Voi povesti despre provincia Artena care m-a cucerit prin frumusetea ei

Voi povesti despre provincia Artena care m-a cucerit prin frumusetea ei
 

In aceasta vara am avut ocazia sa vizitez o particica din minunata Italie. Am fost fascinata de-a dreptul de toate frumusetile pe care aceasta le ofera si m-am intors acasa cu amintiri foarte placute, dar si cu regretul ca nu am vazut mai mult.

In acest articol nu voi vorbi insa despre obiectivele arhicunoscute despre care a auzit aproape toata lumea (de exemplu Colosseum-ul sau Fontana di Trevi), acele atractii turistice pe care le vedem pe orice ilustratie sau in fiecare ghid turistic. Nu, va voi povesti despre o anumita provincie numita Artena, aflata la aproximativ 100 km distanta de Roma, o comuna-cetate care pe mine m-a cucerit prin autenticitatea si frumusetea ei.

Cazare in Artena

Am locuit timp de 10 zile intr-un micut, dar cochet si curat orasel numit Latina. Latina Lazio este situat la o distanta de aproape 60 km de Roma, dar si mai important, la doar 5 minute de mers (cu masina )de plaja. Timp de 3 zile m-am balacit in Marea Tireniana si m-am bucurat in fiecare secunda de privelistea minunata a muntelui din departare si de apa limpede prin care se vedeau inotand pestisorii.

Fiind in vizita la niste rude, in tot timpul cat am stat in Latina am locuit impreuna cu ei, in apartamentul pe care acestia il inchiriasera . Mi-a placut foarte mult zona in care acesta se afla, aproape de centrul orasului, iar curatenia si linistea de pretutindeni pur si simplu m-au lasat masca. Cum am ajuns am avut impresia ca este un cartier rezidential, totul parea recent construit , blocul avea 5 etaje, iar pe acoperis exista chiar si o gradina in aer liber.

Fiecare apartament dispunea de balcon si de loc de parcare in fata blocului, iar cand am intrat in scara blocului nu mi-a venit sa cred: parca stateam in holul unui hotel de 4 stele (marmura, lift ultramodern, decoratiuni). Apartamentul avea 2 camere spatioase, una pe post de dormitor iar cealalta - camera de oaspeti (aceasta avea doua intrari : de pe balcon sau de pe hol), o bucatarie imensa ( mobilata si dotata cu toate cele trebuincioase), baia (maricica, dar nu avea cada, ci cabina de dus ) si balconul unde puteai ajunge din amandoua camerele, cat si din bucatarie. Chiria pe care o plateau era in jur de 300 euro/luna, insa personal, mi se pare un raport calitate/pret excelent.

Probabil la acesta rubrica va asteptati sa descriu un hotel si serviciile care mi-au fost oferite, dar credeti-ma, chiar m-am simtit ca la un hotel ! Si vreau neaparat sa va impartasesc ceva, chiar daca nu prea are legatura cu subiectul acestui articol – calatoriile. Am ramas placut impresionata de romanii care locuiesc in Latina, care sunt destul de numerosi, si avand avantajul unui oras mic, se cunosc toti intre ei. Atat de uniti, ca o familie, nu mai tineau cont de limitele teritoriale,de faptul ca in tara unul era originar din Suceava, iar celalalt din Craiova, se ajutau cu orice aveau nevoie, la orice ora din zi sau din noapte.

In Latina exista chiar si cateva baruri doar pentru romani, unde, conform unui anunt, “ sambata si duminica se servesc mici”Smile
Fapt divers: Cum perioada in care am locuit in Latina a coincis cu cea de desfasurare a Jocurilor Olimpice de la Londra, am fost fericita sa vad la terase romani care isi sustineau conationalii , din tot sufletul. Mi-au dat lacrimile si m-am gandit : “In Romania de ce nu este tot asa?”. Doar voie buna si intelegere.

