Vacanta mea la Neptun, statiunea, nu planeta

Vacanta mea la Neptun, statiunea, nu planeta
 

Acum doua saptamani, cand venea vorba de vacanta la Marea Neagra, trebuie sa va marturisesc ca eram un soi de turist strain. Expertiza mea in acest domeniu era zero din cauza ca am ales sa merg in mai toate verile la marile altora. Mai fusesem o data la noi la mare in urma cu 16 ani, pentru doua zile si atunci impresia pe care mi-a lasat-o litoralul a fost deplorabila. Prin urmare, nu o sa va suparati pe mine daca am plecat spre balta noastra nationala cu o oaresce strangere de inima.

Pentru cei care se intreaba de ce am ales fix anul asta sa cunosc frumusetile patriei am sa va repet ceea ce am auzit eu de la un nene pe stada: “e criza, vere!” Prin urmare, inainte de a pleca, am stabilit un obiectiv: vreau sa merg la mare, cu bani putini, in conditii decente si sa ma simt bine intr-o vacanta de om al muncii pe ogoarele patriei.

Intre noi fie vorba, treaba cu simtitul bine depindea in mare masura si de iadul pe care fiica-mea poate sa-l dezlantuie in doi timpi si trei miscari daca nu-i convine ceva. Deci nu aveam de gand sa ma sparg in figuri in cluburi si nici sa stau la plaja in cucu’ gol. Vroiam o vacanta normala si relaxanta in care sa mai vad si altceva pe retina decat orasul de bastina.  Cu aste ganduri marete, am plecat spre Neptun.

Inainte sa intru in poveste, mai va spun ca articolul acesta a fost scris la modul urmator: de cum vedeam ceva sau de cum aveam o parere despre un lucru, scoteam pixul si scriam urgent treaba. Prin urmare, sunt in masura sa va ofer cu maiestrie unul din atat de apreciatele mele articole de tip ghiveci, in care sper ca macar nevasta-mea o sa se prinda de ce am vrut sa spun.

Cu masina pana in Neptun, statiunea

Calatoria cu masina, Timisoara-Neptun a durat fix 12 ore. Am condus noaptea, pentru a beneficia de somnul binefacator al fiica-mi, aducator de pace si serenitate peste muritorii de rand. Raportez onoratilor colegi de trafic ca drumul este mai varza pe la Filiasi dar in rest nu au fost probleme deosebite. Ba da...mint! A fost o problema: Bai, voi ati vazut cat costa benzina?!! Bucurestiul l-am traversat mai ceva ca o coloana oficiala. Deh era 3 dimineata! Am ajuns in statiune pe cand soarele rasarea si restul lumii dormea, ceea ce ne-a creeat un stres nejustificat (din cauza ca check in-ul in hotel e dupa ora 18) dar am fost primiti fara probleme de la ora 10 AM.

Cazare in Neptun : Hotel Terra

Optiunea noastra a fost hotelul Terra pentru ca, pentru o vacanta cu buget redus, avea de departe pretul cel mai bun. Cum sunt mai carcotas, am sa incep cu dezavantajul hotelului: nu este renovat. Camerele sunt asa cum le-a lasat constructorul in anii 70, insa cred ca la vremea aceea, hotelul Terra a fost o mica bijuterie. Dar facand o comparatie de oferte, ajungi la concluzia ca la categoria pensiune completa, este de cateva ori mai ieftin decat alte oferte similare, nu prea ai ce comenta la faptul ca nu au renovat. Probabil ca daca o faceau, ajungeau la preturile altor hoteluri.

Nptun

Parcarea era plina de masini “respectabile” si p'orma mi-am dat seama ca hotelul este plin de familii similare cu a mea: 30-40 de ani, cu plozii dupa ei.  Iar in timpul cinei, au fost si momente in care am murit de ciuda sa vad copii de 12-13 ani asteptand in liniste mancarea. Asta pentru ca se jucau pe iPad-uri (eu scriu articolul asta cu pixu’ pe caiet, da!?). Restaurantul are un meniu simplu, fara multe fasoane, dar pe tema asta mancarea este proaspata. Adica nu au prepelita umpluta cu caviar de anul trecut (pentru ca nu o comanda nimeni) ci au snitelul cinstit, facut din carne cumparata azi pentru ca au rulaj mare. Mancarea e toata gustoasa, fiica-mea - mofturoasa pamantului - a ras totul din farfuria ei (si a noastra).

