Satul Crucea, leaganul copilariei mele, stalpul maturitatii si coltul meu de rai

Satul Crucea, leaganul copilariei mele, stalpul maturitatii si coltul meu de rai
 

Satul Crucea din judetul Suceava este satul meu natal, leganul copilariei mele "stâlpul" tinretii şi maturitâţii mele, colţul meu de rai. Aici m-am născut şi am crescut, aici traiesc si muncesc şi acum. Locurille sunt magnifice, trebuie doar descoperite, la pas. Nici nu se poate altfel, este un loc ca multe altele din Romania noastra frumoasă.

Ce anume are deosebit orasul Satul Crucea ?

Crucea Sucevei - ,,satul de pe pârâul pustiu"
- legendă şi adevăr -

"In încercarea de a-mi defini identitatea meleagurilor pe care m-am născut, crescut şi în care îmi duc existenţa, localitatea Crucea din judeţul Suceava, sunt nevoită să mă întorc în istoria şi legendele acestor locuri ascunse sub poalele Munţilor Bistriţei, cu originea de din vale de Cheile Zugrenilor şi până în locul anume, unde apa face un cot brusc, numit de altfel, Cârligata. Am apelat în încercarea mea şi la documente care confirmă că localitatea a făcut de-a lungul timpului, nenumărate "Salturi", dintr-un judeţ în altul: Suceava, Câmpulung, Neamţ şi iar Suceava.

Incepând de la Cheile Zugrenilor, la vale, unde locul este atât de strâmt încât ai impresia că la o singură adiere de vânt piscurile munţilor se vor prabusi peste tine, valea începe a se deschide şi râul Bistriţa răsuflă uşurat că a scăpat de gâtuirea muntelui. Acolo apar şi primele case ale satelor Chiril, Cojoci şi Lunga, cu numele lor care amintesc de nişte haiduci vestiţi: Chirileanu, Cojoc şi Lungu, nume de familii care dăinuie şi astăzi. Ajungem astfel în satul, centrul de comună, Crucea, care are în administrare şi satele pomenite mai sus.

Prima menţiune documentară despre aceste locuri o găsim într-un act de danie al domnului Moldovei, Ştefan cel Mare, la 1488, prin care aceste ţinuturi sunt donate ctitoriei sale de lângă Humor-Mănăstirea Voroneţ. In aceste locuri era pe vremea domnului Stefan, moşie "pustiita" şi – se spune – că nişte călugări sihaştri din Slatina Bucovinei au poposit aici şi au făcut un bordei străjuit de o cruce mare din lemn de brad, pe malul unui "pârâu pustiu" care izvora de sub Muntele Tarniţa.

După o vreme, călugării sihaştri s-au retras la Slatina, dar bordeiul şi crucea mare de brad au rămas ca semn al şederii lor. Haiducii care sălăşluiau prin pădurile din jur, au descoperit bordeiul şi au socotit locul numai bun pentru a se întâlni, numindu-l în mai multe feluri: "pârâul cu crucea", "la Cruce", sau "la crucea pârâului".

Despre primii locuitori ai acestor locuri-spun documentele bisericeşti-că la început nu cumpărau "loc de la nimeni" ci îşi înjghebau gospodăriile "îngrădind cât loc le era de folos în pădure, pe care o tăiau mai apoi ca să-şi facă loc de bordei".

Populaţia a prins mai vârtos radăcini pe teritoriul de astăzi prin anul 1775, când între munţi s-au refugiat primii români fugiţi de sub ocupaţia austriacă, sau oameni ,, din partea ţării” (adică de la ţară) care se certaseră cu ,,boierii şi vechilii”. In data de 2 decembrie 1781, Macarie, egumenul Mănăstirii Voroneţ, declara comisiei chesaro-crăieşti de delimitare a proprietăţilor din Bucovina, că mănăstirea poseda o ,,silişte” dincolo de Cordon, pe care s-au făcut două sate Holda şi Crucea (I.Drăguşanul –O istorie anecdotică a Bucovinei). Legăturile cu satele vecine erau anevoioase şi se făceau pe cărări , prin păduri, peste munţi pe unde se putea pătrunde ,, doar cu pasul s-au călare”: pe pârâul Bărnărel se putea merge călare, urcănd pe firul apei, peste muntele Băda spre Dorne, sau peste Surzi şi Clife către Bucovina spre Humor.

