Franța: circuit pe magicul tărâm al Bretaniei - partea a II-a

Franța: circuit pe magicul tărâm al Bretaniei - partea a II-a
 
 

(Regiunea Bretagne Nord)

Plecăm din Dinan pe malul drept al râului Rance, urcând spre nord, spre mare. Facem un scurt popas în satul pescăresc Saint-Suliac (considerat pe lista celor mai frumoase din Franța), pentru a admira clădirile specifice din granit de-a lungul străzilor întortocheate, dominate de biserica din sec. XIII-XVII; cu aceeași ocazie facem cunoștință cu un fenomen marin necunoscut zonei noastre, mareea, care la reflux face ca suprafețe mari de apă să se transforme în mlaștini neprimitoare, alterând fără îndoială farmecul peisajului.

Saint-Suliac

Saint-Suliac: vedere generală a satului, cu clădiri tipice Bretaniei. Portul este lipsit de apă în timpul mareei joase.

Saint-Suliac

Saint-Suliac: imagine deprimantă a râului Rance, aproape secat pe timpul refluxului.

Saint-Malo

La capătul șoselei D117, care însoțește malul drept al râului Rance, ajungem la principalul obiectiv al zilei, Saint-Malo, orașul-corsar complet distrus în august 1944 și minunat reconstruit după război. Cel puțin o zi ar fi necesară pentru o cunoaștere exhaustivă, de aceea suntem obligați să ne limităm la cel mai rapid și eficient mod de vizitare: turul fortificațiilor orașului vechi (Intra-Muros, exclusiv pietonal) de unde avem priveliști la înălțime atât asupra orașului, cât și asupra mării. Parcăm în zona Gării maritime nr. 1 (în sudul orașului), și urcăm pe fortificațiile de granit construite între secolele XII-XVIII, la Bastion Saint-Louis. De aici privim asupra orașului, din dreptul unora dintre cele mai frumoase clădiri ale bogaților armatori locali (așa cum este Hotelul Magon din sec. XVIII, azi muzeul Demeure de Corsaire), dar și de-a lungul zidurilor spre nord, în lungul Quai Saint-Louis, spre Portul turistic Vauban. Nu vom intra propriu-zis în orașul de jos (unde cel mai important obiectiv este Catedrala Saint-Vincent, sec. XII-XVIII), așa încât ne mărginim să-l studiem de la înălțimea zidurilor, privind în lungul străzilor perpendiculare.

Saint Malo: vedere de pe Bastionul Saint-Louis

Saint Malo: vedere de pe Bastionul Saint-Louis, spre clădirea Corsarului.

Saint Malo

Saint Malo: vedere de pe Bastionul Saint-Louis spre nord, cu Grande Porte și Portul Turistic în prim-plan și Donjonul Castelului în fundal.

Continuăm pe fortificațiile largi (pe care ar putea avansa lejer un autovehicul) spre nord, trecem de turnurile masive ce străjuiesc La Grande Porte (poarta de intrare de est, dinspre mare) și ajungem la extremitatea nordică, de-asupra Pieței Chateaubriand, unde se deschide altă poartă, cea de nord-est, Porte Saint-Vincent, pe unde coborâm la nivelul solului, pentru a ieși în afara fortificațiilor, în Esplanade Saint-Vincent, unde se află și portul turistic.

Saint Malo: orașul văzut din dreptul Porții Mari

Saint Malo: orașul (Rue Jacques Cartier) văzut din dreptul Porții Mari (Grande Porte).

Saint Malo: Piața Chateaubriand

Saint Malo: Piața Chateaubriand și poarta Saint-Vincent văzute de pe fortificațiile estice. În fundal, se află Marele Donjon din Castel.

Saint Malo: Piața Chateaubriand și poarta Saint-Vincent

Saint Malo: Piața Chateaubriand văzută de pe Poarta Saint-Vincent.

Saint Malo: vedere de pe Poarta Saint-Vincent

Saint Malo: vedere de pe Poarta Saint-Vincent asupra Turnului Quic-en-Groigne și a Castelului (azi Muzeu și Primărie).

