Cu gandul la Venetia

Cu gandul la Venetia
 

As vrea sa va povestesc despre Venetia!

De curand m-am intors dintr-o mult asteptata vacanta, care a cuprins trei tari: Italia, Slovenia si Croatia. Itinerariul l-am stabilit noi. Initial am cumparat un pachet turistic in Croatia, cu cazarea chiar in nord-vest, in prima localitate de langa Slovenia. Acest lucru l-am facut din timp, adica din luna martie. Dupa aceea ne-am mai dorit, inainte de a ajunge acolo ,sa mai vizitam si altceva ,dar asa incat sa nu ne abatem prea mult din drumul nostru. Locuind intr-un oras de langa frontiera de vest a tarii, mai toate dumurile duc catre Occident, prea putin ne vine sa plecam in sens opus.

Si asa am ales, din nou, Italia!
Pentru inceput aveam in plan sa vizitam Padova, Venetia, cu toate insulele din laguna si la final Trieste si imprejurimile sale. Pentru o alta zi, am ales sa vedem statiunile de pe litoralul sloven. Apoi 7 zile in Croatia, in peninsula Istria.

Ne-am hotarat sa plecam din tara la ora 3 dimineata, cu masina personala. Era sfarsit de august si vremea era minunata. Intotdeauna mai obisnuim sa mai facem cate-o vacanta si la sfarsit de sezon si eram constienti ca vremea este capricioasa in aceasta perioada de timp si suntem pregatiti pentru orice. Eu, nici macar nu urmaresc prognoza meteo, calauzindu-ma dupa principiul, ca ’’ce-o fi-o fi’’!I n generat am un noroc teribil la vreme!

Deci, am iesit din tara prin vama Cenad-Kiszombor(Ungaria) si imediat a urmat orasul Mako si autostrada cea noua de pe care nu ne-am dat jos dupa ea, pana la Venetia. Ca sa nu pierdem timpul pe drum si sa ne putem bucura si de prima zi de cazare, ne-am pregatit din timp: am cumparat rovignetele dinainte de plecare cu o zi, am alimentat si am pregatit bagajele toate si le-am si incarcat in masina! Pentru Ungaria am achitat 58 de lei, pe o saptamana, iar pentru Slovenia, 15 euro, tot pe 7 zile. La intoarcere a trebuit sa mai cumparam inca o rovigneta, pentru ca ne expirase prima, din nou alti 15 euro.

Aveam la noi noi GPS, dar eu nu plec nicaieri fara harti si alte ghiduri, dictionare si alte documentatie culeasa de mine de pe internet si scoasa la imprimanta. Mai exact aveam pregatita documentatia pentru 23 de locuri pe care doream sa le vizitam,lucru care ne-a si reusit cu succes pana la urma. Este necesar acest lucru in cazurile in care mergi fara ghid si cand esti dornic sa cunosti locuri noi si interesante,nu doar sa bifezi o destinatie.

Drumul a fost usor, in 4 ore am strabatut Ungaria, pe traseul Mako-Szeged-Budapesta. Inainte de a ajunge in Budapesta ,am luat-o spre vest, pe la sudul Lacului Blaton, pe care dimineata nu am avut sansa sa-l zarim, deoarece nu era lumina, apoi am iesit in Slovenia. Dupa alte 3 ore de mers prin Slovenia, pe niste sosele excelente si un peisaj impresionant,incat ma tot intrebam daca nu cumva am gresit vama si suntem in Austria, ne apropiam de granita cu Italia. Am facut din nou plinul aici, pentru ca in Italia benzina este un pic mai scumpa.

In general de la granita noastra pana la intrarea in Italia, faceam cam 7 ore, respectand toate regulile de circulatie, dar acum am facut aproape 8, deoarece am fost nevoiti sa facem mai multe pauze, pentru ca am fost mai multe familii, cu mai multe masini.
La ora 11 deja eram pe pamant italian, bucurie mare!

Despre cat de tare iubesc eu aceasta tara....ar fi foarte multe lucruri de povestit. Deocamdata va spun ca am in 2 ore de la vama ne apropiam de Venetia. Taxa de autostrada este in jur de 10 euro.

Cazare in Venetia

Cazarea am avut-o in zona industriala a Venetiei ,in Marghera. Am gasit foarte greu cazarea. Initial doream sa ne cazam la un camping. Mi s-a pus mie pata de ceva timp pe campingurile italiene, chiar am cateva in lista prietenilor mei de pe Facebook si zilnic ma innebuneau cu pozele si ofertele lor. Dar,dupa o luna de cautari, telefoane si interventii, tot n-am avut nici o sansa, majoritatea locurilor bune erau ocupate de la sfarsitul lunii iulie, cand italienii luau deja concediul.

