Un sfârșit de săptămână binemeritat în Bușteni și în împrejurimi

Un sfârșit de săptămână binemeritat în Bușteni și în împrejurimi
 

Ca iubitor de drumeții montane, de fotografie de faună și peisaje era imposibil să ratez o posibilitate ca aceasta de a vizita Bușteniul și împrejurimile acestuia, obiective din care nu puteau lipsi Cascada Urlatoarea, Sfinxul și Babele, dar eram sigur că acestea vor fi doar începutul. Cu inima cât un purice, deoarece fusese în ultimul timp o vreme mai mult decât ploioasă în toată țara, mi-am făcut rezervarea cu o săptămână înainte la o pensiune, pe internet, care părea să aibă un excelent raport preț - calitate a serviciilor și așteptam dimineața plecării, din București, cu atât mai mult cu cât în ziua precedentă plecări era zi de salariu, după care urmau 2 zile libere, deci doar vremea putea să îmi facă vre-o farsă urâtă....

Prima impresie în Bușteni

Busteni

Și a sosit ziua mult așteptată, dimineața mă trezesc cu o oarecare întârziere, dar și așa, cu asta și cu un accident petrecut la o barieră după Ploiești, ce a oprit trenul aproximativ 25 de minute, mă încadrez în timp și ajung la pensiune la ora comunicată în ziua rezervării... La momentul ieșiri din stația de tren din Bușteni am avut o surpriză haioasă, deoarece se pare cineva vărsase miere în hol, care rămăsese lipicios, iar o bună parte din drumul spre unitatea de cazare aveam  senzația de a avea lipici pe talpă....Am ajuns la unitatea de cazare, după ce responsabila de la pensiune mi-a dat camera unde eram cazat, am făcut ceea ce fac de obicei, să întreb despre locația celui mai apropiat punct de informare turistică sau de unde pot obține o hartă pentru a putea planifica cu aceasta în față, itinerarul, obiectivele ce aveam să le parcurg și vizita, in limita timpului disponibil, dar amabila gazdă, pe lângă această informație, îmi mai dezvăluie un "secret", care avea să îmi schimbe, pozitiv vorbind și să îmi îmbunătățească scurta mea vacanță în Bușteni, aproape în totalitate. 

Și anume, că în Bușteni erau persoane care organizau pe cont propriu, cu vehicule offroad, excursii pe munte, pe la anumite obiective, pe unde se putea ajunge doar cu mașina sau după un lung drum, pe jos, drum de care nu aveam timp și nici nu riscam să ajung luni dimineața obosit la muncă, cât de mașină, nu am nici permis, deci această ocazie, era cum nici nu imi puteam imagina mai bine, tururi care din pacate nu erau promoționate încă, deci foarte puțini au ocazia să știe de ele înainte de a ajunge.

Busteni

Sfatul meu în acest sens este să urci cu mașina pentru a ajunge la obiective precum Peștera Ialomiței și altele, peisajul extrem de frumos fiind însăși el un obiectiv întâlnit mai la tot pasul, după care să te ducă șoferul fie măcar până la Piatra Arsă, de unde se vede practic Babele, dar mai ai de mers o bună bucată de drum pe jos, fie te duce până la Babele de unde oricum ai mult mai puțin de mers vizitând Babele (cele 2 grupuri), Sfinxul, iar în final, de a vizita Crucea Caraiman, iar întoarcerea să o faci cu telecabina (dacă nu e vânt și merge), pentru a putea fotografia imagini panoramice, diferenta de preț ar fi poate 10 lei în plus, decât dacă s-ar face drumul dus întors cu telecabina, posibilitatea de a experimenta și vizita e imensă așa cum o recomand eu...

