Croația, pe minunata coastă Dalmată - partea a treia: Dubrovnik, bijuteria Adriaticii

Croația, pe minunata coastă Dalmată - partea a treia: Dubrovnik, bijuteria Adriaticii
 
 
 

(Cantoanele Split și Dubrovnik)

Pentru a înțelege mai bine istoria orașului Split și a regiunii sale, ne deplasăm spre nord vreo 3-4 kilometri, până la Solin, localitatea corespunzând anticului oraș roman Salona (Colonia Martia Ivlia Valeria) capitala provinciei romane a Dalmației. Colonia ajunsese sub Dioclețian la 60.000 locuitori, fiind astfel dotat cu toate facilitățile timpului: clădiri administrative și private, un forum, terme, un teatru și un amfiteatru, un apeduct cu sistem de aducție a apei și ziduri exterioare de apărare. În acest oraș cosmopolit, apar din secolul II și concepțiile creștine, aduse de Apostolul Pavel. În 693 orașul e distrus de croați, căzând apoi sub conducerea avarilor. Ca urmare, întreaga populație din Salona se va refugia în Palatul lui Dioclețian din Spalatum, punând bazele orașului medieval Split.

Solin

Vestigiile arheologice se întind pe o suprafață mare. Din parcarea aflată imediat la ieșirea din Ul. don Frane Bulića se ajunge la primul sector, Manastirine, o vastă necropolă (începută la sec. II î.Chr.) în afara zidurilor, de unde au fost scoase multe sarcofage (aflate la Muzeul din Split).

Solin

Solin (Manastirine): vedere a ruinelor bazilicii paleocreștine (sec. V) ridicată pe vechea necropolă  romană. 

Solin

Solin (Manastirine): sarcofage din necropola romană. 

Solin

Solin (Manastirine): vedere de ansamblu a site-ului, cu sarcofage romane și ruinele bazilicii paleocreștine.

Ajungem la capătul necropolei în locul numit Tusculum, unde se înalță o construcție aparte, operă a arheologului Frane Bulić, destinată să adăpostească muzeul local; numeroase fragmente romane au fost incorporate în ziduri și ferestre; în grădina alăturată coloane romane susțin filigorii de viță-de-vie iar capitelurile folosesc drept scaune pentru momente de popas.

Solin

Solin (Tusculum): clădirea Muzeului local. 

Ne îndreptăm spre sud și intrăm pe teritoriul Orașului de est (Urbs Orientalis), ultimul sector adăugat nucleului primitiv, locuit mai ales de primii creștini, unde de altfel s-a stabilit și episcopul de Salona în sec. V. Poteca largă pe care avansăm este reprezentată de partea superioară a zidurilor antice de apărare, păstrate în mare parte. Trecem pentru început de vechiul centru episcopal,  cu ruinele a două mari bazilici, dincolo de care se pot vedea urmele termelor orașului.

Solin (orașul de est): vedere de pe potecă (de pe ziduri) spre ruinele centrului episcopal (forma din sec. VI): în stânga Baptisteriul rotundși Catechumeneum (școală religioasă), în centru Marea Bazilică, iar spre dreapta sa (puțin vizibilă) altă bazilică în formă de cruce. În spatele complexului erau termele.

Solin (orașul de est): vedere spre sud cu ruinele Casei episcopului (Domus Ecclesiae) prima clădire a centrului episcopal și, în planul secund, zidurile exterioare de apărare pe care este amenajată poteca de vizitare.

Croatia

Solin (orașul de est): vedere de pe potecă (de pe ziduri) spre ruinele centrului episcopal (forma din sec. VI): în stânga Baptisteriul rotundși Catechumeneum (școală religioasă), în centru Marea Bazilică, iar spre dreapta sa (puțin vizibilă) altă bazilică în formă de cruce. În spatele complexului erau termele.