Celor ce merg in Italia le recomand cu caldura Latina Lazio pentru ca au numeroase avantaje: in primul rand, n-o sa simta acea trecere brusca de la limba materna la una straina, deoarece la fiecare colt de strada vor auzi vorbindu-se romaneste, iar in magazine/supermarket-uri vor fi serviti ori de vanzatori romani, ori de italieni care inteleg si vorbesc limba romana ; isi pot gasi cu usurinta un loc unde sa stea pe perioada sejurului lor – pot inchiria o locuinta la preturi accesibile, depinde de durata vizitei, sau pot locui la un hotel de 3 stele, aflat in central orasului, la tarife intre 18-30 euro/noapte cu mic dejun inclus.

Aprovizionarea nu este o problema, avand in vedere ca exista multe hypermarket-uri, market-uri cu preturi foarte mici si de asemenea, orasul abunda in restaurante, pizzerii, fast-food-uri; este un oras micut(deci este exclusa aglomeratia), insa dispui de numeroase mijloace prin care iti poti ocupa timpul facand activitati diverse, fara sa te plictisesti; si ultimele, dar nu cele din urma, sunt 2 mari plusuri pe care eu le-am apreciat foarte mult :

  • orasul se afla la o distanta relativ apropiata de Roma, 50-60 km, maxim o ora de mers cu masina, asta doar in cazul in care nu porniti la drum in intervalul de timp in care oamenii ies de la serviciu si se indreapta spre case ( ca tot am adus vorba, la 10 minute de Latina se afla gara; biletele sunt de fapt un fel de abonamente, iar pentru 20 de euro am primit o cartela pe care am putut-o utiliza intreaga zi, mergand cu orice mijloc de transport in comun (tren, metrou, autobus ), ori de cate ori am avut nevoie, fara alte costuri suplimentare; ni s-a parut foarte avantajos, avand in vedere ca o calatorie la metrou costa aproape 2 euro)
  • Plaja – la doar 5 minute de mers cu masina, si asta daca prindeai toate stop-urile Smile putin aglomerat in weekend, dar foarte curata, oamenii de bun-simt, nu am vazut nicio femeie, fie ea batrana sau tanara, facand topless ori purtand tanga ; apa foarte limpede, valuri nu foarte mari , terase pe plaja, aerobic, salvamari, tot ce iti trebuia.

M-am simtit foarte bine in Latina Lazio, am ramas cu amintiri placute si pe viitor, daca voi mai avea ocazia, voi reveni cu placere.

Obiective turistice si activitati in Artena

In sfarsit, ajung si la ceea ce reprezinta, de fapt, subiectul acestui articol: Artena. Si ca sa incep cu inceputul, vreau sa spun ca prima noastra intalnire a fost magica Smile. Intrasem in Italia in urma cu 8 ore, obositi, nemancati si transpirati, satui pana peste cap de atatea sensuri giratorii, si din ceea ce vedeam in jur(ceea ce parea sa contrazica GPS-ul), credeam ca nu vom mai ajunge in veci la destinatie. Si atunci apare ea, in toata splendoarea, inaltandu-de de la baza muntelui, pana sus, unde nu puteam zari din masina.

Atunci am vazut si un indicator rutier care ne spunea ca ne indreptam in directia buna, si ca nu mai avem de indurat decat 40 km de calvar. Acel moment a fost pentru noi ca un dus rece, ca un pahar de apa in desertul Saharei, ca o adiere de vant, primavara tarzie. Suficient de inspirata, am pus mana pe camera foto si am imortalizat-o, stiind ca aceea va fi prima fotografie a Artenei, dar nu ultima, pentru ca in curand vom reveni sa o vizitam ( imi cer scuze anticipat pentru calitatea imaginilor, dar deh, daca nu ati vrut sa-mi oferiti mie aparatul foto de la concursul trecut Smile ). Ne-am continuat drumul , am admirat ceea ce am putut din mers, si am concluzionat : nu vom parasi Italia fara a vedea mai intai, in detaliu, Artena.