Se apropia momentul plecarii si inca nu aveam rezolvata problema cazarii. Fiind 8 persoane, situatia devenea si mai grea, ori nu gaseam locuri destule in acelasi loc, ori erau prea scumpe, ori gaseam in locuri care nu ne avantajau ca distanta.

De obicei eu ador neprevazutul! De foarte multe multe ori plecam in vacante fara rezervari si chiar era mai bine sa vad cu ochii mei camera si s-o aleg pentru ca mi-o place, decat sa o accept ca o aveam rezervata pe internet si n-am alta optiune. Dar acum riscul era prea mare, fiind un grup. Am trimis foarte multe mailuri si dat o multime de telefoane la agentiile de turism indragite si nici o oferta grozava nu am gasit care sa ma multumeasca.

Cu doar 3 zile inainte, o prietena mi-a recomandat un site, care avea si o sectiune in care puteai sa te informezi despre anumite agentii care vand sejururi in Italia. Nu mai aveam nervi de mailuri! Am sunat direct si i-am cerut ofertele. A promis ca revine a doua zi. Noaptea nu aveam somn si i-am scris un mail lung, in care i-am transmis ca viitoarea noastra vacanta depinde de raspunsul ei pozitiv. Si, bineinteles, am convins-o ca iubesc Italia, de la forma ei pe harta...la oamenii ei, muzica ei, obiceiurile ei...trecutul ei!

Ne-a oferit 2 varinate de cazare si am ales la Hotel Venice Villa Dori, n Marghera, dupa ce am refuzat un alt hotel in Mestre, care avea acelasi pret,dar era situat undeva langa autostrada. Am fost multumiti de hotel. Pretul a fost de 86,50 euro pe noapte, cu micul dejun inclus. Camera era pentru 4 persoane, deci fiind 8 persoane, am luat 2 camere.

De la autostrada e un pic mai compicata iesirea catre Marghera, din cauza unui nou sens giratoriu, in care indicatoarele nu erau puse chiar in pozitia potrivita ca se le poti observa din viteza, dar in final ne-am descurcat. Dupa sensul giratoriu am cautat ''C'a Sabbioni'' si imediat la cativa metri am si observat cu bucurie hotelul nostru.

Hotel Venice Villa Dori, este un hotel frumos,de 3 stele. Cu o parcare generoasa si gratuita. Are mai multe tipuri de camere, majoritatea cu decoratiuni din anii 1700. In fata hotelului de afla o mica terasa, cu mese ,scaune si-o multime de plante mediteraneene. Receptia este impresionanta, cu oglinzi mari si tablouri vechi, cu pian si diferite statuete aurite si picturi remarcabile pe tavan. A trebuit sa mai achitam la sosire o taxa de statiune de 1,50 de e de persoana pentru fiecare zi de sedere. Personalul destul de amabil. Dupa ce receptionera ne-a dat cheile de la camera si ne-a spus programul pentru micul dejun, am urcat in camera, curiosi fiind, dar si un pic obositi de la drum.

Camera era ok, suficient de mare pentru 4 persoane, cu un pat matrimonial si inca 2 de cate o persoana. Mai era un birou cu oglinda, 2 noptiere un cuier si cateva scaune aplice si candelabre din sticla de Murano, dar dupa modelul de epoca ,peretii erau imbracati cu matase, atat in camera, cat si in holul de la intrare.

Baia avea uscator de par, produse de igiena si era prevazuta cu cabina de baie. Apa calda in permanenta. Micul dejun se servea undeva, la subsol, intr-o incapere decorata cu o multime de obiecte vechi, incat iti creea inpresia ca te afli la un muzeu, daca nu ai fi observat in mijloc multimea sticlelor de vin, care te trezeau la realitate, realizand ca este un fel de crama de vinuri.
Atmosfera tipic italiana! Nu erau foarte multi turisti,cel putin in perioada in care veneam noi la micul dejun. Se servea intre orele 8 si 10, ora italiana, bineinteles.

Mancarea, peste asteptari! Stiind ca la ei la micul dejun se obisnuieste un croassant si o cafeluta, aici am primit mic dejun american! Foarte multe feluri de mancare si calda si rece, multe prajituri, fructe, iaurturi, multe specialitati din paine, lapte, ceai si cam tot ce ne doream. La fel a fost si a doua zi, destul de diversificat si bogat. Nota 10 o dau eu, care ma consider a fi o mare gurmanda!