Pot sa declar asta pentru ca am cam mancat tot ce era in menu si nu am avut decat surprize placute. Servirea cea mai buna o ai la tantile blonde care probabil au cate 20 de ani de serviciu credincios la acest hotel. Sunt asa... mai mamoase... si eficiente. De altfel, toti sunt serviabili in hotel, incepand de la receptioneri si terminand cu tantile de la curatenie. Practic, faptul ca toti s-au purtat asa frumos ne-a si ajutat sa trecem cu usurinta peste inconvenientul cu amenajarea din camere, astfel ca de a doua zi nici nu ne-a mai pasat. Alte puncte bune sunt faptul ca merg lifturile iar la televizor ai toate posturile pe care le ai si acasa. Apa calda nu este de asemenea o problema (zic asta pentru ca am auzit ca in alte locuri este).

Statiunea Neptun

Neptun este o statiune care nu arata deloc rau. Hotelurile sunt toate functionale iar strazile sunt pline seara. Ceea ce nu se poate spune despre vecinele lui Venus si Saturn. Acum 16 ani, cand am fost eu in Neptun mi s-a parut ca este locul de vacanta al parvenitilor: masini de o suta de mii de euro, conduse de indivizi cu tezaurul lui Ali Baba la gat se spargeau in figuri de nu aveai loc de ei.  Situatia e alta acum, lumea e din categoria “normala”, care umbla fara etichetele de la tricou scoase afara ca sa se vada firma. Repet, foarte multi oameni cu copii. Restaurantele sunt decente, unele chiar frumoase si nici preturile nu mi s-a parut ca sar calul. Exista si un parc de distractii chiar fain.

Neptun

Ce nu am vazut (si asta mi se pare un minus) servicii care la statiunile din afara sunt curente: croaziere locale, tururi de cunoastere a zonei, cabinet medicale, frizerii, marketuri mai multe si…cosuri de gunoi . Strazile sunt in schimb intesate de magazine care iti ofera milioane de chinezisme, tatuaje henna, portrete la minut, porumb “romanesc”, clatite, saorme cudetoate,  gogosele si hamsii. Nu am mancat hamsii pentru ca imi place ca macarea sa nu ma poata privi mustrator in ochi insa nevasta-mea a declarat ca acei gupi prajiti sunt chiar buni. Ma rog...

Ma asteptam ca in weekend marea sa se umple de bucuresteni, insa in afara de o usoara aglomerare a plajei (care oricum era aglomerata) nu pot sa zic ca a crescut enorm populatia pe metrul patrat.

Costinesti, o mare dezamagire

In prima zi am tras o tura si pana la Costinesti. Am fost si am plecat urgent de acolo pentru ca in viata mea nu am vazut un loc mai murdar. Trecand peste faptul ca preturile sunt nesimtite in raport cu ce iti ofera statiunea, acolo ai sansa mirifica de a fi insotit in toata vacanta de maldare (la propriu!) de gunoaie. Am vazut saci de gunoaie inclusiv in copaci. Facut poze ca sa fiu crezut.

Neptun

Plaja de la Neptun

Plaja de la Neptun nu este neaparat rea insa are parti stancoase ceea ce nu este chiar ok daca esti cu un copil. Insa amatorilor de cautat scoici printre stanci, le-o recomand. Un alt dezavantaj este ca locul de parcare al masinii este departe de plaja, deci e dificil sa muti tot calabalacul de la masina pana la nisip. Pe tema asta, noi am preferat plaja de la Olimp, care era la doi pasi de hotelul nostru (doi pasi facuti cu masina) pentru ca am gasit intotdeauna loc de parcare iar intrarea in apa este foarte lina, ideala pentru copii.