Continuăm pe ziduri spre sud până la două mari aglomerări de pietre, rămășițele grandioasei Porta Caesarea, prin care vechiul drum (Petrova Ulica) trecea din Orașul de est în Orașul Vechi (Urbs Vetus), nucleul primar al coloniei. Mă abat câțiva metri spre est pentru a ajunge la Pet Mostova, un pod roman din cinci arce peste un braț secat al râului Jadro. Apoi revin prin Porta Caesarea la poteca de pe zidul de apărare (vechiul drum roman Via Principalis nefiind utilizabil) și o luăm spre vest prin Orașul Vechi; obiectivele locale ar fi un Teatru și un Forum cu Capitolium, Terme și Templu. Semnalizate destul de prost în vegetația abundentă, ruinele (vizibile, dar nu foarte spectaculoase) pot fi găsite mergând vreo 300 metri spre sud pe vechiul Cardo Maximus, până aproape de marginea șoselei Ivana Pavla II.

Solin

Solin (orașul de est): podul roman cu cinci arce (Pet Mostova).

Revenim la potecă și continuăm spre vest; trecem repede în ultimul "cartier" al coloniei, Orașul de vest (Urbs occidentalis), adăugat nucleului primitiv în sec. II. Lăsăm în dreapta o necropolă cu 16 sarcofage aliniate, apoi Bazilica paleocreștină din zona numită Kapljuć, pentru a ajunge la principalul obiectiv al site-ului: Amfiteatrul roman, construit pe la anul 170, cu o capacitate de 15.000 spectatori și cu subterane ce duceau direct la mare (de unde erau aduse pe ambarcațiuni animalele ce ajungeau apoi în arenă).

Solin (orașul de vest): necropola cu 16 sarcofage.

Solin (orașul de vest): necropola cu 16 sarcofage.

Solin (orașul de vest): detaliu amfiteatru.

Solin (orașul de vest): detaliu amfiteatru.

Solin (orașul de vest): detaliu amfiteatru.

Solin (orașul de vest): detaliu amfiteatru.

Solin (orașul de vest): vedere generală a amfiteatrului. În fundal, se văd periferiile industriale ale orașului Split.

Solin (orașul de vest): vedere generală a amfiteatrului. În fundal, se văd periferiile industriale ale orașului Split. 

Klis

Am învățat ceva despre epoca romană și paleocreștină a acestei zone. Pentru a înțelege puțin din situația Evului mediu mai parcurgem câțiva kilometri spre nord pentru a ajunge la Klis, unde se înalță una dintre cele semnificative și strategice cetăți ale Croației, consemnată încă din sec. X, pe când se afla în stăpânirea Avarilor și Slavilor. Este apoi sediu al mai multor regi croați, pentru a se dezvolta într-o adevărată fortăreață de graniță sub ocupația otomană. Ultimii proprietari, venețienii și austriecii, o vor mări și ei până la dimensiunile perfect vizibile astăzi. În timpurile noastre, cetatea a fost folosită la filmarea seriei HBO Game of Thrones.

Din mica parcare circulară de sub ziduri, se urcă câteva trepte amenajate pe sub Turnul venețian Oprah (1355) și Fortificația intrării (tot venețiană, din sec. XVIII) și până la Prima poartă de intrare (construită de austrieci în 1820).

Klis: Turnul de apărare Oprah (care apără a doua intrare), văzut de pe poteca de acces din sat.

Klis: Turnul de apărare Oprah (care apără a doua intrare), văzut de pe poteca de acces din sat.

Klis: Fortificația venețiană a intrării, văzută de pe poteca de acces din sat.

Klis: Fortificația venețiană a intrării, văzută de pe poteca de acces din sat. 

Construcția complicată pare a fi efectiv crescută din stânca prelungită a culmii ce domină valea și oferă o perspectivă perfectă până la mare. De la distanță, este chiar greu de apreciat că ar fi vorba de o construcție umană și nu una naturală. De la prima poartă de intrare urcăm abrupt spre stânga, trecem prin Poziția Avansată, construită de venețieni în 1648 deasupra fortificațiilor de intrare și ajungem la a doua poartă medievală (refăcută de austrieci în 1820).

Klis

Klis: a doua Poartă de intrare cu Turnul Oprah, văzute de pe Poziția Avansată. Scările din dreapta urcă de la Prima Poartă.