Locuri minunate în orașul Bușteni

Busteni

Dar să revenim..., după ce îmi las rucsacul în cameră, îmi iau camera foto și caut un local pentru a lua micul dejun, deorece plecasem de acasă în grabă și îmi era foame, găsesc un bistro și parcă presimțind că o să am o zi completă, cer un mic dejun mai consistent, deși era trecută, să zicem așa, ora micului dejun, nu aveam de gând să merg la drum fără să mănânc ceva.... Ies în stradă și încep căutarea obictivelor turistice folosind un program descărcat pe smartphone, deoarece așa cum înțelesesem de la responsabila pensiunii hărți turistice puteam găsi doar la chioșcurile de ziare....
Încep cu zona gării unde un tractoraș drăguț transformat în mijloc de plimbare pentru turiști, îi plimbă pe aceștia de la Gară până la Gura Diham pentru 5 lei de persoană, cel puțin în momentul vizitei la Bușteni, după care monumentul Ultima Grenadă, aflat în fața gării, Biserica Domnească Bușteni, cu hramul Nașterea Maicii Domnului și Centrul Cultural "Aurel Stroe", care are în curtea lui și un mic târg cu articole artizanale și suveniruri de unde îmi cumpăr și eu un magnet pentru figider cu stațiunea.

Apoi îmi continui vizita prin centrul orașului oprindu-mă în dreptul clădirii primăriei datorită arhitecturii tipice acestei zone a țării și merg mai departe dorind să găsesc strazile care duc la alte 2 obiective mult râvnite, la telecabină și la Mănăstirea Caraiman, pentru a îmi evalua efortul și timpul de a doua zi pentru a ajunge la acestea. Deși plecasem cu intenția de a găsi acele persoane care efectuau excursiile cu mașina, se pare că m-au găsit ele pe mine deoarece nu mult după ce am trecut de clădirea primăriei, văd 3 persoane de vârste diferite cu un album foto încercând să convingă turiști să le cumpere serviciul care îl ofereau, de a vizita, așa cum am mai spus mai sus, la preț de telecabină o ofertă mult mai diversă de obiective turistice. Eu accept fără să stau pe gânduri având recomandarea gazdelor unde mă cazasem, mai acceptă și o domnișoară din Craiova și cam atât....

Mai încearcă ei să convingă alți turiști, dar nu reușesc, așa că ne propun oarecum cu teamă să nu ne piardă și pe noi, pentru un tur de aproximativ 5 ore, fiind doar 2 persoane să ne mai urce puțin prețul, de la 85, la 100 lei, chestie care nu mă deranja, deoarece dacă alegeam așa cum am avut planificat să vizitez, parte pe jos, parte cu telecabina, cam la același preț aș fi vizitat mult mai puține obiective turistice, și pornim...

La drum spre Peștera Ialomiței

Pestera Ialomitei

Persoana care era cea mai vârstică din grupul celor 3 se oferise să ne fie și ghid și șofer, avea o memorie surprinzătoare a detalilor, la fiecare câteva clipe ne explica câte ceva "acolo a fost ceva anume, dincolo altceva". Mașina, un Duster destul de nou, traversează Sinaia, după care urcăm la deal, cu opriri ori de câte ori era nevoie, pentru a fotografia sau de ce nu, a ne răcori cu fructe de pădure vândute din belșug de către vânzători ambulanți, trecem lăsând în urmă Cheile Zănoagei, camping Zănoaga, barajul Bolboci și luăm masa la Padina.

După aproximativ o oră, ne continuăm călătoria spre Peștera Ialomiței, unde cel puțin în acel moment, intrarea era 10 lei pentru adulți, primim o cască de genul celor de mineri și intrăm. Este un obiectiv foarte frumos, doar că are uneori spații foarte strâmte de străbătut, unde casca primită are un rol esențial în a nu te lovi cu capul de pereții peșterii, pe care în aproximativ o oră am străbătut-o dus-întors. Înainte de plecare vizităm bisericuța mânăstirii ce se află la intrarea în peșteră, după care ne îndreptăm spre locația unde ne aștepta mașina și șoferul, care ne va duce înapoi în Bușteni, fiecare la locația unde ne cazasem, dar nu înainte de a traversa cu noi Platoul Bucegi, până aproape de Piatra Arsă, unde putem observa de departe Sfinxul și Babele...

