Un sfârşit de zi în balon

Un sfârşit de zi în balon
 

Cine doreşte să-şi completeze lista personală de aventuri posibile sau înfăptuite, trebuie să-şi amintească de romanele lui Jules Verne şi să accepte, pentru câteva ore, provocarea unui zbor cu balonul. Da, mă refer la aparatul de zbor constând într-o nacelă uşoară, meşteşugit prinsă sub anvelopa specială imensă, umflată şi rotunjită de aerul cald. Balonul.

Şi acum o să vă povestesc cât se poate de simplu cum am zburat eu deasupra câmpurilor şi satelor din apropiere de Timişoara, dar bineînţeles că nu vă voi spune prea multe, să vă las plăcerea de a descoperi singuri această grozavă aventură de un sfert de zi.

Zbor cu balonul Timisoara

Primul pas – întâlnirea cu membrii echipei şi pregătirea

Din motive lesne de înţeles, nu pot dezvălui numele celor care organizează astfel de zboruri cu balonul, însă o simplă căutare pe internet va fi de ajuns. Aşadar, dacă vremea e bună, se poate alege între răsărit şi apus, ca moment potrivit pentru înălţarea balonului. Eu am preferat apusul. Însă mai întâi ne-am întâlnit  cu organizatorii şi, împreună cu ei (adică în maşina lor, în care se aflau toate materialele), am ieşit din oraş spre una dintre zonele rurale din împrejurimi. Aici, pe un câmp cu iarbă, s-a montat balonul: nacela, buteliile de combustibil, arzătorul, iar la final, după ce s-au prins bine frânghiile de ancorare, s-a umflat balonul propriu-zis cu aer cald. Un adevărat spectacol a fost ridicarea lentă, de pe pămînt, a acestui uriaş zburător. Am urcat repede în nacelă alături de pilot şi, odată cu înălţarea completă a balonului spre cer, iată-ne "decolaţi".

Zbor cu balonul Timisoara

Zbor cu balonul Timisoara

Zbor cu balonul Timisoara

Al doilea pas – zborul

Abia ne-am ridicat în aer, că deja m-am simţit transpusă în imaginile de poveste ale romanelor de ficţiune, cândva parte vie şi de neuitat din copilăria mea. Balonul cu aer cald, neputând fi dirijat spre vreo direcţie anume, se lasă purtat pe aripi de vânt, deasupra lanurilor şi izlazurilor, deasupra căpriorilor şi iepurilor fugind speriaţi de umbra uriaşă trecând peste ei. Pilotul poate doar roti aparatul şi, prin reglarea arzătorului, îl poate urca sau coborâ, încetinindu-i mişcarea. De la 150-180 metri înălţime, lumea ţi se arată şi mai frumoasă ca de obicei...

Zbor cu balonul Timisoara

Pasul final: aterizarea, inedită, amuzantă, de-a dreptul spectaculoasă

Cel puţin pentru noi, fiindcă balonul, şugubăţ, şi-a întins anvelopa peste o porţiune de câmp acoperită cu bălegar uscat, dar mirositor. A durat puţin până s-a reuşit împachetarea balonului şi până a fost urcat în maşină. Pentru că în timpul zborului echipa ne-a urmărit de la sol, ea a ajuns imediat lângă noi, după ce nacela a atins pământul.

Cum toate lucrurile au decurs foarte bine, am primit şi botezul zborului, o tradiţie despre care nu am voie să vorbesc, dar care vă asigur, presupune o atmosferă veselă; de fapt, mai mult – onorantă pentru cei care aleg să prindă un apus de soare  minunat din nacela unui balon cu aer cald.  Smile


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.