De la a doua poartă de intrare vizitarea este cu taxă, dar liberă și se desfășoară pe poteci alungite în serpentine, întrerupte de platforme de artilerie și ziduri de apărare. Plecând pe aceeași linie de nivel, trecem pe lângă fostele barăci de artilerie și parcurgem mai multe terase panoramice, la capătul cărora scări urcă abrupt spre a treia poartă și turn de intrare, construite în Evul Mediu ca a treia linie defensivă, dincolo de care se află clădirile propriu-zise ale garnizoanei militare.

Klis

Klis: vederea Porții de intrare nr. 2 de pe platforma din dreptul barăcii de artilerie.

Klis: vederea a Porții de intrare nr. 3

Klis: vederea a Porții de intrare nr. 3 și a Trunului lateral (sec. XVIII).

Dar mai întâi urcăm scările din laterala Porții nr. 2 pe platforma Turnului Oprah și explorăm de aici pe deasupra barăcii artileriei, circuitul de gardă de-a lungul zidurilor nordice de apărare (înlocuit în câteva porțiuni de stânca naturală), de unde avem o frumoasă perspectivă asupra satului Klis și masivului stâncos Koštak (641 metri).

Klis: vedere de la înălțime

Klis: vedere de la înălțime spre zidul nordic de apărare cu Turnul Oprah și Marea Adriatică în fundal.

Klis: vedere spre Baraca artileriei,

Klis: vedere spre Baraca artileriei, Poarta nr. 2 și Turnul Oprah (cu steag); în dreapta sus se vede cum zidul de protecție nordic lipsește, fiind înlocuit de stânci naturale (cu panglică de avertizare).

În fine, revenim și trecem Poarta nr. 3, intrând într-un spațiu etajat natural în care se află mai multe clădiri renovate, folosite în scopuri muzeale. Prima este Depozitul de arme (construit de venețieni în sec. XVII, azi Centru de expoziții), în stânga căruia se înaltă impunătoare Reședința venețiană a Rectorului (Guvernatorului), ulterior folosită de comandamentul fortăreței (jumătate din clădirea etajată este azi acoperită și funcțională). Aceasta se învecinează spre vest cu Biserica Sf. Vitus (refăcută în sec. XVII, perfect păstrată până azi) în fața căreia se întinde platforma de artilerie Bembo, cea mai mare din fortăreață (sec. XVII). La nord de palat se află Pulberăria nouă (1820) și altă terasă de artilerie, cea mai înaltă și cea mai nordică, de unde se deschide o perspectivă amețitoare peste restul crestei stâncoase neconstruită.

Klis: vedere de pe platforma înaltă

City break de vară în Barcelona

City break de vară în Barcelona

3 nopţi cazare, mic dejun, zbor din Bucureşti, Timișoara, Cluj Napoca
de la 255 Eur
vezi detalii »

Klis: vedere de pe platforma înaltă: în stânga Magazia de arme (ascunsă de copaci), Reședința Rectorului (cea înaltă și acoperită) și Vechea pulberărie (sec. XVIII, cu acoperiș nou); în dreapta-sus Noua pulberărie și Biserica Sf. Virtus (în fundal).

Klis: vedere de pe platforma înaltă spre nord-est

Klis: vedere de pe platforma înaltă spre nord-est, peste capătul coamei stâncoase pe care e ridicată fortăreața, cu șoseaua Ul. kneza Trpimira și autostrada D1 (în construcție).

Klis: vedere din zona Pulberăriei Noi

Klis: vedere din zona Pulberăriei Noi peste partea neacoperită a Reședinței Rectorului, spre Biserica Sf. Vitus (cu orașul Split și marea în fundal).

Klis: vedere de pe Poarta nr. 3

Klis: vedere de pe Poarta nr. 3 spre zona intrării (Poarta nr. 2 și Turnul Oprah) cu evidențierea platformelor inferioare. În fundal, orașul Split și marea.

Fără grabă și cu oarecare părere de rău părăsim aceste extraordinare perspective din cuibul de vultur al fortăreței și revenim pe pașii noștri prin Porțile nr.2 și nr .1 spre parcarea din sat.

Klis: o ultimă privire asupra ansamblului fortăreței

Klis: o ultimă privire asupra ansamblului fortăreței, ce pare că se topește în stânca și vegetația naturală.