Pestera Ialomitei

În jurul orei 20:00 sunt la pensiunea unde eram cazat, îmi las telefonul la încărcat și ies pentru a lua masa la același bistro și pentru a îmi lua o cutie de bere, pentru a o consuma în cameră în timp ce completam câteva integrame înainte să adorm, deoarece eram prea obosit pentru a rămâne prin oraș după cină. În plus, speram ca a doua zi și ultima să fie la fel de încărcată de evenimente ca și prima, deci dacă timpul se menținea frumos, speram să plec la prima rază de soare.... Pornind de la acest plan, înainte să mă îndrept spre cameră, mă adresez recepționistei "dacă aș dori să plec mâine la prima oră, în jurul orei 06:00, pot să vă las cheia la recepție sau o las pe noptiera din cameră?!" La această întrebare îmi răspunde amabil "puteți să o lăsați pe noptieră, dar dacă auziți câinii lătrând să fiți cu băgare de seamă, deoarece e foarte posibil să fie ursul în oraș, la containere, pentru a mânca. De abia de pe la 07:00, când merge lumea la muncă, pleacă", sfat care mi-a strecurat un fior rece pe spate, nu pentru că mi-ar fi frică, ci pentru simplu fapt că una e să vezi ursul la grădina zoologică sau în filme documentare și alta, la câțiva metri de tine...

Părea că seara se încheiase, era aproximativ ora 00:35, mă așezasem în pat cu berea alături și cu revista de integrame în mână când se dezlănțuie hărmălaia...câinii din vecini latră cu furie și aud un urlet de fiară încolțită, așa cum am amintit, nu am experiență în domeniu, iar afară era un întuneric destul de profund, urma să plouă. Dar din cele văzute în filmele documentare, părea un urs tânăr venit să se alimenteze de pe la containerele din oraș, care, surprins fiind, a renunțat, deoarece după aproximativ 20 de minute s-a așternut din nou liniștea, iar eu plăcut surprins de "bonusul" ce îmi oferise seara, am adormit cu gândul cum va fi a doua zi...

Dimineață cu năbădăi în Bușteni

Busteni

Dimineață, până mă trezesc, până mă pregătesc se face 07:30, când practic părăsesc pensiunea, lăsând cheia pe noptieră, așa cum stabilisem în seara precedentă. În Bușteni, liniște totală. Mă îndrept spre centrul orașului, dar nu înainte de a profita de faptul că în noaptea trecută plouase, iar pasarela care traversa gara dinspre strada pensiunii înspre strada principală a orașului îmi oferea o frumoasă priveliște înspre culmile ascunse în nori și ceață din imprejurul orașului, pentru a face primele fotografii din acea nouă zi, deși se anunța o zi însorită, însă vremea a fost oarecum buclucașă și o să vedeți în curând de ce...

Clar, obișnuit cu cafeaua cu lapte la prima oră, caut cu disperare un local deschis, dar nici țipenie la acea oră. Până la urmă renunț resemnat, în sinea mea gândidu-mă că voi lua cafeau sus la cabană odată ce o să ajungă la destinație telecabina. Așa că frumușel ies din drumul principal pe strada care ducea la punctul de plecare, făcând ici-colea câte o fotografie, dar nu eram singur, veneau grupulețe spre a aceași destinație telecabina. Bucuros că eram printre primele 25-30 de persoane, știind că plecau în grupuri de câte 25 de persoane, la fiecare sfert de oră, eram sigur că în jurul orei 09:00 o să fiu sus la cabană la Babele la o cafea, dar timpul avea alte planuri....

În jurul crestelor, norii ,"îi alerga" vântul dintr-o parte în alta și fără să fi meteorolog, puteai să îți dai seama că vântul nu era acolo sus la fel de înțelegător ca și cu noi acolo jos. Între timp se formase o frumoasă coadă de toate națiile, oarecum iritată de faptul că telecabina nu părea să mai pornească odată, cu toate explicațiile personalului de serviciu că nu erau condiții sigure de urcare. În schimb, multe mașini care de care mai de "teren", cu personalul oferind servicii de a vizita platoul Bucegi și obiectivele turistice din preajmă, în căutare de turiști, pentru diferite rute.

Un tip mi se apropie oferidu-mi acele servicii, eu încă trist că nu pleca telecabina, cel puțin nu părea că vremea o să se schimbe în curând, îi fac semn că pe moment nu mă gândeam să apelez la servicul lui și ca un lup, adulmecând de undeva mirosul de pâine prăjită, omletă și cafea cu lapte, fac cale întoarsă, ieșind din strada secundară, ce duce la telecabină și pe traseul căreia se află un parc unde se pot practica în formă organizată activități precum tiroliana sau trasul cu arcul și foarte important, Centrul de Vizitare "Alexandru Beldie" Bușteni, unde se pot obține o hartă, acum fiind închis.

Din nou la drum...

