Croația, pe minunata coastă Dalmată - partea a doua: Trogir și Split

Croația, pe minunata coastă Dalmată - partea a doua: Trogir și Split
 
 

(Cantonul Split)

Următoarea cazare o stabilim la Trogir / Traù, oraș medieval inclus în patrimoniul UNESCO, construit pe o insuliță strânsă între continent și marea insulă Čiovo (cu care comunică prin poduri), unde și locuim la câțiva pași de Čiovski most, ceea ce ne permite să ajungem în centrul vechi în câteva minute. De altfel de aici, dinspre sud, avem și cea mai frumoasă perspectivă asupra frontonului maritim al vechiului oraș: de-a lungul cheiului și promenadei Riva (nume oficial Obala bana Berislavića) străjuită de palmieri înalți, se aliniază vechi clădiri medievale de piatră albă. În extremitatea dreaptă, un grup compact este dominat de campanila bisericii și mănăstirii dominicane Sf. Nicolae din 1064 (samostan i crkva Sv. Nikole, încă locuită de benedictini), urmează Poarta de Sud (sau Poarta Mării, sec. XIV), Palatul Lucić (sec. XIII), școala Petar Berislavić, biserica și mănăstirea Sf. Dominic (sec. XV) și, în extremitatea stângă (vestică) se înalță zidurile fortăreței Kamerlengo (construită între 1420-1437).

Citește și Croația: peninsula Istria (partea I: coasta estică)Croația: peninsula Istria (partea II: coasta vestică),  Croația, pe minunata coastă Dalmată - partea întâi: Senj, Zadar și Šibenik.

Trogir

Trogir: Čiovski most și vechiul oraș văzute de pe insula Čiovo, în dreapta campanila catedralei Sf. Laurențiu iar în stânga cea de la Sf. Nicolae.

Trogir: orașul vechi văzut de pe Čiovski most, de la mănăstirea Sf. Nicolae (dreapta) până la fortăreața Kamerlengo (stânga).

Trogir: clădiri medievale pe chei (Riva) – în spate mănăstirea Sf. Nicolae cu campanila din sec. XVI.

Trogir: o frumoasă vedere a clădirilor de pe Riva în zona mănăstirii Sf. Nicolae, cu o parte din zidurile medievale de apărare care au rezistat până astăzi.

Trogir: Loggia Călătorilor (sec. XV), ce servea drept adăpost trecătorilor întârziați, ajunși după închiderea porților orașului. În stânga se vede Poarta Mării (de sud).

Trogir: școala elementară Petar Berislavić (1909).

Trogir: biserica și mănăstirea Sf. Dominic (Sv. Dominik).

Trogir: fortăreața Kamerlengo în lumina înserării.

De la fortăreață (de pe meterezele căreia se desfășoară o frumoasă panoramă a orașului), continuăm pe chei spre nord, trecem pe lângă un mic monument din vremea ocupației franceze napoleoniene dintre 1806-1814 (Glorieta Mareșalului Marmont) și ajungem la Turnul Sf. Marcu (sec. XV), ultimul vestigiu al fortificațiilor venețiene care păzeau orașul dinspre nord-vest (azi este muzeu și cafenea). Am ajuns aici la îngustul canal care desparte insula de continent (traversat de două poduri), dacă continuăm ajungem în cel mai mare parc al orașului (Park Fortin), la capătul căruia se deschide Poarta Pământului sau Poarta de Nord (sec. XVII), o ultimă urmă a fortificațiilor ce datau încă din sec. XIII și pe care generalul francez Marmont le-a demolat pentru asanare. Urmează Parcul Zudika, de unde coborâm spre sud pe șoseaua D126, pe lângă zidurile exterioare ale Catedralei și Primăriei și până la podul Čiovski most, încheind astfel circuitul micii insule.

Trogir: turnul venețian Sf. Marcu.

Vizitarea orașului vechi poate fi făcută din orice punct cardinal, noi am intrat de pe cheiul Riva prin Poarta de Sud, după care pe Gradiska ulica am ajuns în câteva minute în Piața Ioan Paul II (Trg Ivana Pavla II), centru al vieții locale și expoziție de stiluri arhitecturale diferite. 

