Tunelul iubirii – cheia romantismului cărăşan

Tunelul iubirii – cheia romantismului cărăşan
 

O cale ferată abandonată, pe marginile căreia o boltă de copaci lăsată să crească în voie formează un tunel verde cu un famec aparte. În felul acesta aş descrie, în câteva cuvinte, Tunelul iubirii din judeţul Caraş-Severin. Numele i-a fost dat după renumitul Tunel al Dragostei din oraşul Klevan, care se află în nord-vestul Ucrainei. Calea ferată a fost deschisă în 1908 şi asigura legătura între Caransebeş şi Oţelu Roşu, mai exact Caransebeş – Bouţari, iar în anul 1978 aceasta a fost închisă pentru circulaţia trenurilor de călători. În cadrul iniţiativei "Descoperă Europa", Tunelul iubirii a fost inclus pe lista comorilor ascunse din Uniunea Europeană. Este recomandat a se vizita în toate anotimpurile, cu excepţia iernii, când peisajul îşi pierde din frumuseţe.

Eu am ales să îl vizitez vara, fiind o opţiune cu părţi pozitive, datorită peisajului pe care l-am întâlnit, dar şi cu părţi negative din cauza ţânţarilor care nouă ne-au făcut viaţa imposibilă. Aşadar, recomand viitorilor vizitatori să îşi aleagă cu atenţie perioada sau să aibă neapărat un spray special pentru ţânţari.

Cum se poate ajunge

Ştiam că se află între Obreja şi Glimboca, dar nu ştiam cu exactitate unde, astfel că ne-a luat puţin timp să îl localizăm. Imediat după ce am ieşit din Obreja, pe sensul care duce către Glimboca, există un loc de refugiu, sau o parcare foarte mică, dacă poate fii numită aşa. Puteam lăsa maşina acolo, dar am ales să coborâm pe drumul de ţară de-a lungul lanului de porumb.

Am traversat un mic pârâu şi am lăsat maşina într-o mică intersecţie. Pentru cine alege să meargă cu maşina, trebuie avută mare grijă pentru că drumul este destul de rău. Imediat după intersecţie apare calea ferată de unde se vede "tunelul", în stânga şi în dreapta mea având într-adevăr un peisaj nemaivăzut până acum. Este destul de cald şi se simte o oarecare umiditate de la pârâul ce curge de-a lungul tunelului, plus că este o zona mlăştinoasă. La un moment dat traversăm un mic pod, zonă în care începe, din păcate, coşmarul cu ţânţarii. Erau atât de mulţi şi mari că de abia am reuşit să facem poze şi să ne bucurăm de peisaj.

Am fost surprinsă de faptul că ne-am întâlnit cu destul de multe persoane care veneau din diferite părţi ale ţării, auzind de acest loc unic cărăşan, lucru care m-a bucurat foarte mult.

Iată cum, un simplu teren care, conform legii, trebuia defrişat şi arat, a devenit o atracţie turistică foarte căutată şi o curiozitate în acelaşi timp.

Poze deosebite cu Tunelul iubirii


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.