Saint Malo: vedere de pe Poarta Saint-Vincent spre exterior

Saint Malo: vedere de pe Poarta Saint-Vincent spre exterior, asupra Esplanadei cu același nume; în stânga este zidul Castelului, iar în plan îndepărtat Cheiul Duguay Trouin cu Centrul de Congrese și hoteluri.

De pe Esplanada Saint-Vincent ocolim Castelul (simbol al puterii ducale, apoi regale), în ale cărui cazemate din sec. XVII-XVIII se află azi Primăria Orașului, iar în Marele Donjon, ridicat la 1424, care domină împrejurimile cu silueta sa, funcționează azi Muzeul de Istorie al orașului.

Saint Malo: zidul exterior estic al Castelului

Saint Malo: zidul exterior estic al Castelului (văzut de pe esplanada Saint-Vincent), cu turnul de unghi din sec. XV-XVI.

Ocolim așadar Castelul, trecem de Porte Saint-Thomas (poarta nordică), ajungând pe o mică plajă, Plage de l'Éventail, de unde, în cazul mării joase se poate ajunge pe o insula apropiată pe care se înalță o fortificație construită de Vauban în 1689, fostul Fort royal, numit după 1789 Fort national, azi proprietate privată. Aici întâlnim și un sistem original de spargere a valurilor, creat din perdele de trunchiuri înalte de copaci, adânc și sigur înfipte în nisip; rețeaua de trunchiuri se întinde astfel de-a lungul zonelor nisipoase ale coastei din nordul orașului.

Saint Malo: vedere a insulei cu Fortul Național

Saint Malo: vedere a insulei cu Fortul Național, de pe Plaja Evantaiului.

Saint Malo: vedere a Castelului dinspre mare

Saint Malo: vedere a Castelului dinspre mare, de pe Plaja Evantaiului.

Din cauza mareei înalte nu mai putem continua drumul pe lângă ziduri, astfel încât urcăm din nou pe fortificații prin Porte Saint-Thomas. Trecem peste bastionul Fort a la Reine, depășim minuscula plajă Malo, trecem peste bastionul Tour Bidouane, ajungând deasupra unei stâncării și a unei plaje ceva mai mari, Plage de Bon Secours (în dreptul căreia se ivesc din mare două insule: du Grand-, pe care se află mormântul lui Chateaubriand și Le Petit-, pe care vedem un mic fort construit de Vauban în 1693).

Saint Malo: vedere de pe Plaja Evantaiului

Saint Malo: vedere de pe Plaja Evantaiului în lungul zidurilor de nord, spre Fort a la Reine. În fundal, insula du Grand-.

Saint Malo: vedere a Castelului

Saint Malo: vedere a Castelului (cu Marele Donjon) de pe fortificațiile de nord, din dreptul porții Saint-Thomas.

Saint Malo: insula cu Fortul Național

Saint Malo: insula cu Fortul Național, văzută din dreptul bastionului Fort a la Reine.

Saint Malo: vedere de pe bastionul Fort a la Reine

Saint Malo: vedere de pe bastionul Fort a la Reine asupra Castelului și Plajei Evantaiului.

Saint Malo: Passage de la Poudrière

Saint Malo: Passage de la Poudrière și fortificația internă a turnului Bidouane.

Saint Malo: vedere spre sud de pe turnul Bidouane

Saint Malo: vedere spre sud de pe turnul Bidouane, cu plaja Bon Secours, cele două porți de intrare vestice (Porte de Champs-Vauverts și Porte des Bés) și Bastion de la Hollande în fundal.

Saint Malo: vedere spre nord din dreptul plajei Bon Secours

Saint Malo: vedere spre nord din dreptul plajei Bon Secours, cu cele două insule, Grand- (dreapta) și Petit-Bé (stânga).

Continuăm drumul pe fortificații prin Bastion de la Hollande, cotim spre est la Bastion Saint-Philippe (extremitatea sudică a zidurilor) unde coborâm pentru a înainta în mare de-a lungul digului de 500 metri, prevăzut cu un far de semnalizare, numit Môle des Noires, și de unde sunt luate fotografiile clasice ale orașului de granit, Saint-Malo.