Trogir: Poarta Mării (Sudică) văzută dinspre orașul vechi spre Riva și mare. În fundal se vede insula Čiovo.

Piața Ioan Paul al II-lea este mărginită de monumente importante ale orașului, dintre care trebuie remarcate:

-  pe latura de est: Primăria orașului, fostul Palat al Rectorilor (Guvernatorilor) din sec. XIII, cu fațada refăcută în perioada Renașterii. De formă patrulateră masivă, Primăria înconjoară o curte interioară, care merită să fie vizitată pentru arhitectura sa tipică, cu scară exterioară și fântâni din epoca romană. 

Trogir: Primăria văzută din campanila Catedralei Sf. Laurențiu.

-  pe latura de sud: Turnul Ceasului și Loggia, care servea drept vechi tribunal pentru oamenii de rând. Pe pereții interiori, sculptura reprezentând un episcop este o operă de-a lui Ivan Mestrović, iar Alegoria Justiției aparține lui Nicolae Florentinul

Trogir: Turnul Ceasului și Loggia, văzute din campanila Catedralei Sf. Laurențiu.

-  pe latura de vest: Palatul Cipiko, cel mai frumos din oraș, din sec. XV, aflat chiar în fața intrării în Catedrală.  

Trogir: latura vestică a Pieții Ioan Paul II cu Palatul Cipiko (dreapta).

Trogir: Palatul Cipiko văzut din campanila Catedralei Sf. Laurențiu. Ferestrele gotice triple sunt opera lui Andrija Aleši.

-   pe latura de nord este ocupată de principalul monument al orașului, Catedrala Sf. Laurențiu (Cattedrale di San Lorenzo / Sv. Lovre), construită între sec. XIII-XVII. De la intrare remarcăm Portalul occidental, o bijuterie în mii de detalii sculptată în anul 1240 de meșterul local Majstor Radovan, iar în interior merită văzută Capela lui Ioan de Trogir (Ivan Trogirski, episcop al orașului între 1062-1111), adăugată în sec. XV de Nicolae Florentinul (Nikola Firentinac), ajutat de Andrija Aleši și Ivan Duknović. La rândul său, Corul bisericii adăpostește staluri din anul 1439, iar Baptisteriul din sec. XV este protejat de un frumos tavan casetat renascentist. La final, se poate urca în Campanila de 47 metri înălțime, care oferă o frumoasă panoramă asupra orașului și insulei vecine Čiovo.

Trogir: Catedrala Sf. Laurențiu, vedere laterală dinspre sud

 Trogir: Catedrala Sf. Laurențiu, detaliu al porticului de vest, unica operă cunoscută a Meșterului Radovan (1240).

 Trogir: Catedrala Sf. Laurențiu, Capela renascentistă a lui Ioan de Trogir (sec. XV), cu sarcofagul acestuia. Îngerii baroci care-l protejează au fost adăugați în sec. XVIII.

Pentru cei cu mai mult timp la dispoziție, Trogir mai oferă și alte obiective de mai mică importanță: vile și palate (printre care Palatul Garagnin, care adăpostește azi Muzeul Municipal), o pinacotecă și mai multe biserici vechi. Noi am preferat să folosim timpul rămas pentru a rătăci pe străduțele pavate perfect cu pietre lustruite de milioane de pași, atât de specifice Croației.

Trogir: aspect tipic al străduțelor medievale din orașul vechi.

Split

Așezat oarecum în fața Trogir-ului, la 20 kilometri în celălalt capăt al golfului Kaštelanski, ajungem la Split, un oraș cu o dezvoltare cu totul deosebită; în anul 305 nu exista aici decât un imens palat în care tocmai se mutase Împăratul roman Dioclețian; clădirea era de formă perfect dreptunghiulară de 180 x 215 metri, laturile lungi fiind perpendiculare pe țărmul mării. Această incredibilă vila romană de 30000 m² era străjuită de 16 turnuri defensive, din care 4 turnuri pătrate marcau colțurile, iar 6 turnuri octogonale străjuiau cele trei porți de acces în Palat. Doar fațada sudică lungă de 180 metri, ce se ridica deasupra mării și unde se aflau apartamentele imperiale, era lipsită de turnuri,  fiind ocupată de o galerie lungă cu arcade întreruptă de trei loggia. După ocuparea Salonei de către avari (sec. VII), palatul, abandonat la acea dată, s-a umplut cu mii de refugiați romani de acolo, care și-au construit case plombate pe masivele ziduri și au întemeiat astfel un oraș bizantin ce a crescut ca un parazit pe structura imensei vile dioclețiene. Două mii de ani de locuire ulterioară cu condus la unicul aspect heteroclit de azi, cu o rețea de străzi complicată, mărginită de clădiri masive, făcând Split-ul un must see turistic.