Obiective turistice si activitati in Venetia

Chiar in dupa amiaza aceea am si vizitat orasul Padova, care se afla la doar 25 de km de Venetia. Tinta noastra era Biserica Sfantul Anton. Am gasit usor zona, am parcat masina si am plecat pe jos. Am admirat Prato della Valle, un fel de parc, inconjurat de apa, unde sambata se tine piata, iar a 3 a zi din luna, targul de antichitati. Este plin de statui, de vegetatie, iar in jur o multime de palate cu o arhitectura impresionanta. Tot alaturi am descoperit si Biserica Sfanta Giustina, pe care e si firesc ca am vizitat-o.

Cireasa de pe tort este Biserica Sfantul Anton, in care am pasit foarte emotionata. Nu se fotografiaza. Se vorbea in soapte, cum ar trebui sa se vobeasca in toate lacasurile de cult. Aici se afla si mormantul Sfantului Anton. Nu mai intru in amanunte despre cat este de frumoasa,v a spun doar ca am avut bucuria de a primi toti 8, binecuvantarea de grup a unui preot catolic care slujeste aici.

Dupa ce ne-am intors din Padova in Marghera ne-am cumparat de la tutungerie cardul Hello Venezzia, cu 20 de euro, valabil 24 de ore /de persoana, care este valabil atat la autobuzele care fac transferul din Marghera in Ventia (Piata Roma), cat si pe Canal Grande la vaporetto, dar si pe toate cursele de vaporetto care circula in insulele din laguna .Mi s-a parut o alegere excelenta, deoarece noi chiar l-am folosit la maxim. Este necesar la inceputul fiecarei calatorii sa il compostati.

Din Marghera faceam cam 20 de minute pana in Piazza Roma. Cand am ajuns acolo deja se inserase. Eram pentru a 3 a oara la Venetia! Dar asta nu inseamna ca nu eram la fel de bucuroasa ca si prima oara, mai ales ca niciodata nu am avut sansa sa fiu la Venetia noaptea! Imediat am si luat prima cursa de vaporetto pe Canal Grande catre Podul Rialto. Dar nu inainte de a ne asigura ca ultimul autobuz pleaca la ora 12, exact din locul unde am coborat.

Venetia e aglomerata in orice anotimp. Aici nu exista extrasezon. In vaporetto e mare minune daca reusesti vreodata sa prinzi un loc liber pe scaune, dar de data asta eu am avut noroc. Mai intai am ajuns la gara,apoi s-au urcat si mai multi turisti. Multi fascinati de fruusetea si maretia patelor de pe Canal Grande uitau pur si simpul de ei. Chiar am avut langa noi o familie care nu supraveghea deloc copii, aflati la varsta gradinitei, care se tot aplecau catre apa, iar parintilor nici ca le pasa.

Era cu adevarat magic sa te plimbi noaptea pe Canal Grande, mai ales ca era si o noapte superba, cu luna plina. Dar si mai romantic era sa alegi o gondola! Romantismul nu e deloc ieftin la Venetia. O plimbare de jumate de ora seara, poate ajunge pana la 150 de euro. Am ajuns la Podul Rialto, unul dintre cele mai renumite poduri din Venetia. Am decis sa imortalizam si noi momentul, cautand un loc bun pentru fotografii. N-au iesit prea grozave seara si-am amanat acest lucru pentru a doua zi, consolandu-ne cu inca o gelata, ca ni se deschisese apetitul inca de dupa amiaza, de la Padova. Daca ajungeti in Venetia ,va sfatuiesc sa incercati inghetata de la ’’Grom’’,e cea mai buna ,parerea mea!

De la Rialto am luat un alt vaporetto pana in Piazza San Marco,unde am coborat si am ramas acolo cateva minute, ascultand muzica de la una din terasale din apropire. Problema era ca depindeam de orarul ultimului autobuz si asa ca ne-am grabit si am luat din nou vaporetto pana in Piazza Roma. Am ajuns la timp. In statie,un grup de de suedeze tinere si nelinistite asteptau autobuzul pt la Lido di Jessolo, odihnindu-se stand direct pe asfalt si cantand!
A sosit in sfarsit si autobuzul nostru, care mergea catre Padova si la coborare ne-a lasat un pic mai departe decat de unde ne-a luat.

Impresii si ponturi despre Venetia

A urmat o noapte scurta, cu un somn bun, iar dimineata dupa micul dejun am plecat din nou cu autobuzul catre Venetia,de unde am luat vaporetto si am vizitat insula Murano, Burano, Mazurbo si Torcello. Pe primele 2 le mai vazusem,doar pe celelalte le-am vazut acum pentru prima data.