Dubrovnik

Vom încheia acest periplu cu Dubrovnik (Ragusa), oraș medieval pe drept cuvânt numit Perla Adriaticii, perfect reconstruit după distrugerile din războiul din 1991-1994. Aflat la 230 kilometri distanță față de Split (cu particularitatea că șoseaua traversează la Neum o fâșie cu ieșire maritimă a Republicii Bosnia-Herțegovina), noi l-am vizitat cu o ocazie diferită, venind dinspre Muntenegru (granița e la doar 40 km). Nu știu care este prima imagine a orașului dinspre vest, dar venind, așa cum am făcut noi, dinspre est, el se prezintă sub forma unei superbe panorame ce poate fi admirată de pe înălțimea șoselei E65 (Michelin recomandă o stradă ceva mai jos, Supila, pentru o primă imagine de ansamblu a acoperișurilor și fortificațiilor orașului).

Dubrovnik

Dubrovnik: panorama orașului de pe șoseaua E65 (sau D8, Jadranska cesta). În prim-plan este vechiul port.

Cu puțin noroc am găsit rapid un loc de parcare (o raritate, chiar dacă era doar luna aprilie) în fața porții nordice de intrare în vechiul oraș, Vrata od Buže (deschisă de-abia în 1908), pe strada Hvarska. Este un loc bun pentru a face cunoștință cu relieful zonei: spre sud se înalță fortificațiile impunătoare ale vechiului oraș, iar spre nord culmea pleșuvă și stâncoasă a muntelui Srđ pe care, la 412 metri înălțime, se ridică Fortul Imperial napoleonian (Utvrda Imperial, 1806-1816), un punct important în apărarea orașului asediat de JNA (Armata Populară Iugoslavă) timp de luni de zile. Azi aici este Muzeul Războiului Croat de Independență (Muzej Domovinskog rata) după cum îl numesc croații și se poate ajunge fie pe o potecă în serpentine din oraș, fie pe șoseaua Srđ, fie, cel mai comod, cu o telecabină.

Croatia

Dubrovnik: masivele fortificații de nord ale orașului văzute dinspre poarta Buže spre turnul Minčeta, de-a lungul străzii Peline.

Pentru a ajunge în centrul orașului vechi, de la nivelul șoselei se coboară puternic, pe străduțe înguste cu scări, înghesuite între locuințe, până la nivelul cel mai de jos, al străzii longitudinale Stradun (sau Placa), inima orașului vechi (spațiul cel mai larg de altfel), locul de desfășurare al tuturor evenimentelor locale.

Coasta Dalmata

Dubrovnik: vedere dinspre poarta Buže spre centrul orașului, de-a lungul scărilor care coboară spre Stradun. În fundal, se vede biserica Sf. Ignațiu.

La capătul de est al Stradun-ului, intrăm în strada-piațetă Luža (Piața Logiei, fostă piață de mărfuri), unde se ridică Coloana lui Roland (1418, Orlandov stup, cavalerul legendar care ar fi salvat orașul de arabi), fiind închisă în stânga de Palatul Sponza (fostă vamă, azi sediul arhivelor), continuat spre dreapta de Loggia (1463, prin care se poate ieși spre Vechiul Port) și Turnul Ceasului (1444). Latura de sud a pieței (care poartă numele de Ulica Pred Dvorom) este închisă de Palatul Rectorului (Knežev dvor, reconstruit în 1667), în spatele căruia se înalță Catedrala (Dubrovačka katedrala), iar spre vest găsim biserica barocă Sveta Vlaha (1715).

Dubrovnik

Dubrovnik: vedere din Stradun spre Palatul Sponza (stânga), Logia și Turnul Ceasului. În dreapta, se vede Fântâna Mică a lui Onofrio (1438), iar în prim-plan, Coloana lui Roland.

City break la mare în Valencia

City break la mare în Valencia

3 sau 4 nopți cazare, mic dejun, zbor din București, Timișoara, Craiova
de la 240 Eur
vezi detalii »

Dubrovnik

Dubrovnik: vedere din Luža spre sud, cu Biserica Sv. Vlaha și coloana lui Roland în față. În fundal, se vede parțial Palatul Rectorului.

Croatia

Dubrovnik: vedere din Luža de-a lungul Stradun, spre biserica Franciscanilor.