Am ales o parcare de la capătul promenadei mării, numită, ca peste tot, Riva (și oficial Obala Hrvatskog narodnog preporoda), cea mai potrivită pentru a lua primul contact cu fațada fostului Palat Dioclețian pe care, în ciuda transformărilor de peste secole, se mai pot vedea clar coloanele și două din loggiile originale. Între coloanele fostei galerii deschise (pe care Împăratul se plimba admirând marea) spațiile au fost zidite iar în spate au fost lipite plombe transformate în camere; totuși multe din acestea nu au trecut proba timpului astfel că prin foarte multe ferestre se zărește doar cerul.

Split (Riva): porțiunea estică (din dreapta) a fațadei marelui Palat Dioclețian; se pot vedea ferestre deschise spre cer, semn că plombele construite în spatele zidului nu au rezistat până azi, iar în dreapta urma zidită a Loggiei cu trei arce.

Split (Riva): porțiunea mediană a fațadei Palatului; se văd mai multe coloane de la fosta galerie deschisă, iar în dreapta-jos este Poarta de Bronz cu coborârea în magaziile de la subsol, prin care mărfurile erau descărcate direct de pe debarcader (în antichitate marea ajungând la zidurile Palatului).

 Split (Riva): Loggia cu trei arcade de la extremitatea stângă (vestică) a Palatului Dioclețian (singura dintre cele trei păstrată, aplicată pe zidul unui hotel, construit în locul fostului turn de colț sud-vestic).

Trecem astfel în revistă de pe Riva întreaga fațadă de 180 metri a Palatului; dacă mai continuam cam 100 metri, am fi ajuns în Piața Republicii (Trg Republike), unde în sec. XIX-XX au fost construite clădirile neo-renascentiste cu arcade numite Prokurative, în formă de U cu deschiderea spre mare, imitând Piața San Marco din Veneția. Dar noi am intrat în orașul nou cotind imediat pe la capătul vestic al fațadei sudice, și am ajuns în piața Trg Braće Radić (neoficial numită Voćni Trg, adică Piața Fructelor care servește și azi acestui scop). Aici se înalță un turn octogonal venețian (construit în sec. XV ca protecție contra turcilor) alăturat castelului venețian din sudul pieții (Castello / Kaštel). Nordul pieții este închis de Palazzo Milesi (sec. XVII) cu o fațadă barocă reprezentativă.

Split (Voćni Trg): Castello și turnul octogonal venețian. În mijloc, statuia lui Marko Marulić, poet din sec. XV.

 Split (Voćni Trg): Palatul Milesi.

Continuăm spre nord și ieșim în Narodni Trg (popular numit doar Pjaca, după italienescul Piazza), care a devenit centrul vieții venețiene din afara zidurilor începând cu sec. XIV, atunci când Piața Peristil, prea mică, pierde acest statut. Piața este mărginită la nord de Primăria venețiană cu loggia din sec. XV (Gradska vijećnica) și de Palatul Karepič (sec. XVI), la sud de Palatul Pavlović, la vest de Casa Nakić (1902) iar la est de clădirile construite în locul vechii fațade a Palatului, care nu mai există în această porțiune. Pe latura de est, se trece așadar în vechiul oraș de-a lungul îngustei străduțe Ispod ure, pe care întâlnim  Palatul Ciprianis (1394, în stil romanic tardiv) și un casă-turn fortificată romanic cu un ceas aparte, ce are 24 diviziuni în loc de 12.

Split (Piața Poporului / Pjaca): Primăria veche în stânga cu cele trei arcade gotice, legată printr-un pasaj cu ferestre duble gotice de micul Palat Karepič (sec. XVI, în dreapta). 

