Potsdam sau orăşelul de poveste

Potsdam sau orăşelul de poveste
 

Bucureşti, noiembrie, 22 grade Celsius, aeroportul Henri Coandă, ora 11:30. Îmi aşez cuminte biletul de avion lângă paşaport, şi îmi repet obsesiv că de la aeroportul Tegel din Berlin trebuie să iau autobozul X9 până la Zoologischer Garten (şi nu autobuzul 109 care are opriri prea lungi şi prea dese), iar de aici voi merge direct cu regional express RE1 până la Potsdam Hauptbahnhof.

Căldura şi oboseala îşi spun cuvântul, iar emoţia descoperirii unui oraş nou nu îmi dă deloc pace. Rezemându-mă de rucsac, închid uşor ochii şi aştept cu răbdare ca timpul să treacă…

Avionul zboară liniştit deasupra norilor albi, pufoşi şi deşi ca o imensă plapumă de mătase. Imediat se zăresc primele clădiri din Berlin şi aterizăm. Îmi înşfac rucsacul şi alerg spre staţia de autobuz. Evit autobuzul 109 aflat deja în staţie şi mai aştept preţ de 2 minute să sosească autobuzul X9, numai bine cât să apuc să îmi cumpăr un bilet pentru zonele ABC, tichet ce ştiu că este valabil pentru 2 ore inclusiv pentru a călători prin Potsdam.
Este încredibil cum toate mijloacele de transport în comun din Germania funcţionează ceas. În numai 30 de minute sunt deja în Potsdam, şi de îndată ce cobor în gara centrală mă simt de parcă aş paşi în timp, spre un tărâm de basm.

Potsdam, capitala landului Brandenburg, este un orăşel din nord-estul Germaniei poziţionat pe cursul râului Havel, aflat la numai 20 km depărtare de Berlin. Prima atestare documentară a oraşului datează din anul 993, când într-un document semnat de regele Otto III este menţionată denumirea de "Poztupimi" ("sub stejari"), făcând referire la o străveche fortăreaţă slavă şi la aşezările adiacente. Mai apoi, în 1664 regele Frederick William decide ca Postam să devină a doua sa reşedinţă, şi îşi doreşte să transforme întreaga insulă într-un paradis. Iar dorinţa sa a devenit realitate aş putea spune.

Deşi cuprinde un număr impresionant de clădiri istorice, Potsdam este un oraş tânăr, iar cei mai mulţi dintre cei aproximativ 140.000 de rezidenţi locuiesc în case ce nu sunt mai vechi de 30 de ani. Majoritatea palatelor din Potsdam au fost construite drept reşedinţe de vară pentru regii regatului Prusiei, iar începând cu anul 1990 palatele şi parcurile din Potsdam au fost înscrise pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Sistemul public de transport din Potsdam este excelent şi există 5 linii de tramvai ce poartă numele destinaţiilor aferente (Schlösser-Linie, Krongut-Linie, Tropen-Linie, Cecilienhof-Linie şi Filmstadt-Linie) şi care oferă o bună alternativă pentru un tur complex şi rapid al oraşului. Cu toate acestea, mulţi sunt cei care aleg să folosească bicicleta drept principal mijloc de locomoţie, poate şi pentru că bicicliştii au benzi dedicate, şi tot pentru aceştia existând numeroase cycle path-uri în toate parcurile şi zonele verzi din oraş.

Aşadar, de la gara centrală iau tramvaiul 92 care deja aşteaptă în staţie şi pornesc spre centru, traversând faimosul pod Lange Brücke şi care îmi oferă o primă perspectivă asupra oraşului: în partea stângă observ Lustgarten, cea mai veche grădină din Potsdam, cu Ringerkolonnade şi Neptunbassin, iar în dreaptă se înalţă domul bisericii Sf. Nicolae (Nikolaikirche), statuia titanului Atlas de pe clădirea vechii primării şi în îndepărtare turnul de 84 de metrii al hotelului Seniorenresidenz Heilig-Geist-Park, construit de arhitectul veneţian Augusto Romano Burelli. Lange Brücke traversează totodată şi două dintre braţele râului Havel (Neue Fahrt şi Alte Fahrt) care se separă prin Freundschaftsinsel (Insula Prieteniei), o minunată grădină plutitoare amenajată cu 70 de ani în urmă de către filozoful Karl Foerster.