Babele

Ajung din nou în strada principală, făcând practic cale întoarsă, iar la nici 20 de metri găsesc deschis un restaurant, unde sătul de a vedea peste tot închis, întreb cu o oarecare ușoară neîncredere ”se poate lua micul dejun?!''. Mi se confirmă că da, așa că rămân pentru a-mi reîncărca bateriile cu o omletă țărănească și o cafea mare cu lapte, înaintea unei zile pline de necunoscute așa cum se anunța. În jurul orei 10:20 mă întorc la punctul de plecare al telecabinei, de data aceasta întrebând eu pe organizatorii de excursii cu mașina dacă mai aveau locuri libere, la Babele și Sfinx, iar cel care mă întrebase dimineață, mă tachinează "data viitoare o să aștepți până să îți crească barba până aici" și îmi indică cu mâna zona pieptului... În sinea mea mă gândeam amuzat, "crezi că mie frică să iau muntele în piept, pe la Jnepi?!", dar am tăcut, știind că gâlceava nu aduce nimic bun.

În sfârșit, găsesc pe cineva care să ducă persoane direct spre ultimile obictive pe care nu voiam să le pierd, Sfinxul și Babele, eram al doilea turist din grup, dar în aproximativ o jumătate de oră ne adunăm 6 persoane + șoferul, eu fiind singura care plătea dus-întors, 85 lei, restul doar dus, respectiv, 55 lei, și plecăm. Parcurgem același traseu ca și în ziua anterioară, doar că șoferul nostru de astăzi se dovedește a fi o persoană tăcută care ne duce direct pe platoul Bucegi, lăsând pe traseu persoanele fiecare unde dorea, la destinație (obiectivele Sfinx și Babele) ajungând doar 3 turiști și șoferul.

Sfinxul

Fiind ultimul, neavând timp pentru a ajunge la Crucea Caraiman, doarece traseul era doar până la Sfinx și Babe, mă mulțumesc cu atât, ajung la cele 2 obiective mai sus amintite, făcând mai multe fotografii și mă întorc la mașină. Pornim înapoi spre Bușteni, eu și șoferul, la întoarcere discutând cu el diferite teme, începând cu cea a turiștilor care din nepricepere sau nepăsare vin la munte sau mare fără cea mai minimă informare sau pregătire, de parcă dorind să le provoace (sus la Babe, văzusem o domnișoară cu fustă mini și cu ciorapi până la genunchi și care se chinuia să îi intindă cât mai sus pe picioare deoarece sus era destul de rece sau un alt excursionist, doar în maieu) și încheind cu frecvența cu care urșii coboară să se hrănească în oraș, unde el își exprimă îngrijorarea că prin acest fapt se denatureaza comportametul animalelor sălbatice. Ursoaica, de exemplu nu mai își învață ursuleții să vâneze, ci să golească containerele. De asemenea, am mai discutat despre faimoasele sprayuri anti-urs, unde el mă asigura că un prieten de-al lui care îl folosise, a avut rezultate bune, exemplarul asupra căruia îl aplicase nemaivenind să mai se alimenteze în oraș.

Mănăstirea Caraiman

Manastirea Caraiman

Ajungem la Bușteni, iar ca bonus informațional, șoferul îmi destăinuie că pentru a ajunge la următorul meu obiectiv, Mânăstirea Caraiman, el urmând să mă lase înițial la capătul călătoriei, în punctul de plecare, respectiv stația Telecabinei, aveam o scurtătură, din strada de acces acolo, doar trecând un podeț, peste un curs de apă, iar apoi urmând un mic traseu de aproximativ 50 de metri prin pădure și iată-mă ajuns acolo, nu însă înainte de a mă despărți de șofer, să îi cer o carte de vizită, pentru a îmi putea pregăti mai bine următoarele excursii în Bucegi, în cazul că voi vrea să apelez, din nou, la serviciile acestei firme.