Split (ul. Ispod ure): casă-turn romanică (sec. XI) cu clopotniță gotică și ceas renascentist (sec. XV). În planul doi se vede parțial Poarta de Fier.

Imediat după ce trecem de turnul cu ceas de pe străduța Ispod ure, ajungem la intrarea vestică în Palatul Dioclețian: Poarta de Fier (Porta Occidentalis sau Željezna vrata), principala legătură în Evul Mediu între vechiul oraș și noua sa suburbie vestică venețiană; este o structură masivă de apărare ce conține practic două porți, separate câțiva metri printr-o curte internă bine conservată. Pe poarta dinspre orașul vechi a fost construită o bisericuță (Sveti Teodor sau Crkva Gospe od Zvonika) din care se păstrează intactă o rară campanilă romanică de secol XI.

Split: campanila bisericuței Sveti Teodor, construită deasupra Porții de Fier (occidentale) din zidul vestic al Palatului Dioclețian.

Split: partea exterioară a Porții de Fier. 

Continuăm în interiorul vechiului oraș pe străduțe înguste mărginite de clădiri înalte și sumbre înnegrite de vreme. Primul obiectiv este Templul lui Jupiter (Jupiterov hram), construit de Dioclețian și salvat de la dispariție prin transformarea sa în vremurile creștine în Baptisteriul Sf. Ioan al Catedralei (sec. IX). În exterior, ne privește un sfinx autentic egiptean (al doilea îl vom întâlni în Piața Peristil) iar în interior suntem surprinși de bolta originală a tavanului și de marele bazin de marmură pentru botez, în formă de cruce.

Split: intrarea în Templul roman al lui Jupiter, transformat în Baptisteriul Catedralei. 

Split: bazinul pentru botez (sec. XII) din Templul lui Jupiter (Baptisteriu). În spate în stânga este sarcofagul Arhiepiscopului Laurențiu (sec. XI) iar central stă statuia Sf. Ioan Botezătorul de Ivan Meštrović. 

Split: tavanul roman casetat original, perfect conservat, al Templului lui Jupiter. 

Încă câteva zeci de metri spre est și ajungem în inima istorică și turistică a Split-ului, piața Peristil, un spațiu deschis cu trei trepte sub nivelul străzii, pe vechea axă longitudinală a Palatului (Cardo), mărginit de coloane pe trei laturi. Prin această piață centrală care și-a păstrat într-un mod neașteptat caracterul roman antic, se asigura accesul spre apartamentele imperiale (la sud), mausoleul imperial (la est) și cele trei temple la vest (dintre care doar cel al lui Jupiter a supraviețuit). Pe marginea sudică se înalță Prothyron, patru coloane care sprijină un fronton triunghiular ce reprezintă intrarea monumentală la apartamentele lui Dioclețian și ocazional tribună în cursul festivităților. În spatele coloanelor se păstrează un Vestibul circular închis cu cupolă, care servea drept anticameră pentru cei ce așteptau să fie primiți de Împărat. În epoca creștină, în Prothyron au fost create două capele și o arcadă centrală. 

 Split: Piața Peristil, vedere spre Prothyron-ul roman cu cele două capele creștine albe. Jos, se vede intrarea în Sălile subterane.

Pe sub Prothyron se coboară în Sălile subterane (pivnițe, magazii) prin care se poate ajunge pe promenada mării Riva (ieșind prin Poarta de Bronz, care era destinată exclusiv accesului în subsoluri); sunt importante pentru că permit să se imagineze care era configurația apartamentelor imperiale de deasupra (care nu mai există azi, în afara câtorva încăperi în care e amenajat Muzeul etnografic), deoarece cele două planuri erau similare. Subteranele se întind pe întreaga suprafață a fostelor apartamente, întinse între Vestibul și fațada sudică, pe întreaga lățime a construcției (ceea ce înseamnă cca. 25% din suprafața totală a Palatului). Subteranele, perfect păstrate, pot fi vizitate separat cu de-amănuntul, noi ne-am făcut doar o impresie parcurgând coridorul de unește Peristilul cu Poarta de Bronz (azi spațiu comercial).