Urmează staţia Alter Markt (Piaţa Veche) şi, admirând în continuare cupola bisericii Sf. Nicolae, un gând mă îndeamnă să cobor, iar soarele mă ademeneşte să îmi continui drumeţia pe jos. În mijlocul Pieţei Vechi, se află Obeliscul cu medalioanele celor mai importanţi şi influenţi arhitecţi ce şi-au lăsat amprenta asupra oraşului (G.W. von Knobelsdorff, C.P.C. von Gontard, K.F. Schinkel şi F.L. Persius), vechea primărie (Altes Rathaus) construită de către arhitectul olandez Jan Bouman sub forma unui "palazzo" italian, precum şi Poarta Fortunei proiectată în 1701, asemenea unui arc de triumf, pentru a comemora transformarea Prusiei în regat.

De jurul împrejurul pieţei, câteva clădiri cu faţade în stil italian mai amintesc de trecutul istoric şi de farmecul de odinioară al acestei zone. Superba biserică luterană Nikolaikirche este una dintre cele mai impresionante lucrări ale lui Karl Friedrich Schinkel şi a reprezentat inima oraşului Potsdam începând cu anul 1830, fiind construită având drept surse de inspiraţie basilica Sf. Petru din Roma, catedrala St. Paul din Londra şi Pantheon-ul din Paris. Din turnul bisericii se poate admira panorama întregului oraş, iar datorită acusticii sale deosebite, Nikolaikirche a devenit locul ideal pentru organizarea concertelor importante.

Lăsând în urmă Platz der Einheit (Piaţa Unirii) şi centrul comercial Wilhelmgalerie, cotesc pe Französische Strasse şi mă opresc preţ de câteva minute să admir Biserica Franceză (Französische Kirche), cea mai veche biserică rămasă intactă din Potsdam şi care în 1806, în timpul ocupaţiei franceze, a fost folosită drept staul de către trupele lui Napoleon. Mai apoi îmi îndrept paşii spre Bassinplatz şi spre biserica romano-catolică a Sf. Petru şi Pavel, care a fost construită între anii 1867 - 1870 din cărămizi galbene de către ucenicul lui Schinkel, Wilhelm Salzenberg, alături de August Stüler. Clopotniţa înaltă de 64 de metrii ascunde 3 clopote imense şi a fost concepută după turnul Basilicii San Zeno Maggiore din Verona. Picturile strălucitoare din interior, de pe absidă, au fost realizate în stilul bizantin de către pictorul german Johann Paul Stankiewicz, iar cele din altar aparţin lui Antoine Pesne, considerat unul dintre cei mai de seamă pictori francezi ai stilului rococo.

Foarte aproape de Bassinplatz se află Holländische Viertel sau cartierul olandez, una dintre cele mai faimoase atracţii ale Potsdam-ului, fiind unicul cartier european (exceptându-le pe cele din Olanda) construit în întregime după stilul arhitectural tipic olandez.

Construcţia celor 134 de clădiri din cărămidă a început în anul 1737, la dorinţa lui Friedrich Wilhelm I de a atrage cât mai mulţi artişti şi meșteșugari care să se mute şi care să locuiască în acest cartier din Potsdam. În prezent, Holländische Viertel este locuit de artizani şi artişti, fiind locul perfect pentru a cumpăra suveniruri autentice, pentru a savura o cafea bună la una dintre cafenelele cochete, de a servii prânzul într-unul dintre multele restaurante ce pun la dispoziţii mâncăruri tradiţionale, sau pur şi simplu pentru a admira galeriile şi muzeele ce sunt găzduite aici. În aprilie, în cartierul olandez are loc Festivalul Lalelelor, iar piaţa cu produse de ceramică ce se organizează în luna septembrie atrage mii de turişti.

De aici pornesc spre Kurfürstenstrasse şi nu pot să nu observ Nauener Tor, poartă realizată în stilul neogotic după o schiţă a castelului Inveraray din Scoţia desenată de însuşi Frederick II cel Mare, şi care se caracterizează prin turnurile gotice în formă cilindrică şi cu acoperişuri conice, având mai degrabă aspectului unei fortăreţe medievale.