Neptun

Ca si experienta personala a plajei pot sa va spun ca, inainte,  pe vremea romanilor, pater familias era o fiinta respectata, din cuvantul caruia nu se iesea. Tatal modern este un soi de catar pe care stapanul il vrea mort. Apare pe plaja incarcat de genti, prosoape, paturi, umbrele, aripioare gonflabile si alte accesorii. Cu tot calabalacul asta in spate, trebuie sa ocheasca strategic singurul loc gol de pe plaja, dupa care, mugind sub povara lucrurilor mai sus mentionate, sa se repeada la locul optim. Acolo, leoarca de transpiratie, intinde paturi, infige umbrele, urla la copil sa nu se repeada in apa si unge familionul cu creme antisolare. Pune dopuri in urechile copilului ca sa nu faca otita dupa care se prabuseste de atata distractie si isi doreste o vacanta la munte. La final trebuie sa asculte de la nevasta o peroratie de trei kilometri despre cum strica el cheful oamenilor cu fata aia de bolnav in faza terminala. 

Neptun

Daca ai alergie la aglomeratia diurna a plajelor romanesti (bine ai venit in club) iti recomand sa mergi dupa ora 17 la plaja si sa stai acolo pana la apusul soarelui.  Totul devine extraordinar de relaxant, briza (o briza cum nu am intalnit la alte mari) te mangaie si te racoreste si poti sa faci castele de nisip de dimensiunea Versailles-ului pentru ca nu mai e nimeni. Am facut in fiecare seara chestia asta si a fost extraordinar. Multumesc pe aceasta cale celor care vin la mare numai ca sa se prajeasca si sa obtina in timp record insolatii ca la carte. Pentru ca de cum apare prima umbra amarata pe nisip, cuprinsi de panica turistii autohtoni isi strang lucrurile in devalmasie si fug de pe plaja de parca a explodat o bomba atomica in larg. Deci traiasca!!

Aqua Magic in Mamaia

Cand stimatul turist se satura de plaja lui gratis, este invitat sa plece frumusel de la el din statiune si sa mearga pana la Mamaia la Aqua Magic. Este o excursie de o zi de fapt (de la Neptun la Mamaia sunt vreo treizecisiceva de km) insa noi am decis sa fim zgarciti si sa mergem dupa ora 15 ca sa platim numai juma' de bilet. Concret, juma' de bilet inseamna 30 de lei de adult si 15 de diavol impielitat sub 10 ani. Parcul este dragut, cu multe topogane si bazine insa o parte din ele nu functioneaza. In rest este bine intretinut. Are foarte multi vizitatori, si te poate enerva pentru ca in momentele de prime time poti experimenta placerea statului la coada si pentru o ora daca vrei sa te dai pe ceva.

Neptun

Ca sa nu ma  frec de toti amatorii de dat pe topogane, eu am asteptat cumintel ora inchiderii cand s-au eliberat si m-am dus in fuga sa ma dau de cateva ori pe o chestie care te facea sa te simti ca intr-un wc urias. Fiica-mea s-a distrat maxim in schimb, pentru ca exista o gramada de stropiliciuri profesioniste pentru copii de varsta ei. O alta treaba care nu mi-a placut au fost wc-urile si vestiarele. Dar astea la noi sunt o eterna problema, nu-i asa?

Parcul se inchide la ora 19 asa ca dupa evacuare am fost sa ne dam cu telegondola lui Fasole sau Mazare sau cum l-o fi chemand pe nenea ala schizoid. Statia este chiar langa Aqua Magic deci e pacat sa nu o faci. Biletul costa 10 lei de adult si gratis pentru copii. Telegondola te lasa in buricul targului Mamaia.

Neptun

Vreo doua ore am stat si acolo si mi-a facut impresia ca am ajuns in alt film. Mamaia este mult mai dezvoltata decat orice alta statiune de la noi si te face sa crezi ca ai ajuns brusc in Ibiza, Plajele sunt impecabile, totul este concesionat, preturile sunt pentru buzunare generoase, cladirile sunt toate in foarte buna stare, aglomeratia este pe masura si am avut si sansa sa vedem care alegorice cu tot felul de don'soare care iti aruncau servetele in cap ca sa te invite la ele la crasma.