Split: o parte a coridorului subteran ce unește Peristilul cu ieșirea la mare (prin Poarta de Bronz); apartamentele imperiale se găseau deasupra și respectau aceeași configurație.

Pe fiecare parte a Prothyron-ului se desfășurau câte șase coloane ce suportau șapte arcade bogat decorate. În al treilea spațiu al coloanelor era câte o ușă ducând la mausoleul împăratului (spre est), respectiv la temple (spre vest). În timpul creștinismului mausoleul lui Dioclețian a fost transformat în Catedrală, căreia i s-a adăugat o campanilă în stil roman tardiv în sec. XIII-XIV. Case medievale au fost construite între arcadele colonadei de vest, iar la capătul colonadei de est o casă romanică a fost transformată la 1516 în mica biserică San Rocco.

Split (Piața Peristil): colonada de vest transformată în fațadă a unui palat renascentist, cu poarta și pasajul spre esplanada templelor în stânga. 

Split (Piața Peristil): colonada de est intactă, cu biserica San Rocco în stânga și intrarea în Catedrală (fostul mausoleu) în dreapta. 

Split (Piața Peristil): colonada de est cu intrarea în Catedrală (fostul mausoleu) și alt sfinx egiptean din sec. XV î.Hr. (adus de Dioclețian din campania egipteană a anilor 297-298). 

Split: vedere dinspre Poarta de est spre exteriorul roman al Mausoleului octogonal al lui Dioclețian (azi Catedrala) și Campanila. În spatele Mausoleului este prelungirea medievală a altarului.

E momentul să vizităm acum Catedrala Sfântului Domnius (Sv.Duje), amenajată în sec. VII în spațiul Mausoleului lui Dioclețian. Intrarea se face printr-o poartă grea de stejar, compartimentată în 28 scene biblice sculptate în 1214 de localnicul Andrija Buvina și considerată una din bijuteriile sculpturii medievale mondiale. În interiorul mic dar minunat decorat și bogat în piese unice sunt păstrate coloanele romane și bolta tavanului originale, mai multe sarcofage paleocreștine, altare baroce (mai ales cel al Sf. Anastase / Sv. Staš lucrat de George Dalmatul / Juraj Dalmatinac), dar la fel de impresionant este și mobilierul somptuos (amvonul romanic din sec. XIII, staluri de lemn din sec. XVII). Se mai vizitează Tezaurul (cu piesa de rezistență Evangheliarul din Split, manuscris din sec. VI !) și Cripta.

Split: șase din cele 21 panouri sculptate de Andrija Buvina în stejarul portalului Catedralei (anul 1214 !).

Split: extraordinarul amvon romanic al catedralei (sec. XIII-XIV), decorat cu o combinație de marmură de mai multe culori.

Split: vedere parțială a interiorului Catedralei, cu altarul Sf. Anastase în stânga (1448), altarul Sf. Domnius în dreapta (1427) și altarul principal în mijloc. 

Split: stalurile sculptate în lemn ale corului Catedralei (sec. XIII !). 

Urcăm apoi în vârful Campanilei la 60 metri altitudine, poziție ideală pentru a repera conturul zidurilor Palatului Dioclețian, sufocate la sol de sutele de construcții haotice ulterioare.

Split: vedere din Campanila Catedralei spre Turnul de sud-est și zidul sudic al Palatului (zona fostelor apartamente Imperiale), dincolo de care se întinde Riva și portul de agrement și al feriboturilor. Se văd urmele fostelor locuințe lipite de zid, dispărute în timp.

Split: vedere din Campanila Catedralei spre vest (Castelul și Turnul octogonal din Voćni Trg). În dreapta-sus, se vede un colț din Prokurative, în Piața Republicii.

Split: vedere din Campanila Catedralei spre vest, cu campanila bisericuței Sv. Teodor de pe Poarta de Vest (sec. XI) în prim plan, turnul cu ceas din sec. XV în planul doi și Piața Poporului în planul trei (în stânga se vede un fragment din Casa Nakić).

Split: vedere din Campanila Catedralei spre zidul de nord, dincolo de care se înalță campanila fostei mănăstiri benedictine.