Parcurgem apoi Stradun, până la capătul de vest, trecem pe lângă Biserica și Mănăstirea Franciscană (Franjevački samostan) apoi pe lângă biserica Svetog Spasa (1528, singura biserică renascentistă din oraș) și intrăm într-o altă piațetă în centrul căreia se ridică domul de cărămidă al Fântânii Mare a lui Onofrio (velika Onofrijeva fontana 1438), la acea dată din păcate în renovare, astfel total nefotogenică. Înspre sud, piața e mărginită de Mănăstirea de maici Sf. Clara (Samostan sv. Klara, orfelinat de sec. XIII, azi restaurant).

Dubrovnik

Dubrovnik: vedere inversă, din capătul vestic al Stradun, spre piața Luža și turnul Ceasului.

Dubrovnik

Dubrovnik: biserica Sveti Spasa (centru), Mănăstirea Franciscanilor (dreapta) și o parte din echipamentul de protecție al Fântânii Onofrio. În stânga, se văd scările pe care se urcă pe zidul de apărare.

Ca de obicei, programul nostru este contra-cronometru (în mod normal, ar trebui cam două zile pentru a explora mulțumitor întreaga zonă). Decidem să renunțăm la continuarea vizitei prin străzile medievale ale orașului, pentru alte două obiective: Fortul Lovrijenac și turul zidurilor de apărare, de unde vom vedea orașul de sus. În acest scop părăsim orașul vechi prin poarta principală Pile (Gradska vrata od Pila), coborâm scările spre mare și ajungem pe plaja liniștitului golf Kolorina, mărginit de impunătoarele fortificații Lovrijenac și Bokar și punctat de romantice stânci care ies din apa mării. Ocolim golful, și urcăm treptele amenajate în stânca peninsulei pe care re ridică, la 37 metri de-asupra mării, zidurile masive, de până la 12 metri grosime, ale Fortului Lovrijenac (sec. XIV-XV, restaurat total după devastatorul cutremur din 1667, azi găzduiește reprezentații teatrale).

Dubrovnik: încăperi în stâncă

Dubrovnik: încăperi în stâncă, amenajate în capătul de vest al golfului Kolorina (sub scările care urcă spre Lovrijenac).

Dubrovnik: golful Kolorina

Dubrovnik: golful Kolorina și fortificațiile orașului vechi, văzute de pe primele scări ce urcă spre Lovrijenac. În centru este Turnul Bokar, iar în dreapta Bastionul Mrtvo Zvono. În stânga se vede și clopotnița Bisericii Franciscanilor.

Dubrovnik: golful Kolorina

Dubrovnik: aceeași perspectivă, dar din capătul superior al scărilor de pe Lovrijenac. Se văd mult mai bine acoperișurile vechiului oraș.

Fortul în sine nu este deosebit față de altele, decât poate pentru amatorii de arhitectură militară masivă; în schimb perspectivele sunt deosebite, peste cele două golfuri care delimitează peninsula:  zidurile fortificate ale orașului spre vest și începuturile parcului orășenesc, spre est. În plus, umbra răcoroasă a rășinoaselor din jurul fortului îmbie la popas.

Dubrovnik

Dubrovnik: detaliu al masivelor ziduri din Fortul Lovrijenac. În fundal stânga, orașul vechi, iar în dreapta Insula Lokrum.

Dubrovnik: vedere de pe platforma superioară a Fortului

Dubrovnik: vedere de pe platforma superioară a Fortului asupra orașului vechi, cu întregul zid de apărare dintre turnul Minčeta (stânga), Turnul Bokar (mijloc) și Bastionul Mrtvo Zvono în dreapta.

Dubrovnik: vedere peste golful estic

Dubrovnik: vedere peste golful estic (spre începutul Parcului Orășenesc), un model exemplar de amenajare în terase pentru locuire a unui relief stâncos neprimitor. În dreapta se vede strada od Tabakarije.