Dupa doua zile, una obositoare de vizitat Roma, iar alta relaxanta petrecuta la plaja, am zis sa incununam totul vizitand Artena. Nefiind obositi, prost-dispusi sau distrasi ca la venire, am admirat in tihna peisajele in drum spre cetate: livezi de maslini, lamai si portocali care se intindeau pana la linia orizontului, vii cu struguri imensi atarnand, porumbul inalt de aproape 2 m ,totul foarte bine irigat, smochinul salbatic plin de roade si cactusi foarte inalti, cu frumoasele lor flori si fructe ( acestea din urma am inteles ca se si mancau), crescand pe marginea drumului.

Apropo de drumuri si de traseu in sine, asemenea serpentine si strazi inguste, care in terminau in scurt, nu am vazut nicaieri, nici macar pe Transfagarasan (am avut cateva emotii intr-o curba unde nu era mai deloc vizibilitate, cand ne-am trezit in fata cu un “mic” TIR – aveti grija si deosebita atentie, mai ales ca am observat ca si italienilor le cam place viteza si sa ignore limitele impuse prin indicatoare – sau poate ca erau tot romani).
Intr-un final am ajuns la Artena in jur de ora 18, tocmai la timp pentru a admira soarele ce se scufunda in mare.

La intrarea in oras, respectiv la urcarea la primul nivel , sa zic asa, numita si Piazza della Vittoria, acolo unde se afla si parcarea principala, am intampinat ceva probleme privind aglomeratia. Un singur sens de venire, un singur sens de plecare, strazi inguste, aproape 50 de locuri de parcare, jumatate ocupate, rezulta un frumos amuteiaj. In maxim 5 minute insa, problema a fost rezolvata , iar noi am coborat din masina asteptand sa fim uimiti. Ne-am uitat de jur imprejur, am vazut steguletele fluturand, barbatii stand la mese in fata singurului bar din Artena, restul orasului ce se intindea la picioarele noastre, scarile ce urcau pana in varful muntelui. Si am pornit la drum.

Artena nu are obiective turistice, ea insasi este o atractie turistica. Poate o sa va uitati si la poze, o sa cititi ce am scris si veti spune : “Ei, si ce? Deci nu e nimic interesant acolo, nu vad de ce ai ales sa scrii despre asta.” Nu este chiar asa. M-am indragostit de Artena datorita autenticitatii ei, datorita frumusetii si nu in ultimul rand, datorita felului in care m-am simtit eu vizitand-o. In viziunea mea, acestea sunt cele mai importante lucruri la care trebuie sa te raportezi atunci cand vorbesti despre un oras, o statiune, sau un obiectiv turistic.

Impresii si ponturi despre Artena

Ca o paralela : ati fost vreodata la Sighisoara? ( daca nu ati fost, va recomand sa mergeti, mai ales in timpul Festivalului Medieval). Artena mi-a parut o veritabila Sighisoara italieneasca, si cum tobosarul si strajerul cetatii bat strazile in lung si-n lat, zi si noapte, asa ma asteptam eu, ca in orice moment, sa imi apara in fata gladiatori sau oameni in lungile straie romane, mergand alaturi de un magarus impovarat de saci. Incercati sa va imaginati intr-un asemenea loc si poate veti vizualiza Artena.

Strazile Artenei alcatuiau un fel de labirint ce ducea pana in varful cetatii, in mintea mea fiecare straduta fiind o piesa din jocul Tetris, insa acestea nu erau asezate astfel incat sa se dizolve, ci sa se completeze. Asfaltate pe alocuri, in rest doar piatra de munte, usor alunecoasa, si din ce in ce mai inguste si inclinate, pe masura ce inaintai. Am admirat cladirile batranesti care emanau aer medieval, florile din glastrele de pretutindeni, mirosul inconfundabil de spaghetti Bolognese si de pizza proaspat din cuptor, dar curios fapt, pana in varful cetatii, nu cred ca ne-am intalnit cu 5 persoane.

