Un poem de marmură şi granit - Domul din Milano

Un poem de marmură şi granit - Domul din Milano
 

Dacă spui Milano, gândul te poartă involuntar spre una dintre laturile de referinţă ale oraşului: arhitectura, iar din punct de vedere arhitectural, cu siguranţă emblema oraşului Milano este Domul.

Urma să-l văd pentru prima oară în toată splendoarea sa într-o zi însorită din primăvara acestui an. De-abia coborâsem din metrou, şi urcând rapid scările spre Piaţa Domului, ca un copil nerăbdător îmi puneam întrebarea tipică: oare cum va fi?

De cum l-am zărit m-am simţit copleşită, m-am simţit inundată de un val de emoţie cum rar mi-a fost dat să trăiesc. M-a uluit nu doar prin grandoare, ci mai ales prin detaliile arhitectonice. M-a tulburat până la lacrimi precizia, rigurozitatea şi minuţiozitatea cu care mâna omului a creat, de-a lungul secolelor, toată acea broderie de marmură. Veacurile acestei lumi s-au scurs, uneori mai învolburate, alteori mai potolite, iar Domul  nu numai că a răzbit până în timpul nostru, ci asemenea diamantelor şi-a intensificat frumuseţea şi puterea de seducţie.

Domul din Milano

Domul din Milano

Domul din Milano

Domul din Milano este considerat  ca mărime a doua catedrală din Italia, după catedrala San Pietro din Roma şi a treia catedrală din lume. Ca stil arhitectonic respectă elementul gotic, cu toate că, numeroşii constructori au dorit să impună şi alte stiluri. Astăzi este cea mai mare catedrală gotică din lume.

Construcţia a început în urmă cu peste 600 de ani în cinstea Fecioarei Maria, iar ceea ce turistul uimit contempla în ziua de azi este o dantelărie de marmură şi granit care îţi taie respiraţia prin frumuseţea ce se desfăşoara în faţa ochilor. Construcţia are cinci intrări, cu cinci portaluri de bronz, decorate cu basoreliefuri reprezentând scene şi eroi biblici. Portalul principal redă scene din viaţa Maicii Domnului şi a Mântuitorului şi este purtătorul unei cutume potrivit căreia cel care atinge pentru prima dată anumite puncte – ce se evidenţiază prin strălucirea dobândită în timp de atingerea mâinilor - va avea parte de împlinirea unei dorinţe. Si eu am atins unul din cele două locuri, mi-am rostit în gând dorinţa, iar ea ... s-a împlinit! Încercaţi şi voi!

Domul din Milano

Domul l-am vizitat pe îndelete, admirând statuetele, picturile şi vitraliile  numeroase care lăsau lumina să pătrundă. Datorită planului arhitectonic – o cruce latină în care sunt încadrate cinci nave - lumina nu pătrunde în interior decât prin vitralii, culorile o filtrează, aşa că atmosfera este mai degrabă întunecată, fără a fi apăsătoare. Lumânările aprinse au rolul lor mistic. Frapează totuşi semiobscuritatea interiorului în comparaţie cu strălucirea exteriorului.

Domul din Milano

Domul din Milano

Mie mi-a plăcut totul, absolut totul, dar cele mai intense trăiri le-am avut în momentul în care m-am aflat faţă în faţă cu o icoană imensă plasată în faţa altarului, reprezentând un Christ ducându-şi crucea pe dealul Golgotei.

Domul din Milano

Edificiul este susţinut în interior de 52 de coloane ornate cu statui. Totul este la superlativ, nu ştii încotro să te îndrepţi sau încotro să priveşti. Am remarcat numărul extrem de mare de sculpturi, s-ar părea că, în total, interior-exterior sunt expuse cca. 3400 de ornamente sculptate înfăţişând personaje biblice şi prelaţi catolici.  Pe partea dreaptă am admirat firide şi nişe îmbogăţite cu icoane, statui şi sicrie din sticla în care se păstrează osemintele unor cardinali canonizaţi.

Domul din Milano

În mărime naturală, deosebit de izbitoare privirii este statuia generalului Gian Giacomo Medici. Sinistră, prin perfecţiunea şi claritatea detaliilor ce evidenţiază oasele şi muşchii, mi s-a părut statuia Sf. Bartolomeu, care îşi poartă pielea jupuită pe umăr. Deasupra altarului am privit Relicvariul Sfânt, luminat veşnic de o candelă roşie, despre care se spune că ar adăposti o aşchie din crucea Mântuitorului.

Domul din Milano

Vizitarea catedralei este gratuită, însă pentru a vizita subsolul se plăteste o taxă de 1 euro, iar pentru a urca pe acoperiş – care este el însuşi o bijuterie se plăteşte o taxă care diferă în funcţie de modalitatea aleasă: prin forţe proprii sau cu liftul. Nu fără efort am urcat treptele spre acoperişul-terasă, plătind astfel doar 6 euro de peroană. Aş fi vrut să număr treptele, dar urcuşul a fost foarte dificil pentru mine şi le-am pierdut şirul. Sus şi de sus, imaginea este la fel de grandioasă.

Domul din Milano

Domul din Milano

Ne-am plimbat fără teamă printre pilaştri şi statuete, am aplecat fruntea în trecerea pe sub porticuri spectaculos decorate, nu ne-am mai săturat de admirat panorama incredibilă de dedesubt.

Domul din Milano

Printre toate aceste bijuterii arhitecturale, pe care ţi-e imposibil să crezi că le-a realizat mâna omului – şi totuşi aşa e - strălucea ca aurul statueta Madonninei mângâiată de razele blânde ale soarelui, atât de frumoasă încât m-a dus cu gândul la basmele noastre populare: „la soare te puteai uita, dar la dânsa, ba”. Am zăbovit mai mult de o oră pe acoperiş, seduşi de ceea ce văzusem, dar încercând să desluşim misterul prin care o aşa construcţie grandioasă a căpătat viaţă... oare câte vieţi au fost zdrobite pentru a o zămisli?

Cu această idee în minte am coborât din nou în catedrală, de unde am cumpărat un suvenir, un Dom miniatural, pentru acasa. Iar Domul cel mare , l-am lăsat în urma noastra şi îl păstrăm în amintire ca pe o citadelă a dragostei pentru Dumnezeu şi Fecioara Maria sau poate ca pe un poem de marmură şi granit...


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.