Neptun

Daca ai nevoie de medic pe litoral ai face bine sa iti programezi imbolnaveala pentru cand ajungi la tine acasa. La un moment dat am vrut sa mergem cu fiica-mea sa faca un mic consult oftalmologic. Am plecat pana in Mangalia pentru ca am presupus ca fiind un oras mai mare, sigur o sa avem noroc. Ete, fleosc, cu presupunerile noastre cu tot!  Am gasit doar un cabinet particular unde dom' doctor vine raspoimaine iar la spitalul de pediatrie nu aveau decat “Urgente” la care era o coada enorma intr-o caldura infernala. De mentionat ca langa cabinetul “Urgente” in spital este o usa unde ti se ofera un alt serviciu medical si anume “Frizerie”. Nu am mai stat la coada ca sa ma lamuresc daca nu cumva au si medic primar in specialitatea “Lustruit Pantofi”.

Neptun

Tot in ziua cu doctorul am tras o fuga pana la Doi Mai ca sa traim si noi aer boem si sa vedem unde merge intelectualul cand merge. Sincer, plaja mi s-a parut deplorabila, plina de alge (ceea ce in toate zilele petrecute in Olimp eu nu am vazut). In plus de asta, pe cand am vrut sa imi intind patura, la 2 metri de capul meu a trecut un nenea viteaz in cucu gol. Cum nu aveam chef nici de panorama si nici de explicatii amanuntite date fiica-mii cum ca ce are nenea ala acolo sau mai stiu eu ce alte dracarii, am facut 180 grade scurt si am plecat.

La Mangalia am fost si in cautare de orasul antic Callatis, la care nu am mai ajuns pana la urma pentru ca primarul mangalienilor a invatat sa puna semne turistice la scoala de ambliopi iar localnicii/turistii ne-au dat informatii contradictorii: unii erau de parere ca ruinele sunt undeva pe langa Sofia iar altii opinau ca le gasesti cu siguranta daca treci de Kiev, imediat pe dreapta.

Neptun

In schimb, am dat de o moschee functionala, cu localnici turci exact asa cum tii imaginezi: stand la taifas. Cladirea Moscheii Esmanah Sultan, construita la 1573 este inconjurata de un cimitir cu morminte cu turbane de piatra care au apartinut maharilor de acum 500 de ani. Este foarte simpla, un paralelipiped cu acoperis de tigla si cu un minaret langa. Aspectul exterior este identic cu cel de acum 500 de ani, iar in anumite locuri poti observa detalii ale maiestriei vechilor constructori. De altfel, moscheea s-a pastrat atat de bine pentru ca toate pietrele din care e facuta au fost cioplite la fata locului si prinse intre ele cu scoabe de metal.

Am intrat inauntru, oarecum stresati ca sa nu incalcam vreo regula! Nu prea stim noi sa ne purtam intr-o biserica, darami-te intr-o moschee. In spate langa altar, stateau 5 batrani. Unul a venit la noi si dupa un salut scurt ne-a anuntat ca moscheea a fost construita de o printesa a sultanului Selim II dupa care ne-a intrebat de unde suntem. “Timisoara”, am replicat. “A!” a spus domnul, dupa care s-a intors spre grupul de batrani si a spus “Dom' Profesor, haideti dumneavoastra ca astia-s oameni buni!”. Dom' Profesor (se pare ca nu vorbea decat oamenilor buni din tagma carora cu onoare noi facem parte), este un batran de o vitalitate exceptionala desi tocmai a sarit de 88 de ani. Ne-a facut turul cladirii, ne-a lasat sa punem toate intrebarile ce ne treceau prin cap iar la final (lucru mare) ne-a invitat sa urcam in minaret. Pentru cine nu sufera de claustrofobie, recomand experienta. Intrarea este ieftina (5 lei/cap de ghiaur) si merita sa o vezi si ca sa te bucuri de oaza de liniste si racoare pe care ti-o ofera. La final, ce sa zic, Moscheea Esmanah Sultan impresioneaza prin simplitate si vechime insa bijuteriile ei sunt oamenii ce inca mai sunt acolo, asteptand veseli si pusi pe sporovaiala, ora rugaciunii.