Split: vedere din Campanila Catedralei spre capătul Pieții Peristil și strada Kraljice Jelene, cu colonada de est și biserica San Rocco.

Split: vedere din Campanila Catedralei spre strada Kraljice Jelene și Poarta de Argint (estică).

La capătul nordic al Pieții Peristil se găsea intersecția principalelor străzi romane, la acea dată la fel de largi ca și Peristilul (Cardo, azi Dioklecijanova și Decumanus, azi kralja Petra Krešimira), intersecție care marca inima vechiului Palat. Aici convergea întreaga circulație venind de la cele patru porți. Din acest punct se poate ieși înspre est în afara zidurilor pe Poarta de Argint (Porta Argentea sau Srebrna vrata), zidită în Evul Mediu urmare a pericolului otoman și redeschisă după ultimul război mondial. Noi alegem să completăm vizitarea orașului vechi, plecând spre nord, pe strada Dioklecijanova (fosta Cardo așadar), trecând pe lângă mai multe palate renascentiste, construite în jurul unor curți interioare specifice: cu fântâni și scări exterioare ce duceau la etajul de recepții. Dintre acestea, cel mai interesant este Palatul Papalić, în stil gotic flamboaiant (sec. XV), care adăpostește Muzeul orășenesc.       

Split: curtea interioară a Palatului Papalić.

Încă câteva zeci metri pe Dioklecijanova și ajungem la cea mai importantă intrare a Palatului, Poarta de Aur sau nordică (Porta Aurea sau Zlatna vrata), încă bogat ornamentată în ciuda sacrificării sale în Evul Mediu, de aceeași teamă a atacurilor turcești. Și această poartă este dublată spre interior cu o mică curte fortificată, iar deasupra a fost construită în sec. XII o capelă a Sfântului Martin.

Split: vedere exterioară a Porții de Aur (nordice).

Split: vedere, de la Poarta de Aur spre est, a fațadei nordice a Palatului, cu Turnul de colț nord-vest (Kula 3) în fundal.

Ieșim în afara zidurilor de apărare, pentru a completa circuitul exterior pe laturile de nord și sud, cele care oferă cele mai bune perspective asupra fațadelor exterioare ale Palatului (nefiind incluse în orașul în expansiune, așa cum s-a întâmplat cu latura vestică, parțial dispărută). Fațada de nord este cea mai interesantă, putând fi bine văzută cu un recul în spațiul verde adiacent. Se pot zări încă amplasamentele turnurilor de apărare (dispărute) și ale ferestrelor zidite. În schimb, cele două turnuri pătrate de colț (nord-vest și nord-est) sunt bine păstrate și modernizate. În zona aceasta, a parcului Josipa Jurja Strossmayera se găsesc două monumente: ruinele mănăstirii benedictine cu campanila capelei Preafericitului Arnir (sec. XVIII) și expresiva statuie a lui Grigorie din Nin, operă a sculptorului Ivan Meštrović

Split: statuia lui Grigorie din Nin (1929) și campanila complexului benedictin.

Coborâm apoi pe latura de est, locul cel mai bun pentru a descoperi detaliile enormei infrastructuri, fațada fiind vizibilă pe întreaga sa lungime (chiar dacă o perspectivă largă e greu de obținut, fiind într-o zonă construită), de la Turnul de nord-est la cel de sud-est, acolo unde revenim pe promenada mediteraneană a Rivei și încheiem vizitarea orașului.

Split: fațada de est, văzută de la Poarta de Argint spre nord.

Split: fațada de est, văzută de la Poarta de Argint spre sud (spre mare).

Split: cu toate că este ciudată inserarea fotografiei unui desen, cred că acesta e totuși binevenit – astfel ar fi arătat Palatul lui Dioclețian în epoca măreției sale (sec. IV-VII).

Citește prima parte a acestui articol aici.


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Fii primul care citește despre locurile minunate pe care le-am vizitat, află idei noi de destinații bune de descoperit și bucură-te de sfaturile noastre despre cum să ai o vacanță reușită! Activează-ți notificările noastre și vei primi câte un mesaj de fiecare dată când avem o nouă poveste. Rapid, simplu și foarte eficient!



Sistemul de notificări funcționează doar cu browserele Chrome, Firefox și Safari.
Supported browsers