Revenim pe pașii noștri spre oraș, până la Poarta Pile, trecând vechiul șanț de apărare și un pod mobil. Poarta este monumentală și dublă, turnul exterior fiind renascentist (1537) iar poarta interioară gotică (1438), între cele două fiind delimitată o adevărată piațetă mărginită de ziduri înalte (accesul între porți nu este direct, ci cotit, cu obstacole, probabil în ideea de a face cât mai dificilă intrarea celor nepoftiți în oraș). De lângă poarta interioară urcăm abrupt scările spre circuitul de gardă de pe meterezele zidurilor fortificate. Circuitul are 2 kilometri și necesită cel puțin 90 minute; este diversificat, se urcă și se coboară, și oferă o perspectivă cu totul deosebită asupra mării și asupra orașului.

Dubrovnik

Dubrovnik: Poarta Pile văzută dinspre exterior.

Dubrovnik

Dubrovnik: interiorul Porții Pile; în stânga se vede conturul semicircular al bastionului exterior, în dreapta deschizătura porții interioare. Sus pe muntele Srđ, Fortul Imperial domină, acum pașnic, orașul.

Recomandabil este ca circuitul să se facă în direcția mării, în acest fel diferențele de nivel se simt mai puțin. Chiar deasupra porții Pile aruncăm o privire în toate direcțiile, iar înspre dreapta urcușul puternic și neatrăgător spre marele Turn Minčeta (Tvrđava Minčeta, sec. XIV-XV, punctul cel mai înalt al fortificațiilor) ne confirmă justețea acestei afirmații. Explicația rezidă în faptul că fortificațiile de nord (spre continent) erau considerate cele mai importante, așadar sunt și cele mai înalte și masive (groase între 4-6 metri, de 2-3 ori mai mult ca restul).

Croatia

Dubrovnik: vedere de pe Poarta Pile în lungul Stradun, cu biserica Sv. Spasa (stânga-jos) și Mănăstirea Franciscană. În stânga-sus se zărește partea de nord a zidului, cu mult mai înaltă decât cea din sud.

Mergând așadar spre mare, trecem peste un prim turn pătrat (unul dintre cele 12 adăugate cu ocazia unei campanii de îmbunătățire a sistemului defensiv din sec. XIV) și ajungem la Turnul Bokar (Tvrđava Bokar), turn rotund de colț din sec. XV ce păzea (alături de Lovrijenac) intrarea dinspre mare spre poarta principală a orașului, Pile.

Dubrovnik

Dubrovnik: vedere de pe Turnul Bokar: în prim-plan este turnul pătrat adăugat fortificațiilor în sec. XIV, apoi Poarta Pile, iar în plan îndepărtat secțiunea de zid care urcă abrupt spre Turnul Minčeta.

Dubrovnik

Dubrovnik: un detaliu al Turnului Bokar cu perspectivă spre Fortul Lovrijenac și golful Kolorina.

De la Turnul Bokar ne angajăm pe porțiunea cea mai denivelată și spectaculoasă a zidurilor (dar și cea mai subțire), care pe primul segment urcă până ajunge la Bastionul Mrtvo Zvono (Tvrđava Mrtvo Zvorno), care surplombează marea, fiind construit în sec. XVI exact deasupra stâncilor. Aceasta este cea mai veche parte a orașului (fostă insulă izolată de restul, până la colmatarea Stradun-ului), caracterizată și azi printr-o rețea alambicată de străduțe și case intricate, spre deosebire de restul regularizat al rețelei stradale din oraș.

Dubrovnik

Dubrovnik: vedere de la Turnul Bokar spre zidul sudic care urcă până la Bastionul Mrtvo Zvorno.

Dubrovnik: vedere de la Bastionul Mrtvo Zvorno

Dubrovnik: vedere de la Bastionul Mrtvo Zvorno spre Fortul Lovrijenac, golful Kolorina și Turnul Bokar (dreapta).

Dubrovnik: vedere de la Bastionul Mrtvo Zvorno peste orașul vechi

Dubrovnik: vedere de la Bastionul Mrtvo Zvorno peste orașul vechi; în stânga zidul de apărare dintre turnurile Minčeta și Bokar, iar pe muntele Srđ, Fortul Imperial.

