut spre sud, pe partea sa estică.

Camaret sur-Mer, Pointe de Penhir: promontoriul văzut spre sud, pe partea sa estică.

Camaret sur-Mer, Pointe de Penhir: promontoriul văzut spre sud

Camaret sur-Mer, Pointe de Penhir: promontoriul văzut spre sud, pe partea sa vestică, cu cele trei insule Tas de Pois.

Camaret sur-Mer, Pointe de Penhir: altă perspectivă spre insulele Tas de Pois

Camaret sur-Mer, Pointe de Penhir: altă perspectivă spre insulele Tas de Pois.

Camaret sur-Mer, Pointe de Penhir: altă perspectivă spre insulele Tas de Pois

Camaret sur-Mer, Pointe de Penhir: altă perspectivă spre insulele Tas de Pois, din zona La Salle Verte.

Camaret sur-Mer, Pointe de Penhir: vedere spre nord

Camaret sur-Mer, Pointe de Penhir: vedere spre nord, de pe poteca de acces, cu monumentul morților bretoni din FFL (dreapta-sus). În fundal, insula stâncoasă Le Rocher du Lion.

Camaret sur-Mer, Pointe de Penhir: vedere spre nord

Camaret sur-Mer, Pointe de Penhir: vedere spre nord, de pe poteca de acces, cu capul Pointe du Tourlinguet în fundal (unde se găsește un far și construcții militare din sec. XIX).

Camaret sur-Mer, Pointe de Penhir: vedere spre nord

Camaret sur-Mer, Pointe de Penhir: vedere spre nord, de pe poteca de acces, cu insula Le Rocher du Lion și capul Pointe du Tourlinguet în fundal.

În drumul de întoarcere spre parcare, ne abatem la unul din forturile germane din Zidul Atlanticului, Fort du Kerbonne (de fapt Batterie Kerbonn 4/MAA 262, adică bateria 4 din Marine Artillerie Abteilung 262, construită pe locul unei vechi baterii franceze), unde este amenajat Musée Mémorial Bataille Atlantique.

 Camaret sur-Mer, Fort du Kerbonne

Camaret sur-Mer, Fort du Kerbonne: muzeul este amenajat în cazemata M270 SK cea mai sudică (Turm 4), ea însăși diferită de celelalte trei.

Rătăcim printre betoanele în care a fost amplasată bateria, clădirile fiind în general bine conservate; prima zonă este cea a vechii baterii franceze modificate, unde este păstrat accesul subteran la locuințe, cazărmi, infirmerie H638. Piesele de artilerie erau montate în 4 cazemate speciale duble, de un model rar întâlnit, M270 SK (Sonderkonstruktion, adică adaptate ad-hoc la situația locului), care au montate în partea din față un tun de 164,7 mm, iar în cea din spate unul de 75 mm. Fiecare cazemată era însoțită de un buncăr îngropat H622, legat cu tranșee subterane, în care se adăposteau servanții. A treia cazemată dinspre sud (Turm 2) a fost făcută bucăți în vara lui 1944 de bombele americane, în ciuda zidurilor sale de peste 2 metri grosime. Mai există Postul de comandă (P.D.T. M 162) de-asupra căruia se afla Observatorul (care asigură vizibilitate printr-o fantă de doar câteva zeci centimetri, protejată de o cupolă groasă de beton) și câteva cuve rotunde pentru piese antiaeriene de 75 mm. Toate acestea pot fi încă bine studiate dacă, evident, vă pasionează istoria militară.

Camaret sur-Mer, Fort du Kerbonne: vedere spre nord

Camaret sur-Mer, Fort du Kerbonne: vedere spre nord a zonei  fostei baterii franceze, cu intrarea subterană spre locuințe și Postul de comandă. În fundal, capul Pointe du Tourlinguet.

Camaret sur-Mer, Fort du Kerbonne: vedere spre nord de pe acoperișul Postului de comandă

Camaret sur-Mer, Fort du Kerbonne: vedere spre nord de pe acoperișul Postului de comandă, cu tranșee naturală stâncoasă și Cazemata M270 SK Turm 1 (în fundal-stânga). În dreapta-sus, un bloc de ciment, rest al celei de-a patra cazemate M270 SK (Turm 2), distrusă în 1944.

Camaret sur-Mer, Fort du Kerbonne: vedere spre sud

Camaret sur-Mer, Fort du Kerbonne: vedere spre sud (cu monumentul de la Penhir în fundal) spre Postul de comandă (P.D.T. M 162, jos) și Observatorul-proiector (deasupra).

Camaret sur-Mer, Fort du Kerbonne: cazemata M270 SK

Camaret sur-Mer, Fort du Kerbonne: cazemata M270 SK cea mai nordică (Turm 1), cu vedere spre plaja Pen Hat și capul Pointe du Tourlinguet.