Grăbesc pasul şi ajung de îndată în parcul Neuer Garten, sau grădina cea nouă, ce a aparţinut odinioară regelui Frederick William II, nepotul şi succesorului lui Frederick II, şi care a fost proiectat sub forma unei imense grădini englezeşti. Principalele atracţii turistice din parcul Neuer Garten sunt: Gotische Bibliothek, un pavilion de grădină realizat în stilul neogotic, având o superbă scară spiralată, Orangeria ce prezintă o faţadă cu influenţe egiptene, intrarea în edificiu fiind păzită de un sfinx aşezat pe cel 4 coloane şi de statuile din marmură neagră a două zeităţi, Marmorpalais sau Palatul de Marmură construit în stilul clasic timpuriu din cărămizi şi marmură fină şi al cărui interior a fost realizat de către faimosul arhitect C.G.Langhans (cel care a fost responsabil şi cu construcţia Porţii Brandenburg din Berlin), precum şi Palatul Cecilienhof renumit mai ales după Conferinţa de la Potsdam din 1945, când aliaţii victorioşi (Winston Churchill / Clement R. Attlee, Harry S.Truman, şi Josef W. Stalin) s-au întâlnit să discute viitorul Germaniei şi al Europei.

În imediata apropiere a parcului se află şi Glienicke Brücke, podul care odinioară lega reşedinţele Hohenzolernilor din Berlin şi Potsdam şi care a devenit faimos pentru schimburile dintre spionii secreţi, schimburi ce aveau loc frevent aici în timpul Războiului Rece. Glienicke Brücke asigură şi un extraordinar punct de belvedere mai ales toamnă când parcurile devin aurii - în faţă este Parcul Glienicke, iar de cealaltă parte a râului Havel, se întind parcul, studiourile de filmare şi cartierul Babelsberg, de departe unul dintre cele mai frumoase locuri din Potsdam.

Îmi arunc un ochi pe harta oraşului şi la ceas, şi îmi dau seama că este timpul pentru o plimbarea pe Brandenburger Strasse şi pentru vizitarea palatului Sanssouci. Brandenburger Strasse răsună de melodiile artiştiile stradali, iar turiştii iau cu asalt cafenelele, restaurantele şi magazinele în căutarea lor de suveniruri, produse tradiţionale, chilipiruri, dulciuri sau cărţi. În capătul străzii se găseşte Brandenburger Tor, poartă cu forma unui arc de triumf roman, construită la ordinul lui Frederick II pentru a comemora victoriile sale din timpul războiului de şapte ani.

Traversez Luisenplatz, şi de îndată imagini de poveste cu prinţi şi prinţese mă invită să păşesc spre lumea de basm ascunsă dincolo de porţiile parcului Sanssouci. Friedenskirche (sau Biserica Păcii) cu clopotniţa sa înaltă de 42 m străjuieşte parcă intrarea în parc, iar grădina Marly din imediata vecinătate accentuează atmosfera plăcută, de poveste, ce învăluie aceste locuri. De îndată se întrezăreşte palatul Sanssouci, cel care atrage anual peste 2 milioane de vizitatori şi care este comparat de către localnici cu faimosul palat Versailles. Palatul Sanssouci a reprezentat fosta reşedinţă de vară a regelui Frederick Cel Mare, fiind construit de către G.W. von Knobelsdorff între anii 1745 - 1747 într-un stil arhitectural propriu: stilul frederician rococo, după schiţele realizate de către regele însuşi. Grădinile palatului, Orangeria, Chinesisches Haus, templele şi celelalte edificii din interiorul parcului au deasemenea un farmec unic, deosebit, extraordinar, şi transmit o puternică stare de linişte şi pace. În acest parc, timpul capătă cu siguranţă alte dimensiuni...

Bucureşti, noiembrie, 22 grade Celsius, aeroportul Henri Coandă, ora 14:00. Mă trezesc brusc - ceilalţi pasageri sunt deja aliniaţi milităreşte pentru îmbarcare. Îmi muşc uşor buzele în încercarea de a alunga emoţiile, şi mă ciupesc de două ori pentru a şti sigur că nu visez... D-abia acum îmi dau seama: călătoria mea în timp spre Potsdam este pe cale să înceapă!


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.