Asa cum ma asteptam, am aflat ulterior ca majoritatea locuitorilor Artenei e formata din octogenari iubitori de pisici, care sunt ingrijiti, intr-o mai mica sau mai mare masura, de romancele noastre plecate la munca in Italia. Am trecut pe langa ceea ce cred ca erau case-muzeu, adica locuinte in care au trait/s-au nascut scriitori,pictori ( banuiesc ! ), de exemplu P. Ginepro-Cocchi, care se pare ca a fost un preot care a adus beneficii comunitatii, dar cum nu era nimeni pe care sa intrebam despre programul de vizitare (asta daca exista vreunul), ne-am multumit sa privim totul din exterior.

Apogeul vizitarii Artenei a culminat cu sosirea anevoioasa , dupa aproape o ora de urcat, la biserica locala, care din pacate, era tot inchisa. La o distanta mica de ea se afla si scoala, Collegiata di Santa Croce, fondata in anul 1663, unde invatau putinii copii din Artena, baietii ce gasisera un loc suficient de mare cat sa bata mingea (pe care ii vazusem putin mai devreme), si probabil, surioarele lor Smile.

Biserica si scoala pareau singurele cladiri cat de cat noi, sau cel putin, renovate. In rest, totul era original, rar vedeai o usa sau un geam schimbate. M-am intrebat de ce oare locuitorii nu au facut modificari in ceea ce priveste casele lor, apoi mi-au venit in minte cel putin doua motive : in primul rand, batranii, reprezentand populatia majoritara din Artena, nu isi doresc schimbare, poate se simt confortabil locuind la batranete acolo unde au trait toata viata; iar al doilea motiv ar putea fi acela ca primesc bani de la stat tocmai pentru a nu modifica nimic, astfel sa pastreze autenticitatea locului si implicit Artena sa fie in continuare un obiectiv turistic – fara acel element, si-ar pierde total farmecul.

Poate ca Artena nu are importanta unui atractii turistice cum e Colosseum-ul, poate ca istoria nu s-a scris acolo, dar consider ca este ceva deosebit ce merita vizitat si va sfatuiesc sa o faceti daca aveti ocazia, pentru ca nu veti regreta.

Oricat de mult m-a impresionat aceasta comuna-cetate, fiecare loc are plusuri si minusuri, iar Artena nu face exceptie. Din pacate insa, de obicei minusurile se datoreaza oamenilor, indiferentei sau neglijentei acestora. Poate o sa radeti, poate o sa va par penibila, dar pentru mine aceasta intamplare a reprezentat o problema, si poate pe viitor va fi si pentru altii.

Cum mancarea italiana nu a fost pe placul stomacelului meu, am avut ceva probleme cu digestia pe cand coboram agale, de la biserica din varful muntelui. Evident, primul gand a fost sa-mi rezolv aceste nevoi fiziologice, dar surpriza: nicaieri, nici urma de vreo toaleta publica. Unde te intorceai, doar case, geamuri, usi deschise, voci care se auzeau din interior. Niciun loc unde sa te feresti de privirile indiscrete ( asta ipotetic vorbind, daca te gandeai sa te ascunzi in vreun coltisor ), pentru ca oricand putea aparea cineva: ori la geam, ori pe usa, ori in fata/spatele tau. In disperarea care m-a cuprins, am rugat o batrana sa imi permita sa ii folosesc baia, chiar si contra cost, si tot ce am obtinut de la ea a fost o privire dispretuitoare si un “Nu se poate.” (deci nu se pune problema ca nu a inteles ce ii ceream, doar ca nu a vrut). M-am resemnat si m-am grabit sa ajung in parcare, unde vazusem barul deschis, in speranta ca acolo voi rezolva ce aveam de rezolvat. Ghinion insa, barul era inchis. Pe cand coboram am tot vazut locuri unde ar fi putut fi amplasata o toaleta ecologica, daca autoritatile s-ar fi gandit la asta. Pentru ca o astfel de situatie iti poate strica toata buna dispozitie si implicit, amintirile care te leaga de locul vizitat, iti lasa un gust amar.