Saint Malo: clădiri specifice în orașul vechi

Saint Malo: clădiri specifice în orașul vechi, văzute de pe Bastion de la Hollande.

Saint Malo: vedere de pe Bastion de la Hollande

Saint Malo: vedere de pe Bastion de la Hollande spre sud, cu Plage du Môle și digul care înaintează în mare, cu farul din extremitate semnalizând intrarea în port. În fundal este peninsula din Saint-Servan-sur-Mer cu Fort de la Cité.

Saint Malo: imaginea clasică a orașului fortificat

Saint Malo: imaginea clasică a orașului fortificat, luată de pe digul Môle des Noires.

Revenim de pe dig, o luăm spre est pe Quai de Dinan, trecând prin fața intrării de sud a orașului, Porte de Dinan, și ajungem în dreptul Bastion Saint-Louis, în parcarea Gării Maritime, încheind astfel circuitul orașului.

Saint Malo: Poarta Dinan,

Saint Malo: Poarta Dinan, poarta de sud a orașului.

Saint Malo: vedere din parcare asupra zidurilor fortificate de sud ale orașului

Saint Malo: vedere din parcare asupra zidurilor fortificate de sud ale orașului și a clădirilor specifice de granit din orașul Intra Muros. În mijloc, Poarta Dinan.

Zone de interes în Saint Malo mai sunt; astfel de exemplu, la sud de orașul vechi (Intra Muros), dincolo de port și de Anse des Sablons, se află o peninsulă împădurită aparținând satului Saint-Servan-sur-Mer, unde Cornișa Aleth oferă o frumoasă panoramă, iar într-un blockhaus din Al Doilea Război Mondial (Fort de la Cité), este adăpostit Muzeul Memorial 39/45. În sudul peninsulei, micul port militar Solidor este dominat de turnul cu același nume, construit în 1382 și restaurat în sec. XVII. Nu avem timp peste aceste obiective, totuși de importanță secundară, dar reușim să ne facem o imagine aruncând o privire asupra portului și turnului Solidor de pe podul șoselei D168, pe care traversăm râul Rance în drumul spre vest.

Bretania

Saint Malo: râul Rance, cu Turnul Solidor, văzute de pe podul șoselei D168. În fundal, se vede clopotnița Catedralei din orașul vechi.

Dinard

Continuăm pe D168, apoi D114 până ajungem la Dinard, stațiune balneară socotită încă din sec. XIX drept una dintre cele mai elegante din Franța. Întinsă pe malurile mării (Canalul Mânecii) și ale estuarului Rance, localitatea este destul de mare, are multe plaje, promenade în cornișă, vile deosebite. Pentru un prim contact alegem la cea mai renumită plajă, Grande Plage sau Plage de l'Écluse, situată în nord, la malul mării, între două promontorii (Pointe de la Malouine și Pointe du Moulinet).

Dinard: vedere de pe Grande Plage

Dinard: vedere de pe Grande Plage spre promontoriul Moulinet, cu vila Saint Germain. În fundal se vede insula Harbour cu vechiul Fort Vauban.

Dinard: vile ce mărginesc Grande Plage

Dinard: vile ce mărginesc Grande Plage, un exemplu de arhitectură specifică stațiunii.

De aici, ne plimbăm pe promenada Chemin de ronde du Moulinet, așadar pe poteca ce ocolește printre stânci promontoriul Moulinet, pe care se ridică într-o frumoasă poziție Villa Saint Germain (construită la 1870). De aici vom avea o perfectă perspectivă asupra orașului Saint Malo, dar și asupra insulei Harbour, pe care se poate vedea o fortificație Vauban din sec. XVIII (azi privată, a fost o perioadă și în proprietatea lui Alain Delon).

Dinard: orașul Saint Malo văzut de pe Promontoriul Moulinet

Dinard: orașul Saint Malo văzut de pe Promontoriul Moulinet.

Dinard: vila Saint Germain

Dinard: vila Saint Germain de pe Promontoriul Moulinet.