Spre ţinutul Neamţului se putea ajunge tot călare, urmând albia râului Bistriţa, asa că exploatarea lemnului şi transportul pe această cale , au intrat în atenţia locuitorilor, dând naştere la o nouă ocupaţie-plutăritul. Cât de mândri erau plutaşii de pe Bistriţa şi cât de frumoase le erau femeile şi fetele, o mărturiseşte, şi nu oricum, ci în versuri, octogenarul Grigore Vleju din satul Cojoci, fost plutaş destoinic la vremea tinereţii sale : ,,Şi mi-a zis tata : băiete,/Mergi la plute nu la fete/Şi mi-a dat ca dălcăuş/Pe Ileana lui Ţăruş/Ca-i frumoasă şi voinică/Şi cămaşa-i toată pui,/Alta-n sat ca dânsa nu-i,/ Iar catrinţa cu beteală / Nu te face de zminteală…”

Nu era gospodină acea femeie care nu ştia să ,,urzescă” şi ,,să dea prin iţe”, să folosească ,,vatalele” şi,, călcătorii” de la războiul de ţesut, ,,vârtelniţa” de făcut scule din lână toarsă.

La sărbătorile Paştelui era obligatoriu ca nevestele tinere şi fetele de măritat să iasă la hora satului cu un costum popular nou, cu ,,colţuni” sau ,,obghele” de lână, albe ca spuma laptelui, cu ,,opchinci” din piele de porc, pe care le încercau în colbul toloacei, la hora satului.Si uite-aşa se ,,mai punea” de câte-o nuntă, apoi, nu de puţine ori, după nouă luni satul eara mai bogat cu unul sau mai mulţi ,,locuitori”.

Ca buni creştini ce erau , s-au îngrijit şi de sufletele lor, ctitorind căte o bisericuţă, unde îşi purtau slujbele atât pentru vii cât şi pentru morţi. Astfel au fost construite bisericuţa din Satu Mare, de către Gavriil Cozan, om gospodar şi cu dare de mână (pe la 1742) şi cea din satul Cojoci, mai veche, care nu mai există azi dar de la care ne-au rămas cărţile de cult datate în anii 1766 şi 1769.

Amintind de Satu Mare, trebuie făcută menţiunea că la început satul Crucea nu-si avea centrul la "pârâul cu cruce" ci undeva mai la deal, pe apa Bistritei, şi că era cel mai mare sat din împrejurimi. Abia mai târziu satul s-a extins iar gospodăriile s-au răsfirat pe firul apei, tot mai la vale, unde locul era cu mult mai larg şi cu mai multe îndemânări.

Din documentele din arhiva şcolii aflăm şi alte date despre ocupaţiile locuitorilor acestui ţinut-creşterea animalelor, în special a oilor, în turme mari pe care le urcau primăvara la munte la "varat" şi le coborau toamna. In tot acest timp bărbatul casei, ciobanul, îşi petrecea vremea la munte, iar nevasta "la vale", unde avea grijă de copii şi de gospodărie şi lucra "bondiţe" şi "cojocele", din piele de oaie, ţesea ,, plocăzi” pentru paturi şi "lăicere", pentru pereţi.

Acesti oameni simpli erau cu dragoste de carte şi îşi trimeteau copiii la şcolală ca să înveţe ,,cetitul şi socotitul”.Astfel, în anul 1895, , prin grija ,,Onoratei Curţi Regale”, ia fiinţă şcoala din satul Cojoci care funcţionează până în anul 1898 într-o casă cu chirie.Cursurile se ţineau de două ori pe săptamână, joia şi sâmbăta după amiază, iar predarea era asigurată de învăţătorii de la Crucea. În satul Crucea, şcoala a funcţionat într-o casă ţărănească încă din anul 1864, după spusele primului ei învătator, Gheorghe Creţulescu care a slujit-o până în anul 1867.În 1896 cu sprijinul Administraţiei Moşiei Regale Broşteni (Domeniul Coroanei) încep lucrările de construcţie a Scolii Rurale Mixte Crucea. Scolile au funcţionat cu regularitate pânâ în 1906 şi apoi sporadic . Datele exacte despre şcolile satului lipsesc până în anul 1919, an în care la inventarul ,,şcoalei” din Crucea, predat de domnul primar Ion Parpucea, domnului învăţător –diriginte Ilie Olteanu, şcoala avea sală de clasă, cancelarie, locuinţa compusă din ,, două odăi şi bucătărie” iar ca anexă ,, un grajdi cu acoperişul uzat, compus din trei despărţituri”. De şcoală mai aparţinea ,,grădina şcolară, împrejmuită cu gard din răzlogi”.Nu se ştie cu exactitate câti copii vor fi fost înscrişi la şcoală în anul 1919, pentru că după primul război mondial ,,locuitorii din comuna Crucea au fost săraciţi peste măsura de trupele de ocupaţie” şi din aceasta cauză,, nu îşi puteau cumpăra pâinea zilnică darămite să mai poarte copiii la şcoală”. În aceste condiţii grele, locuitorii au fost ajutaţi cu bani şi alimente de către administratorii Moşiei Regale din Broşteni .În anii de după război, şcoala şi-a continuat activitatea cu şase clase primare la Crucea şi patru la Cojoci, care însumau un număr de 73 de elevi.