Ajutorul meu a venit, surprinzator, din partea unei romance ce ingrijea o batranica, care m-a vazut cautand ceva cu privirea si s-a oferit sa ma ajute. Era din Barlad si s-a bucurat mult sa intalneasca romani, nu mai venise demult in tara, iar romanii nu vizitau prea des Artena. I-am fost profund recunoscatoare si am vrut sa ii platesc pentru serviciul pe care mi l-a facut, insa m-am lovit de refuzul ei categoric , insotit de replica ce mi-a ramas si acum in minte: “ Daca nici noi, romanii, nu ne ajutam intre noi, atunci cine sa o faca?”. Acesta a fost singurul lucru care m-a dezamagit cu privire la Artena, si anume, rautatea oamenilor si indiferenta. In schimb, totul a fost asa cum m-am asteptat sa fie, superb si de amintit.

Sfaturi pentru cei care vor sa viziteze Artena

Ca sa continui in aceeasi nota de umor (negru Wink), primul sfat pe care vi-l dau este acesta: NU vizitati Artena cu stomacul prea plin sau daca simtiti ca ati mancat ceva ce nu v-a priit! S-ar putea sa va loviti de probleme fiziologice care sa nu aiba o finalizare fericita Smile.

Privind mijlocul de transport, nu sunt sigura ca exista trenuri/autobuze care sa ajunga in Artena, dar in orice caz, va recomand sa folositi masina personala/inchiriata pentru ca este mult mai avantajos si ca pret, plus ca va puteti bucura in voie de peisaje superbe, opriti ori de cate ori puteti (spun asta si nu “vreti” pentru ca asa cum am relatat mai devreme, drumul este destul de ingust, presarat cu multe curbe fara vizibilitate prea mare, iar oprirea in acest caz ar reprezenta un risc).

Un alt sfat ar fi acela de a vizita Artena dupa-amiaza tarziu, spre apus, pentru ca daca vizitati la amiaza, mai ales vara, o sa va loviti de o caldura insuportabila. Si cum locurile unde sa stati la umbra sunt putine, puteti intampina probleme de ordin medical. Faceti provizii de apa atunci cand plecati la drum pentru ca magazine nu se prea gasesc in zona respectiva, iar in Artena doar barul functioneaza.

Si ultimul, dar nu cel din urma : daca ai nevoie de indicatii, de orice fel, incearca pe cat posibil sa vorbesti in limba italiana, chiar si stalcita; oamenii apreciaza mai mult faptul ca incerci sa vorbesti in limba lor, multi nu inteleg altceva decat italiana, si, ceva trist, daca aud romana, s-ar putea sa nu vrea sa-ti raspunda sau sa te ajute.

Important : Sub nicio forma nu uitati aparatul de fotografiat , daca este unul performant cu atat mai bine, pentru ca veti imortaliza poze superbe, demne de pus in rama!

Aceasta a fost o parte din povestea vacantei mele, sper sa va fi oferit informatii interesante si utile, care sa fie apreciate de juriu!

Ar mai fi lucruri de spus, dar pana la urma fiecare isi traieste povestea dupa propriul stil… Imi pare bine ca am avut ocazia sa retraiesc sentimentele acestui concediu, chiar si pentru cateva minute, pentru ca fiecare calatorie in care "ne reintoarcem", chiar si cu gandul ne invata aceeasi lectie: in concediu se traieste in prezent – ca sa ne putem hrani cu amintirile frumoase pana la urmatoarea escapada!

Acestea sunt cateva din motivele pentru care aleg sa fiu ghidul turistic al acestui loc, "functie" care ma trimite automat in concursul "Povestea vacantei mele". Numele meu este Zamfir Ramona-Dora si aceasta este povestea pe care va recomand sa o votati!

Poze din Artena

Casa Moşului

Realizat in colaborare cu: Casa Moşului

Pensiunea Casa Mosului din Cârţisoara situatã în imediata apropiere a centrului comunei, te întâmpinã cu ospitalitatea specificã zonei de munte. Oamenii pe care îi veţi întâlni aici, mâncarea şi bãuturile tradiţionale de cea mai bunã calitate precum şi condiţiile de cazare de 4 stele vor crea atmosfera de recreere, confort, linişte şi relaxare pe care le-aţi dorit.

www.casa-mosului.ro

 

Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.