La Mânăstirea Caraiman, așezată într-un peisaj de vis, am ajuns în jurul orei 13:00, se desfășura Sf. Liturghie în biserica mare de zid, prin urmare, fiind îmbrăcat doar în pantaloni scurți și tricou, am considerat că nu sunt îmbrăcat suficient de decent pentru a intra în aceasta. Așa că m-am mulțumit prin a fotografia curtea mânăstirii (aici la fel am făcut o gafă, deoarece în graba cu care am intrat, nu am observat tăblița care indica fotografiatul interzis înclusiv în curte, dar răul era deja făcut). M-am închinat în biserica mică de lemn care forfotea de vizitatori și unde nu se oficia nimic, mi-am luat niște suveniruri și am plecat grăbit pentru a avea timp și de restul obiectivelor, respectiv o vizită la Cascada Urlătoarea, la Casa Memorială Cezar Petrescu și la Castelul Cantacuzino. Ținând cont că trenul meu spre București pleca la ora 18:15, iar cu resursele economice eram la limită, nu îmi mai puteam permite o noapte în Bușteni.

Busteni

Fac cale întoarsă, prin pădure, trec din nou podețul și ajung înapoi unde mă lăsase șoferul, continuând drumul care ducea spre telecabină, dum care ducea spre urmatorul meu obiectiv de vizitat, Cascada Urlătoarea. Ajung, din nou, în dreptul Centrului de Vizitare "Alexandru Beldie", de data aceasta deschis, unde datorită faptului că urma să închidă în curând, nu prea am avut timp să mă bucur de diversitatea informațiilor de toate tipurile despre Parcul Natural Bucegi, ci a trebuit să mă mulțumesc cu o hartă foarte detaliată a traseelor montane pe toată suprafața parcului. Când am intrebat persoana responsabilă cât costă?, mi-a răspuns, "cât doresc", banii fiind considerați un gen de sprijin pentru întreținerea acestei minunății care este Parcul Natural Bucegi (eu am plătit 10 lei, fiind suma aproximativă care mă costa mai de fiecare dată când cumpăram un produs asemănător din librării).

Cascada Urlătoarea

Cascada Urlatoarea

Mi-am luat rămas bun și mi-am continuat drumul spre Cascada Urlătoarea, ajung în dreptul telecabinei unde să vezi și să nu crezi, mergea, deci e clar vremea se îmbunătățise până la urmă. Trec pe lângă ea cu o atitudine destul de, "plouată", resursele economice erau pe terminate, la fel și timpul, dar rămâneam cu motivația de a reveni cel puțin odată la acea destinație minunată, Bușteni și Parcul Natural Bucegi. Continui să merg în aceași direcție cu fluxul de oameni care mergea la același obiectiv, ajung într-o zonă care pare a fi limita spațiului locuit de oameni, ai containere de gunoi devastate, probabil că de Moș Martin, de altfel de la acea limită avertismentele sau sfaturile cum trebuie tratată această temă sunt destul de dese. Am numărat vreo 3 zone unde fie ți se prezintă importanța cinetică a speciei, fie care sunt "regulile" domeniului unde acesta este adevărata gazdă și rege neîncoronat al padurii, respectiv a nu se abate de la traseele marcate, a nu se da de mâncare animalelor (sălbatice), etc.

Busteni

Continui ruta, trecând de primul set de informații, însoțit de peisaje care te lasă mut de plăcere, ajung la "faimosul urcuș", e adevărat, e nevoie de puțin efort, pentru a-l face, dar când vezi turiști de toate vârstele în flux continuu, urcând și coborând, îți dai seama că e foarte accesibil traseul, care e de o frumsețe sălbatică greu de imaginat și descris prin cuvinte. În sfarșit, ajung la cascadă, e foarte frumoasă, iar după tot naduful și căldura zilei, acolo te simți precum ai avea alături o imensă instalație de aer condiționat. Rămân câteva minute pentru a observa împrejurimiile și a face fotografii cu aspectele cele mai importante și decid să mă întorc spre centrul orașului, timpul trecând destul de repede și dorind a fotografia, cel puțin din exterior, obiectivele turistice ce îmi rămăseseră înainte de a mă despărții, pe moment, de această locație de basm.

Cum acum veneam la vale, ajung mai repede la telecabină, iar mai apoi în strada principală, unde pas cu pas rememorez momentele plăcute trăite aici, ajung la Casa Memorială Cezar Petrescu, iar mai apoi la Palatul Cantacuzino, ambele fotografiate din exterior, din cauza lipsei de timp. La 18:15 ajunge trenul, iar pe de-o parte obosit și epuizat, pe de alta, mulțumit, mă îndrept spre casă unde ajung în jurul orei 21:00.

Tu ai vizitat Bușteni? Povestește-ne experiența ta!


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.