Vremea a fost placuta,uneori soarele se mai ascundea printre nori,chiar vreo 5 minute a si plouat un pic, dar a fost o ploaie placuta, de vara, dupa care a si iesit soarele.

Ne-am intors pe traseul Lido di Jessolo-Lido di Venezzia - Venezzia. Era cam ora 17, destul de tarziu. Cerul avea o culoare trandafirie, soarele iesea dintre nori, incat am reusit sa facem niste fotografii extraordinare. Am trecut pe podul de langa Puntea Suspinelor, am admirat doar pe dinafara Palatul Dogilor si Biserica San Marco si inca mai speram sa putem urca in turnul Campanilla ca sa putem vedea panorama intregului oras si a lagunei. Dar nu am mai reusit deoarece era coada prea mare si noi ne-am intalnit cu porumbeii, care ne-au oferit un spectacol fantastic imediat dupa ce sotul meu a scos din rucsac pungulita de orez si mi-a aruncat si-n cap cateva boabe si nici nu vreti sa stiti ce a urmat...chiar in fata celebrei cafenele Florian! Cred ca aici am trait cele mai puternice sentimente de bucurie pura din toata vacanta mea!

Nu ne mai ramasese prea multe ore ,pana cand avea sa se insereze si am pornit sa vizitam Venetia pe jos, catre Piata Roma. Nu faceam nici 2-3 pasi si iar faceam cate o fotografie. Despre frumusetea acestui oras unic s-a scris prea mult. Cuvintele-mi sunt prea sarace de data asta si nici u mare artist al cuvantului nu poate zugravi pe deplin ce este, cu adevarat, Venetia! Asa ca voi lasa pozele sa vorbesca in locul meu. Pentru ca exista anumite momente in viata cand devii mut de uimire, iar acum este unul dintre ele.

Ni se facuse foame si nu ne venea sa ne oprim sa ne consumam timpul. De dimineata ne facusem din camera cateva sandwiciuri si nu am oprit decat in Mazurbo, o jumatatte de ora, la o cafea si un suc, la un restaurant superb, intr-o gradina cu multa vita de vie si-un gard viu din rozmarin, in mijlocul caruia trona un turn campanilla extrem de vechi.

Nu ne mai saturam sa tot privim gondolele care treceau pe sub poduri, casele vechi, crescand din ape, terasele, bisericile, sau alte palate care numai in filmele cu Cassoanova le mai poti vedea .In final dupa ce am trecut de Rialto si s-a inserat, am oprit la o pizza si ne-am potolit foamea. Preturile scad direct proportional cu cat de mult te indepartezi de Piazza San Marco, unde sunt chiar colosale.

Dupa aceea am ajuns pe strada pietonala cea mai lunga care traverseaza inca un canal, destul de lat si ne-a scos undeva pe Canal Grande, in apropiere de gara. Strada aceasta mi-a placut cel mai mult. De aici ne-am si cumparat mici suveniruri si binecunoscuta inghetata de la firma Grom, considerata pe buna dreptate a fi cea mai delicioasa. Nu departe exista si un supermarket Billa, in care am intrat si ne-am luat niste racoritoare. Apoi ne-am mai odihnit pe un pod, cum numai in Venetia o mai poti face, am facut o poza de grup si ne-am continuat drumul catre autobuz, in Piazza Roma.

Din nou o alta noapte cu luna plina, chiar am surprins intr-o fotografie doi tineri indragostiti imbratisandu-se, moment extrem de firesc, care mie mi-a rams intiparit in minte pentru mult timp, cred. Am remarcat cateva hoteluri dragutele, in acel cartier, le-am pozat firma si urmeaza sa caut pe internet detalii despre cazare, pentru ca este importanta si zona unde te cazezi pentru mine, nu doar conditiile din camera sau din hotel.

Si uite-asa ne-am apropiat de statia de autobuz, unde am ajuns la timp. Ne expirase cele 24 de ore si cardul nu mai era valabil. Am cumparat fiecare cate un bilet de autobuz, cu 1,30 euro. Zarisem dimineata niste umbrele cu un model tare dragut, cu gondole, la 4 euro, dar abia acum m-am hotarat sa-mi iau si eu una, dar norocul nu a tinut cu mine, ca era inchis deja, fiind ora 12 la ei, adica ora 1 noaptea la noi.

Eram obositi,dar atat de fericiti. Picioarele ma dureau, balerinii imi facuse si niste bataturi,iar cand am coboarat in Marghera, pur si simplu i-am scos din picioare si asa am mers pe asfalt pana la hotel.