Chiar înainte de a ajunge la parcare, trecem de al treilea obiectiv al satului, cu care ne întoarcem pentru un moment în preistorie; facem o scurtă plimbare printre menhirii componenți ai aliniamentului megalitic Lagatjar (Alignements Mégalithiques De Lagatjar), restaurat în 1928-1929. Cu un total de 87 menhiri, dintre care cei mai mari ating 3 metri înălțime, aliniamentul nu este, evident, cel mai grozav din Bretania, dar este primul pe care l-am văzut vreodată...

Camaret sur-Mer: un rând din aliniamentul megalitic Lagatjar.

Camaret sur-Mer: un rând din aliniamentul megalitic Lagatjar. În fundal, se zăresc ruinele conacului poetului Saint-Pol-Roux. 

Pornim din nou spre sud, părăsim peninsula Crozon, ocolim golful Baie de Douarnenez și continuăm spre vest pe șoseaua D765 / D7. În satul Confort-Meilars oprim câteva secunde, doar pentru a fotografia o biserică parcă ieșită din negura timpurilor (Notre Dame du Confort, sec. XVI), de altfel specifică zonei interioare a Bretaniei, pe care din păcate nu avem timp să o vizităm. În fața sa se înalță o Calvarie monumentală cu 13 apostoli (baza datând din sec. XVI, statuile din 1870).

Confort-Meilars: biserica din sat

Confort-Meilars: biserica din sat (construită între 1528-1544, modificată până în sec. XVIII) și Calvaria (planul secund).

Pointe du Raz

Câțiva kilometri mai departe ajungem la destinația finală, Pointe du Raz, promontoriul stâncos de peste 72 metri înălțime (extremitatea capului Sizun), prelungit în mare de un lanț de recife, care se afundă ca o provă de navă în curentul maritim violent numit raz de Sein, producând imagini spectaculoase mai ales când marea este agitată. Pe ultimele recife au fost construite farurile de la Vieille și Tévennec. În plus, un semafor al Marinei Naționale asigură de pe țărm securitatea circulației maritime în acest colț sălbatic. De la parcarea amenajată, sunt vreo 800 metri până la cap. Este deja ora 17.00, începe să plouă și vremea se strică, făcându-se să simțim mângâierea brizei bretone. Trecem pe lângă statuia Notre-Dame des naufragés și ajungem într-o zonă pseudo-alpină, cu stânci și poteci amenajate cu cabluri de susținere de-asupra abisurilor, dintre care galeria Enfer de Plogoff este cea mai spectaculoasă (aici, conform tradiției, ar fi aruncate cadavrele înecaților în mare). Din păcate, ploaia și puțină ceață afectează grav perspectiva, nu vom vedea insula Sein, și de-abia mai vedem cele două faruri automate.

Pointe du Raz: drumul spre Cap Sizun

Pointe du Raz: drumul spre Cap Sizun, cu monumentul celor naufragiați.

Pointe du Raz: vedere generală a capului Sizun

Pointe du Raz: vedere generală a capului Sizun.

Pointe du Raz

Pointe du Raz

Pointe du Raz: alpinism la mare.

Pointe du Raz: alpinism la mare.

Pointe du Raz: vedere în lungul coastei de nord

Pointe du Raz: vedere în lungul coastei de nord. Undeva la mijloc se deschide galeria Infernului din Plogoff. În fundal se văd cele două faruri automate.

Pointe du Raz: fotografia clasică

Pointe du Raz: fotografia clasică, în lungul coastei de sud a promontoriului; în fundal se văd cele două faruri pe recife.

Nu suntem adecvați echipați, așa că iese din discuție ocolul capului pe poteca stâncoasă, devenită acum alunecoasă. Asta e, am avut prea mult noroc până azi cu vremea... Ne întoarcem la parcare cu vântul și ploaia orizontală care ne spală pe față, suficient cât să realizăm că trecem pe lângă cupola unei cazemate. Este evident altă rămășiță a liniei de apărare a Atlanticului, un bunker de tip L479 Anton, ce adăpostise postul de comandă al unei stații radar. Este ultima constatare pe ziua de azi, ploaia ne gonește la hotel...

Citește despre celelalte aventuri ale lui Daniel prin Bretania, în Vitré, Argentré-du-Plessis, Rennes și Dinan și apoi prin Saint-Malo, Dinard, Saint Lunaire și Port-Nieux.


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Fii primul care citește despre locurile minunate pe care le-am vizitat, află idei noi de destinații bune de descoperit și bucură-te de sfaturile noastre despre cum să ai o vacanță reușită! Activează-ți notificările noastre și vei primi câte un mesaj de fiecare dată când avem o nouă poveste. Rapid, simplu și foarte eficient!



Sistemul de notificări funcționează doar cu browserele Chrome, Firefox și Safari.
Supported browsers