În anul 1934, după relatările soţilor învăţători Ana şi Constantin Berbecaru, s-a propus înfiinţarea unei biblioteci.Pentru materializarea iniţiativei s-a cerut ajutorul ziarului ,,Trăznetul” din Bucureşti, cu ajutorul căruia s-a reuşit înzestrarea bibliotecii cu nu număr de 553 de volume.

În aceeaşi perioadă şcoala avea un atelier unde fetele învăţau meşteşugul cusutului şi împletitului , iar băieţii ,, făceau lucruri din lemn în miniatură şi împleteau coşuri din papură”. A existat intenţia de a înfiinţa şi un muzeu etnografic, dar după cum arăta Constantin Berbecaru în ,,Raportul lunar de la sfârşitul lui februarie 1937 “ , ,,…muzeul nu avea decât câteva obiecte rămase de pe urma războiului, pentru că această comună a fost martora marilor lupte de munte între ruşi şi austrieci…”.

Demn de laudă este faptul că activitatea şcolilor nu a încetat nici în condiţiile vitrege impuse de cele două războaie, chiar dacă uneori a fost sporadică.În timpul prezent activitatea este cu totul alta, dar asta va fi o altă "legendă şi adevăr".

Poate ca rugăciunile şi metaniile călugărilor sihaştri de pe "pârâul cu cruce" au binecuvântat aceste meleaguri, înnobilânhd oamenii şi dând durată bunelor lor obiceiuri". 

ELENA ZETU
LOCALITATEA CRUCEA
JUDEŢUL SUCEAVA

Care sunt cele mai importante obiective turistice din Satul Crucea ?

Satul este în intregul său un obiectiv turistic. Cărarile munţilor te îndrumă la drumeţii prin care vei descoperi locuri minunate, unele neatinse de ,,binefacerile" civilizaţiei, in sensul ca s-au păstrat aşa cum au fost lăsate de la Dumnezeu.

Se poate vizita Mănăstirea Rarău, un loc deosebit de primitor, strajuită de Muntele Rarău şi Pietrele Doamnei, pământuri străvechi bătute de marele voevod Stefan Cel Mare şi oştenii săi. Cheile Zugrenilor care strajuie râul Bistriţa de o parte şi de alta constituie un loc de admiraţie dar şi de încercare pentru turiştii curajoşi.

Cum iti poti petrece timpul liber in Satul Crucea ?

Imaginile care însoţesc comentariul vorbesc de la sine .Fiind un sat de munte, modalităţile de petrecere a timpului liber sunt multiple, dar mai ales drumeţiile pe cărările munţilor sunt un bun prilej pentru recreere şi "încărcarea bateriilor" .În locuri special amenajate cum ar fi pârâul Bărnărelului, pârăul Crucii, se poate înnopta cu cortul, se poate face un grătar , un foc ,,de tabără", fără grija unor musafiri nepoftiţi. Se poate petrece o seara de neuitat şi la stânile amenajate în timpul verii pe muntele Rarău, Căpăţâna, Clife.

Daca ai doar o ora sa vizitezi Satul Crucea ce ne-ai recomanda?

Vorbind despre un sat de munte este el însuşi în întregul său un obiectiv turistic, care merită să fi vizitat, mai ales de cei care traiesc zi de zi în oraşele aglomerate.Fălnicia munţilor, aerul curat, boabele de roua dimineţilor de vară, sau peisajul mirific din timpul iernii i-ar face să se simtă că se nasc a doua oară.Intro oră orice turist , poate vizita Mănăstirea Rarău situată la poalele munţilor cu acelaşi nume , unde se poate ajunje cu autoturismul din satul Chiril pe drumul judeţean spre stânga pe direcţia de mers dinspre Vatra Dornei spre Crucea.

Da cateva sfaturi celor care vor sa viziteze Satul Crucea

Satul este situat pe Valea Bistriţei pe DN 17 B între oraşele Vatra Dornei la cca 35 de km spre oraşul Broşteni. . Exista mijloace de transport) max itaxi , autobuze ,din oră în oră. Preţurile sunt convenabile 7 lei de la Vatra Dornei la Crucea. Pe DN 17 B se poate călători spre oraşele mari ale Moldovei - Bacau, Piatra Neamţ, , Roman, Iaşi, dar şi spre capitala ţării - Bucureşti, chiar dacă distanţa este mare ,aceasta se poate face în cel mult 8 ore, în condţii de confort, cu autocarul.

Prin acest articol doresc şi eu să adaug un motiv la campania 499 de motive să fii turist în România organizată împreună cu agenţia de turism Turist Center. Împreună trebuie să promovăm frumuseţea ţării noastre România!

Numele meu este ZETU ELENA si aceasta este povestea pe care va recomand sa o votati!

Poze din Satul Crucea

Realizat in colaborare cu: Agentia Turist Center

Turist Center este o agentie tour-operatoare care va ofera o gama larga de pachete turistice pe litoralul Marii Negre, in statiuni balneo-climaterice si la munte. 

Vezi ofertele noastre