Plimbarea pe zidurile sudice continuă cu ceva mai multă dificultate, unele treceri sunt înguste sau în renovare iar traseul este șerpuit și denivelat, funcție de stânca pe care au fost construite. Orice spațiu este folosit, în exteriorul zidurilor, coborând pe scări abrupte sunt câteva baruri și terase turistice, în poziții aproape neverosimile, atârnate deasupra mării pe câțiva metri pătrați de stânci. Pe înălțimea zidurilor trecem la ceva distanță de biserica iezuită Sf. Ignațiu (Sv. Ignacija, 1699) și de Catedrala barocă a orașului (Katedrala Uznesenja Marijina, sec. XVIII).

Dubrovnik

Dubrovnik: un mic bastion de pe zidul sudic; în fundal, insula Lokrum.

Dubrovnik: bastionul Sveti Stjepan

Dubrovnik: bastionul Sveti Stjepan cu un mic bar de-asupra mării, în exteriorul zidurile sudice de apărare.

În final ajungem în extremitatea estică a fortificațiilor, unde se ridică Fortul Sf. Ioan (Tvrđava Sv. Ivan, azi Muzeul Maritim), în fața căruia, dincolo de golful, se înalță Turnul Sf. Luca (Tvrđava Sv. Luke), dublă fortificație construită în sec. XIV, care proteja vechiul port al orașului (Stara luka), unde coborâm (de altfel și zidul se întrerupe la acest nivel). Din port se poate intra în oraș direct pe Stradun, locul de unde am pornit câteva ore mai devreme.

Dubrovnik - Croatia

Dubrovnik: imensa platformă de artilerie a Fortului Sf. Ioan. În fundal, orașul nou vegheat de Fortul Imperial de pe Srđ.

Dubrovnik: vederea portului de pe platforma Fortului Sf. Ioan

Dubrovnik: vederea portului de pe platforma Fortului Sf. Ioan: în stânga sunt arcadele fostului șantier naval (azi cofetărie), în mijloc clădirea masivă a Mănăstirii Dominicane, apoi spre dreapta Turnul Sf. Luca și Fortul Revelin.

Dubrovnik: vederea portului de pe zidul din spatele Palatului Rectorului:

Dubrovnik: vederea portului de pe zidul din spatele Palatului Rectorului: în dreapta masivul fort Sf. Ioan și ultima porțiune a zidului de apărare, iar în centrul îndepărtat, pe mal, vechile clădiri ale Lazaretului.

Dubrovnik: vederea portului de pe zidul nordic

Dubrovnik: vederea portului de pe zidul nordic, cu fortul Sf. Ioan în centru și insula artificială în stânga, ce servea drept sparge-valuri dar și contra atacurilor de pe mare.

Dar noi urcăm din nou pe fortificații, zidul de nord, cel mai înalt, fiind de altfel cel care oferă cele mai bune vederi asupra vechiului oraș. Zidul trece prin spatele Turnului Ceasului și al Palatului Sponza (pe care le-am văzut din față de dimineață), trece între turnul de apărare Sf. Luca (la est) și Biserica Sf. Sebastian (Sveti Sebastijan) și Mănăstirea Dominicană (1225 Dominikanski samostan), ambele la vest. Lăsăm apoi la dreapta Poarta estică de ieșire din oraș (Gradska vrata Od Ploča, a doua ca mărime) și Fortul Revelin (Tvrđava Revelin, 1462) și cotim în unghi drept spre stânga odată cu zidul de apărare, care începe să urce treptat.

Dubrovnik: biserica Sf. Sebastian

Dubrovnik: biserica Sf. Sebastian, aproape lipită de zidul Mănăstirii Dominicane.

Dubrovnik: fortul Revelin.

Dubrovnik: fortul Revelin.

Dubrovnik: vedere de pe zidul de nord

Dubrovnik: vedere de pe zidul de nord, cu biserica Sf. Sebastian în prim-plan, turnul Luca (în plan secund) și Fortul Sf. Ioan, dincolo de golf. În fundal, insula Lokrum.

Dubrovnik: vedere de pe zidul de nord

Dubrovnik: vedere de pe zidul de nord, cu Mănăstirea Dominicană în stânga și Fortul Sf. Ioan cu insula Lokrum, în dreapta.

Pe zidul nordic trecem așadar pe lângă (mai bine zis, deasupra) Mănăstirea Dominicană, apoi peste poarta Buže (pe care am intrat dimineață), ajungând după un urcuș la turnul Minčeta, cel mai înalt punct al zidurilor de apărare, de unde se deschide și cea mai largă perspectivă asupra vechiului oraș.

