Viscri – "satul prințului"

Viscri –
 

Îmi place să-l numesc aşa tocmai pentru că Prinţul Charles a fost cel prin bunăvoinţa căruia am descoperit locurile astea fermecate.

Din păcate trebuie să încep prin a evidenția un aspect negativ: starea drumului! Şoc şi groază! Noroc că distanţa e suficient de scurtă cât să nu faci stânga-mprejur... Mai precis din Buneşti, undeva pe traseul dintre Sighişoara şi Rupea, am cotit la dreapta spre Viscri parcurgând 8 km, mai mult gropi şi cratere decât asfalt. Recunosc, mi-a plăcut Viscri suficient de mult cât să trec peste partea cu drumul. Îndrăznesc să cred ca izolarea şi drumul anevoios au ajutat la păstrarea acestui sit departe de modernismele zilelor noastre, însă rămâne o bilă neagră pentru autorităţi, ţinând cont de cât de promovat şi de apreciat este în ultimii ani.

O plimbare pe uliţele pietruite (absolut impresionante ca şi realizare) din Viscri e sinonima cu o întoarcere în timp. Ascuns între colinele Hârtibaciului, satul pare a fi într-o totală nemişcare, insensibil la tumultul vieţii moderne, la freamătul şi agitaţia din oraşe sau chiar din satele vecine mai mari.

 Viscri

Prima impresie din Viscri

Am ajuns în Viscri vineri după-amiază şi am preferat să hoinărim pe jos prin sat, admirând faţadele caselor şi savurând liniştea, în drum spre cetate. Pe măsură ce ne apropiam, un cântec melancolic de fanfară învăluia împrejurimile. După câţiva paşi am descoperit cimitirul satului, aflat chiar în vecinătatea cetăţii. Avea loc o înmormântare, iar marşul acela funebru a continuat până ce evenimentul a luat sfârşit. Poate părea ciudat de povestit într-un astfel de context, însă este una din tradiţiile specifice locului, care s-a păstrat şi care m-a impresionat: fiecare locuitor din Viscri, un sat de oameni simpli, este condus pe ultimul drum în sunet de fanfară.

Viscri

Locurile minunate din Viscri

Am vizitat pe îndelete Cetatea şi Biserica din Viscri, înscrise în Patrimoniul Universal UNESCO. Deşi e o biserică mică, sătească, este bine conservată, păstrând o notă de mister şi evidențiind foarte bine stilul de viaţă al vechilor saşi. Muzeul include obiecte de mobilier, piese de port popular, unelte, bijuterii şi cărţi, toate vorbind despre tradițiile şi meșteșugurile locurilor.

Citește și: 7 biserici fortificate din România monumente UNESCO

Am remarcat că lucrările de restaurare sunt insesizabile pe alocuri, tocmai pentru a nu anula amprenta timpului. Balconul bisericii, de exemplu, este uşor înclinat, dând impresia că stă să cadă. Lemnul tocit de vreme, mirosul acela de vechi, altarul şi toate obiectele din biserică te ajută să călătoreşti în timp, să vezi cu ochii minții desfăşurarea slujbei de duminică, cu câteva sute de ani în urmă.

Viscri

La întoarcere, am admirat pălăriile şi papuceii multicolori din pâsla şi ciorapii de lână lucrați de femeile din sat şi expuşi cu mândrie în faţa porților înalte, specific săsești şi am savurat mirosul de pâine proaspăt scoasă din cuptor, trecând pe lângă brutăria satului.

Tu ai vizitat satul Viscri? Ce ți-a plăcut cel mai mult la acest loc de poveste?


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.