Niste concluzii d'ale mele...

Vreau sa remarc un lucru la care nu m-as fi asteptat dat fiind ca e vorba de litoralul nostru. V-am spus ca acum 16 ani impresia pe care am avut-o a fost una deplorabila insa nu v-am spus de ce. Ei bine, acum 16 ani am avut senzatia ca oamenii care te serveau (indiferent unde, ca era vorba de hotel sau de chelnerul care iti aducea un suc) nu faceau decat sa latre si sa fie nesimtiti. Acum eu cred ca lucrul asta s-a schimbat in mare parte iar cei ce lucra acolo au imbunatatit singura chestie care se poate imbunatati fara bani: zambesc, sunt mult mai amabili, comunicativi si serviabili. Adica am scapat de ceea ce imi era mai tare frica: de marlanie si nepasare. Doamne ajuta!... Datorita acestui lucru, obiectivul cu care am plecat eu la mare, sa ma simt bine adica si sa am o vacanta normala, eu zic ca a fost atins.

Neptun

Amu hai sa incep sa critic pentru ca stiu ca asta vreti: Dupa parerea mea, cea mai mare problema a turismului romanesc este turistul roman. Conditiile pe care le-am intalnit in Neptun nu difera izbitor fata de ce am intalnit in Halkidiki de exemplu: nici acolo nu am stat la 18 stele, iar restaurantul la care am mancat era cam de acelasi calibru (daca nu mai rau) insa acolo nu vedeam plaja intesata de mici gunoaie. Degeaba se curata si se aranjeaza plaja in fiecare seara daca  intre orele 8-20 fumatorii isi ingroapa miile de mucuri de tigara in nisip. Cum ar putea cineva sa curete zilnic dupa o asemenea calamitate? Ce Dumnezeu sa faca, sa ia plaja la cernut zilnic? In Grecia, acelasi roman fumator isi arunca tigara la gunoi. De ce face asta la noi??? Argumentul cu  lipsa cosurilor de gunoi pica... pe plaja unde am stat noi existau cosuri de gunoi si inca d'alea selective si smechere, cu saci de plastic, iar la 50 de centimetri de ele vedeai mucuri si hartiute aruncate.

Un alt lucru care il pot reprosa este lipsa unei teme generale a litoralui. Este o varza cosmopolita... mult prea cosmopolita. Oamenii cand merg in vacanta vor sa intre intr-o alta lume nu sa se simta ca la ei in cartier. Vor sa traiasca o mica poveste, daca vreti. Mi-ar fi placut ca mintile noastre luminate din turism sa profite de extraordinara mostenire turco-tatara ce o avem in zona Dobrogei. Este o tema care eu cred ar atrage la greu turistul roman degraba dadatoriu din buric si nu numai. Trebuie sa recunoastem ca un interior oriental, cu servicii ca la carte este cat se poate de atragator intr-o vacanta. Si nu ar fi o minciuna: zona aceasta a apartinut turcilor si tatarilor pana in sec XIX. Mi-ar fi placut sa merg pe strada si sa dau de tarabe unde sa pot sa mananc nu stiu ce lipie tatareasca umpluta cu te miri ce autohton. De ce vad chiscuri care vand porumb amenjate ca si cabanele montane si nu facute in stil oriental, care este specific Dobrogei? De ce mama zmaului imi urla mie in urechi pe bulevardul principal indieni din Peru si nu vad ansambluri turcesti facand acelasi lucru? Iar daca pe langa ei ar mai dansa si o cadana cu ochi de cumana, migdalati si negrii ca noaptea, cu atat mai bine.

Cu multumiri pentru atentie, va salut bronzat si ingrasat cu 5 kg fata de acum 2 saptamani!

Salam Aleikum!


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.