Dinard: vedere de pe Promontoriul Moulinet

Dinard: vedere de pe Promontoriul Moulinet cu bazinul de apă sărată, Grande Plage (vizibilă parțial) și Promontoriul Malouine (în fundal).

Saint Lunaire

Ziua e lungă pe acest meridian, chiar dacă suntem doar la începutul lunii mai, astfel că mai avem timp să ne facem o primă idee asupra țărmului stâncos specific Bretaniei; la doar câțiva kilometri vest de Dinard, ajungem în localitatea Saint Lunaire, alt centru balnear elegant (vizitat antebelic și de Regina României) dotat cu două plaje. Aici căutăm promontoriul Pointe du Décolle, o limbă stâncoasă aflată între cele două plaje, la care se ajunge trecând un pod natural peste o crevasă adâncă. De aici putem vedea întreaga Coastă a Smaraldului (Côte d'Émeraude), de la Capul Fréhel și până la promontoriul de la Varde. Dar e deja târziu, așa că descoperirea coastei rămâne pentru a doua zi.

Saint Lunaire: drumul din oraș spre Pointe du Décolle

Saint Lunaire: drumul din oraș spre Pointe du Décolle.

Saint Lunaire: foișor de observație

Saint Lunaire: foișor de observație pe promontoriul Pointe du Décolle.

Saint Lunaire: vedere spre oraș

Saint Lunaire: vedere spre oraș de pe Pointe du Décolle.

Saint Lunaire: plaja Saint-Lunaire

Saint Lunaire: plaja Saint-Lunaire cu vechiul Grand Hôtel (dreapta), văzută de pe Pointe du Décolle.

Saint Cast le Guildo 

A doua zi o rezervăm descoperirii coastei bretone, cu frumusețea sălbatică a falezelor stâncoase înalte și fragmentate; din păcate marea este liniștită în zilele acestea, lipsindu-ne de spectacolul fascinant și uneori înfricoșător al valurilor spărgându-se violent de stânci. Va fi imposibil să vedem întreaga coastă, așa că ne vom axa pe câteva promontorii mai spectaculoase. Începem cu capul Pointe de l'Isle (sau Pointe de Saint-Cast), de pe teritoriul stațiunii balneare Saint Cast le Guildo, 25 kilometri la vest de Saint-Lunaire pe D786, unde găsim un monument dedicat "Evadaților Franței, care au preferat să moară în picioare, decât să trăiască în genunchi". Datorită apei perfect calme, promontoriul pare neinteresant, lipsit fiind de zbuciumul apei care în perioadele cu valuri pare că fierbe printre stânci.

Saint Cast le Guildo:

Saint Cast le Guildo: promontoriul Pointe de Saint-Cast pe o dezamăgitoare mare perfect calmă.

Port-Nieux 

Revenim în șoseaua D786, apoi pe D34 și trecem prin Port-Nieux (port pentru cereale, azi dezafectat), unde avem ocazia să vedem cum un întreg golf maritim (Baie de la Fresnaye) seacă în perioada mareei joase, oferind imagini dezolante, neobișnuite pentru noi.

Port Nieux: ambarcațiuni eșuate în golful Fresnaye

Port Nieux: ambarcațiuni eșuate în golful Fresnaye din cauza refluxului.

Port Nieux: întregul golf Fresnaye este secat în perioada mării joase

Port Nieux: întregul golf Fresnaye este secat în perioada mării joase. În fundal, se zărește Canalul Mânecii

Port Nieux: clădirile portului și vestigii ale ultimului război mondial

Port Nieux: clădirile portului și vestigii ale ultimului război mondial – o cazemată germană transformată în garaj privat.

Fort La Latte 

Am ajuns pe teritoriul comunei Plévenon, unde avem de văzut două importante obiective. Primul este Fort La Latte, castel feudal construit în sec. XIV, remaniat în sec. XVII și restaurat în sec. XX, care ocupă o poziție spectaculoasă pe un promontoriu la 60 metri deasupra mării (Pointe de la Latte). De la parcare, aleea trece prin fața unui menhir înalt numit degetul lui Gargantua, prima astfel de relicvă preistorică întâlnită în Bretania.

