10 zile în Jamaica - One Love, episodul 1

10 zile în Jamaica - One Love, episodul 1
 

După un zbor de vreo 10 ore din Londra am aterizat în Montego Bay, un oraş mai mare pe coasta de vest.  "Ya, man! Irie man!" răsună de peste tot, încercând parcă să ne introducă într-o melodie reggae. De fapt mint - primul contact a fost cu oficialităţile din aeroport care erau bucuroase să ne încaseze 20USD contravaloarea vizei on-arrival.

Chiar eram curios dacă renumele de oameni relaxaţi şi atitudinea lejeră este o chestie autentică în Jamaica sau a devenit între timp un slogan turistic, o placă stricată care încearcă să vânda turism prin clişee - un fel de carpathian garden - dar să nu divagăm.

Jamaica

Caraibele, o destinaţie sonoră pentru noi şi oarecum pentru europeni în general este o destinaţie "la îndemână" pentru continentul nord american. Dacă ar fii să gasesc o corespondenţă pentru spaţiul mediteranean, cred că am putea compara Jamaica cu riviera turcă, unde după un zbor de câteva ore, peisajul şi clima se schimbă, dar cu o ambianţă în care resorturile premium ar trebui sa ţină locul exoticului natural care l-a atras pe turist iniţial prin mesajele publicitare.

Încerc să rămân pozitiv şi să-mi vad de ale mele. Sunt oameni şi oameni pe lumea asta. Poate mai tracasaţi de ordinarul cotidian, unii turişti se mulţumesc să consume exotism spoit, şi da în Jamaica, majoritatea acestora sunt americani. Chiar mă gandeam că într-o oarecare măsură "omul sfinţeşte locul" se poate aplica cu succes în turism, pentru ca oferta este croită să îndeplinească nişte aşteptări ale unei majorităţi amatoare de clişee.

Un mesaj de întampinare ne avertizează că putem fii surprinşi în situaţia în care indivizi ne opresc şi sub diferite pretexte ţi se cer bani. Cerşitul printr-o poveste sau orice alt scenariu ei o denumesc "hassle", dar pentru românii care au văzut Filantropica nu reprezintă o problemă. Cu toate astea m-am pregătit mental pentru o inevitabilă acostare încercând să fredonez din cap "mameeelor din lumea'ntreagă - don't leave child on the street"....hmm, merge - poate îi fac de nişte bani pe ăştia - sunt pregătit!

Jamaica

Apropo, dacă nu ajungi să cauţi autenticul pe străzile din Kingston, să ştii că te descurci relaxat cu "americana" prin Jamaica. Altfel trebuie să-ţi completezi cunoştinţele de engleză cu nişte afrikaans ca să înţelegi Patois sau Patwah, slangul din afara resorturilor.

Să schimbăm placa acum, că probabil nu pentru aprecieri sintetice aţi început să citiţi articolul ăsta.

"Fumează ăia iarbă pe acolo bah?"

Smile De întrebarea asta nu scapi nici dacă fugi până la Amsterdam, darămite să mergi în Jamaica unde iarba face parte din ritualul religios al rastafarienilor. Un fel de tămâie aş zice eu, care îl aduce pe dracu - în loc să-l alunge! Pe scurt deşi se găsesc oricând localnici dispuşi să-ţi vândă "ganja", drogurile sunt oficial interzise în Jamaica.

Rastafarienii ăştia îmi miros autentic de la o poştă, suficient cât să mă facă curios şi să arunc un ochi pe net să văd care e treaba cu Jah Rastafari sau regele Haile Selassie al Etiopiei, supranumit de rastafarieni messia. Treaba faină cu Selassie ăsta e că avea un căţel renumit că făcea pipi pe picioarele demnitarilor şi diplomaţilor colţuroşi aflaţi în vizită. Buun caţel - rastafarian adevarat! Chiar ar avea ce să-i înveţe pe maidanezii agresivi de România în materie de atitudine.

"Am înţeles că iarba e mai ieftină ca în Amsterdam, altceva mai e de făcut pe acolo?"

Dacă zaci într-un resort deluxe şi te saturi de Jerk chicken – pieptul de pui rotisat spart cu barda - şi nu glumesc, e ceva specialitate jamaicană să-l prepare într-un grill improvizat dintr-un butoi metalic tăiat pe jumatate, după care îl feliezi harcia-parcia cu barda, probabil cel mai la îndemână e să dai o raită la excursiile "clichee ready" care se organizează prin firmele de turism care au ghişee în fiecare resort:

Dolphine Cove – dacă eşti în afara oricărei forme fizice, nu prea te lauzi cu înotul sau singurul mamifer pe care l-ai atins în apă este o potaie pe gârla satului. Glumesc, ceva nu e în regulă cu aerul de aici şi sunt un pic prea creativ Smile Deci pentru 100+ USD (diferite pachete) încep să-ţi arate ăştia ceva acţiune:

Se împart turiştii pe grupe în funcţie de pachetul ales şi după nişte explicaţii succinte de prezentare a mamiferului şi alte date despre siguranţa ta, intri într-un golf natural închis cu plasă spre mare menit să asigure locul de joacă pentru 2 delfini. După ce iţi vine randul, aceştia îţi demonstrează că sunt nişte fiiniţe inteligente şi agile, ţiuind într-un fel în care mie îmi suna a reproşuri faţă de încordarea nejustificată a unor turişti. În fine, de abia aştept să repet experienţa cu nişte delfini în libertate şi într-un număr mai redus de turişti.