Dubrovnik: vedere de pe zidul de nord asupra pieții Luža

Dubrovnik: vedere de pe zidul de nord asupra pieții Luža, recognoscibilă datorită cupolelor celor trei turnuri: al Ceasului în stânga, al Catedralei în centru și al Bisericii Sv. Vlaha, în dreapta.

Dubrovnik: vedere de pe zidul de nord, peste oraș

Dubrovnik: vedere de pe zidul de nord, peste oraș, spre Bastion Mrtvo Zvono (zidul sudic). În fundal-stânga se vede biserica Sf. Ignațiu, iar în dreapta turnul Mănăstirii Franciscane.

Dubrovnik: vedere de pe zidul de nord, peste oraș

Dubrovnik: vedere de pe zidul de nord, peste oraș, spre insula Lokrum; se vede Fortul Sf. Ioan (stânga), apoi turnurile Ceasului, Sv. Vlaha și Catedralei, cu biserica Sf. Ignațiu în dreapta.

Dubrovnik: vedere de pe turnul Minčeta

Dubrovnik: vedere de pe turnul Minčeta spre Bastion Mrtvo Zvono (zidul sudic), peste Mănăstirea Franciscană.

Dubrovnik: vedere de pe turnul Minčeta a bisericii iezuite Sf. Ignațiu.

Dubrovnik: vedere de pe turnul Minčeta a bisericii iezuite Sf. Ignațiu.

Dubrovnik: vedere de pe turnul Minčeta spre Poarta Pile

Dubrovnik: vedere de pe turnul Minčeta spre Poarta Pile, locul de început al circuitului pe fortificații. În fundal-dreapta se vede turnul Bokar, iar la stânga bastionul Mrtvo Zvono.

De la turnul Minčeta, continuăm cu ultima parte, care este și cea mai facilă – coborâre destul de rapidă spre Poarta Pile, pe unde coborâm din nou în orașul vechi.

Dubrovnik: turnul Minčeta.

Dubrovnik: turnul Minčeta.

Dubrovnik: coborârea de la turnul Minčeta spre poarta Pile

Dubrovnik: coborârea de la turnul Minčeta spre poarta Pile.

Înainte de a ne întoarce spre Kotor, am căutat un loc bun de belvedere asupra tuturor fortificațiilor văzute. L-am găsit în peninsula cu Parcul Orășenesc (paralelă cu cea pe care se înalță Lovrijenac), la capătul străzii Ul. don Frana Bulića.

Dubrovnik: fortul Lovrijenac

Dubrovnik: fortul Lovrijenac (prim-plan) și bastionul Mrtvo Zvono (din fortificațiile sudice ale orașului), văzute din parcarea de pe strada Frana Bulića. În dreapta, insula Lokrum.

Citește despre celelalte aventuri ale lui Daniel pe coasta Dalmată în Senj, Zadar și Šibenik și în Trogir și Split.

City break romantic la Paris

City break romantic la Paris

3 nopţi de cazare, mic dejun, zbor din Bucureşti, Timişoara
de la 275 Eur
vezi detalii »
 

HappyMonday.ro - Impreuna calatorim mai mult

De 5 ani descoperim locuri minunate impreuna prin povestile de pe site. Dorim ca prin noul nostru proiect - HappyMonday.ro - sa te ajutam sa calatoresti mai mult si astfel sa descoperi mult mai multe locuri.
In fiecare zi de luni iti dam idei noi de calatorii la #tarifeWOW, pentru ca tu sa descoperi locuri noi. Saptamana aceasta iti propunem ofertele de mai jos. Care te tenteaza?

Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Fii primul care citește despre locurile minunate pe care le-am vizitat, află idei noi de destinații bune de descoperit și bucură-te de sfaturile noastre despre cum să ai o vacanță reușită! Activează-ți notificările noastre și vei primi câte un mesaj de fiecare dată când avem o nouă poveste. Rapid, simplu și foarte eficient!



Sistemul de notificări funcționează doar cu browserele Chrome, Firefox și Safari.
Supported browsers