Fort La Latte:

Fort La Latte: am întâlnit primul menhir breton! ... Degetul lui Gargantua, pe cărarea de la parcare spre intrarea Fortului.

Fort La Latte: vederea fortului

Fort La Latte: vederea fortului de pe cărarea de acces.

Castelul are două incinte succesive (accesibile pe poduri suspendate), a doua având o curte interioară în jurul căreia se înșiră corpul de gardă, sediul guvernatorului, cisterna și capela, dominate de donjon (în care se poate urca până la terasa superioară). Câteva încăperi în stil gotic și drumul gărzilor pot fi de asemenea vizitate.

Fort La Latte: poarta de intrare în prima incintă.

Fort La Latte: poarta de intrare în prima incintă.

Fort La Latte

Fort La Latte: fortul (cu incinta a doua) văzut de la poarta de intrare în prima incintă.

Fort La Latte: latura de nord a incintei a doua

Fort La Latte: latura de nord a incintei a doua, cu cisterna și capela. În dreapta, se vede parțial donjonul, iar în stânga, corpul de gardă.

Fort La Latte: latura de vest a incintei a doua

Fort La Latte: latura de vest a incintei a doua, cu sediul guvernatorului (sec. XV) și corpul de gardă (în fundal). Între acestea două este intrarea din prima incintă.

Fort La Latte: partea de est a incintei a doua

Fort La Latte: partea de est a incintei a doua, cu donjonul și topitoria pentru ghiulele.

Fort La Latte: vedere în lungul zidului de sud

Fort La Latte: vedere în lungul zidului de sud, spre sediul Guvernatorului, prima incintă și drumul de acces din parcare.

Fort La Latte: vedere din donjon

Fort La Latte: vedere din donjon spre coasta bretonă, până la Cap Fréhel (fundal-dreapta).

Fort La Latte: ansamblul celor două incinte ale fortului

Fort La Latte: ansamblul celor două incinte ale fortului, văzute din donjon. În prim-plan, sediul Guvernatorului, intrarea din prima incinta, Corpul de gardă și Capela.

Cap Fréhel 

Al doilea obiectiv pe care ni-l oferă comuna Plévenon, la doar 4 kilometri vest de Fort La Latte, este Cap Fréhel, unul dintre siturile cele mai grandioase ale Coastei de Smarald (care se sfârșește geografic aici, fiind continuată spre vest de Coasta Penthièvre). Capul este dominat de un far construit în 1950 (vizibil pe vreme bună până la peste 100 kilometri), iar jos apa de smarald se sparge contra falezelor înalte de 70 metri, formate din gresie roșie ce-și schimbă permanent nuanța în funcție de lumină.

Spectacolul naturii va fi deosebit dacă ajungeți aici la orele înserării, când lumina soarelui cade razant pe faleză, transformând rozul gresiei într-un roșu sângeriu absolut impresionant, mai intens chiar decât ceea ce, parțial, rezultă din fotografiile de mai jos.

Cap Fréhel: vechiul far

Cap Fréhel: vechiul far din granit în dreapta (sau Turnul Vauban, construit la 1701) și noul far (1950) în stânga, în lumina roșie a asfințitului.

Cap Fréhel: extremitatea capului

Cap Fréhel: extremitatea capului, cu roci din gresie roșie.

Cap Fréhel: faleza roșie a promontoriului

Cap Fréhel: faleza roșie a promontoriului în lumina asfințitului. În fundal se vede capul Pointe du Jas.

Cap Fréhel: insula Amas du Cap

Cap Fréhel: insula Amas du Cap în lumina înserării.

Citește despre celelalte aventuri ale lui Daniel prin Bretania aici.


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Fii primul care citește despre locurile minunate pe care le-am vizitat, află idei noi de destinații bune de descoperit și bucură-te de sfaturile noastre despre cum să ai o vacanță reușită! Activează-ți notificările noastre și vei primi câte un mesaj de fiecare dată când avem o nouă poveste. Rapid, simplu și foarte eficient!



Sistemul de notificări funcționează doar cu browserele Chrome, Firefox și Safari.
Supported browsers