Un stingray fără "sting", e ca şi cum i-am duce pe jamaicani în vizită la noi să pună mâna pe un urs carpatin ştirb şi cu unghiuţele tăiate. Dacă vrei şi poză cu el să te creadă ăia acasă, fii pregătit să zâmbeşti când zice fotograful lor, şi bineînţeles să treci pe la casierie cu câteva zeci de dolari în plus.

Dunn's River Falls combinat cu o ieşire cu catamaranul în larg pentru un pic de zbenguială lângă un recif, numa bine cât să-ţi deschidă apetitul pentru longdrinksurile servite din abundenţă la bord. 140USD toată experienţa "cu catamaranul la cascadă". Să nu fiu rău, chiar ne-au plimbat cu barca până la cascadă şi înapoi, dar drumul din Montego Bay până în portul din Ocho Rios şi înapoi, l-am facut de-a lungul ţărmului însă pe uscat cu un microbus. Curios lucru că ceilalţi participanți ai turului nu au părut să sesizeze sau să fie deranjaţi de acest aspect. Probabil după câte "beuturi lungi" am servit, tangajul catamaranului la întors ne-ar fi făcut să "dăm la raţe" şi în apă erau doar peşti Smile

Jamaica

Jamaica

Jamaica

Mystic Mountain – Ocho Rios

În caz că n-ai vazut filmul Cool Runnings în care echipa Jamaicăi de bob se luptă pentru debutul în circuitul olimpic, nu vei înţelege niciodată de ce un traseu de bob pe şine metalice care coboară preţ de câteva minute prin pădurea tropicală ar avea ceva legatură cu Jamaica. În schimb turiştii se pare că l-au văzut din moment ce nu li se părea nimic aiurea să dea 100USD pe cele 3 minute de "adrenalină" la pachet şi cu o tiroliană prin pădure – denumită un pic exagerat: SkyExplorer.

Jamaica

Negril

Negril este exact aşa cum mi-am imaginat eu Jamaica: o plajă lungă de aprox 7km cu marea turquoise, palmieri şi rastafari cântând reggae! Aaaaah - Jah bless! sau Alduiască-vă Dumnezeu! cum aş zice prin Apuseni la noi.

Jamaica

Jamaica

Aici am făcut cunoştinţă cu Adrian, un jamaican care mi-a prezentat trambulina lui plutitoare. Super distracţie! Chiar a meritat să fac un mic video cu încercările mele de acrobat împreună cu câteva cadre din tura cu catamaranul:

Ricks Cafee este un un local renumit pe malul stâncos (şi înalt) al apei unde principala atracţie sunt localnicii care îmbie turiştii (ca mine) să se arunce de pe stânci:

Jamaica

Despre cam cum se vad lucrurile pe muchie poate vă faceţi o idee din poza aceasta:

Jamaica

Sunt mai bine de 10 metri şi valurile care lovesc întruna ţărmul îţi creează senzaţia că apa e prea mică dacă nu prinzi momentul în care valul umple micul golf. Oricum o senzaţie ce merită încercată!

După mai multe ezitări, ale mele şi ale unui italiano vero care se opintea pe o platformă mai joasă, m-am aruncat în imensul turquoise.

Jamaica

Localnicii îţi savurează grimasa zâmbind blajin, după care sar şi ei în apă sa-ţi arate cum se face:

Jamaica

Sfârşitul zilei ne-a adus un apus de soare minunat şi este cu adevărat o trataţie dată fiind orientarea vestică a ţărmului la Negril. Irie MAN!

Jamaica

Jamaica

Cam asta ar fi cu destinaţiile "impuse" de industria turistică. Acum începe programul liber ales: M-am dus să închiriez maşina cu scopul de a vedea Jamaica în spatele cortinei turistice. Deşi nu au înţeles de ce aş vrea să plec dintr-un resort de 5 stele, într-un final mi-au explicat principialele reguli de circulaţie din Jamaica: volan pe dreaptă - circuli pe stânga, ca în regatul britanic, după care sec: "scratch OK, bump NOT OK!" Am încercat să-i explic că sunt fluent în condiţii de trafic necivilizat, ba dimpotrivă mi-a deschis apetitul pentru aventura ce avea să urmeze în pelerinajul meu în Kingston - acasă la Bob Marley şi asta în episodul viitor. 


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.