Noi suntem foarte multumiti cat am putut vizita noi aceste 2 zile. Nu ne-am propus sa vizitam prea multe biserici sau muzee in Venetia, ci pur si simplu sa simtim pulsul strazii. Ma bucur ca in insule am vizitat un pic mai mult ca in alte dati. Dimineata, dupa micul dejun, ne-am facut bagajele si plecat in Marghera sa vizitam ce are ea mai frumos, adica Riviera dell Brella. Este locul unde pe vremuri aristocratii din Venetia veneau aici sa faca afaceri si sa-si petreaca sfarsitul de saptamana. Raul ce strabate zona, este plin de palate pe malurile sale. Mi-a placut, eram curioasa, mai ales ca de pe autostrada erau indicatoare cu Riviera dell Brella.

Pe autostrada in 2 ore am ajuns in orasul Trieste, unde am parcat in port, langa Acvariu si am vizitat Centrul Istoric, apoi ne-am indrepat catre Miramare, unde am vizitat Castelul Miramare, o mai veche dorinta a mea. Golful Trieste este foarte frumos, plin de pescarusi,iar in gradinile palatului, care se termina fix in mare, esti ametit de mirosul puternic care provine de la gardul viu din dafin. Era plin de mirese, fiind sambata,c are venise aici sa faca fotografii, la malul marii,c u catelul in fundal.
Vremea era cam capricioasa, ara soare si adia putin vantul.

Sfaturi pentru cei care vor sa viziteze Venetia

Dupa ce am plecat de aici, ne-am mai oprit la un supermarket, pentru cateva cumparaturi, iar de acolo, dupa ce am strabatut cei 22 de km de litoral sloven, am ajuns in Croatia , avand cazarea la Kanegra-Umag, unde am ajuns trecand vama de la Plovania. Si acolo am avut un sejur placut, reusind sa descoperim cateva dintre localitatile importante din peninsula Istria.

A fost o vacanta placuta, stilul de vacanta activa, pe care il indragim noi. Poate veti spune ca e prea mult,dar eu va asigur ca nu e, sau ca e prea putin pentru noi! Daca va faceti din timp planurile de vacanta, asigurandu-va cazarea intr-un loc accesibil ca distanta si ca pret, totul devine mai usor, iar cardurile de calatorie Hellow Venetia sunt foarte rentabile, parerea mea.

O mai veche dorinta a mea ar fi sa pot ajunge la Venetia in timpul carnavalului, in luna februarie. Sa vad orasul asaltat de masti, artificii, muzica, spectacole, costume de epoca, mister! Sa traiesc pe pielea mea magia acestui obicei vechi de 10 secole, care e un bun mod de a evada! Sa incerc sa inteleg ceva din firea venetienilor, care din cele mai vechi timpuri erau renumiti pentru iubirea lor pentru femeile frumoase... care au inspirat atatia scriitori, poeti, regizori si compozitori celebri!

Ar fi bine ca orice om sa aiba sansa macar o data in viata sa poata vedea Venetia, acest oras fascinant, pe ape. Un adevarat muzeu in aer liber! Orasul lui Cassanova si al lui Marco Polo....
Iar cine a vazut o data Venetia, i se va face cu siguranta dor si va dori sa se reintoarca! A trecut aproape o luna de cand am venit,iar eu si acum ma mai visez tot acolo....

Ar mai fi lucruri de spus, dar pana la urma fiecare isi traieste povestea dupa propriul stil… Imi pare bine ca am avut ocazia sa retraiesc sentimentele acestui concediu, chiar si pentru cateva minute, pentru ca fiecare calatorie in care "ne reintoarcem", chiar si cu gandul ne invata aceeasi lectie: in concediu se traieste in prezent – ca sa ne putem hrani cu amintirile frumoase pana la urmatoarea escapada!

Acestea sunt cateva din motivele pentru care aleg sa fiu ghidul turistic al acestui loc, "functie" care ma trimite automat in concursul "Povestea vacantei mele". Numele meu este Budur Georgiana si aceasta este povestea pe care va recomand sa o votati!

Poze din Venetia

Casa Moşului

Realizat in colaborare cu: Casa Moşului

Pensiunea Casa Mosului din Cârţisoara situatã în imediata apropiere a centrului comunei, te întâmpinã cu ospitalitatea specificã zonei de munte. Oamenii pe care îi veţi întâlni aici, mâncarea şi bãuturile tradiţionale de cea mai bunã calitate precum şi condiţiile de cazare de 4 stele vor crea atmosfera de recreere, confort, linişte şi relaxare pe care le-aţi dorit.

www.casa-mosului.ro

 

Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.