Peripeţiile unui turist român pe aeroportul din Chicago

Peripeţiile unui turist român pe aeroportul din Chicago
 

De la început, am să îi contrazic pe cei care cred că în America ajungi atunci când spui "Doamne ajută!", pentru că avionul în care ai stat 9 ore lângă un indian mirosind a curry, în sfârșit a aterizat!

Primul contact al autohtonului cu civilizația și teritoriul american se face în ambasadă. După ce aștepți cumințel în stradă, atunci când ai fost convocat, la semnalele pline de importanţă ale unui jandarm român, pășești timid către un ofițer american, care poartă ochelari de soare și în interior și care are tot felul de tinichele pe el. Robocop te ia la puricat ca nu care cumva să faci parte din Al Quaida. După ce se convinge că nu vrei să le dai omoru', te roagă politicos să lași la intrare cam tot ce ai. Am vrut să-l întreb dacă nu vrea să-i dau și șireturile ca să nu mă spânzur clandestin la ei în wc, dar am zis că nu e momentul de bancuri.

Long story short, după ce am așteptat încă 2 ore, am făcut tot felul de jurăminte pe roșu cum că nu sunt un “alien" care "seek" să introducă bombe la ei în țară și că nici nu am de gând să fiu "an enemy", mi-au luat amprentele, ADN-ul, ARN-ul, au aflat grupa genetică din care făceau parte strămoșii mei, un ofițer consular şi mi-a zis: "We wish you all the very best sir, and welcome to the United States!". O decizie cât se poate de arbitrară dealtfel, fiin'că frate-miu, cu un set de acte similar a primit un DENIED cât capul lui de mare. La final am primit un plic pe care nu aveam voie să îl desfac urmând să-l predau unui ofițer de control, atunci când voi ajunge în Chicago. M-a amuzat teribil chestia, mai ales că îmi imaginam că înăuntru e doar o foaie de hârtie pe care scrie cu pixul "Împușcă-l pe prostu' asta!".

După un zbor chinuitor, autobuzul cu aripi în care mi-am rugat moartea a aterizat pe 10 ha de măgăoaie alba din sticla și metal, numita O'Hare, al treilea aeroport ca trafic din lume. Compania de vis care mi-a oferit această experiență de neuitat a fost Alitalia. Vreți să zburați cu Alitalia? Din fericire pentru voi, Dumnezeu vă are în pază și a falimentat din timp… o companie sinistră compusă din acrituri, budincă veche și tinichele cu aripi.

Acum se cuvine o paranteză: înainte să plec, nevastă-mea, îngrijorată că am să fumez pe dolari grei și nu pe lei ușori, mi-a băgat în bagaj două cartușe de țigări (limita legală) după care, în pur stil românesc mi-a mai îndesat strategic două pachete de țigări desfăcute prin haine cum că cică "le-aş fi uitat acolo". În timp ce stăteam la coadă pentru controlul fizic m-am gândit "să vezi acum ce circ o să am cu ăștia pentru că depășesc limita admisă la mahorcă" şi cum nu aveam de gând să fac cale întoarsă pentru 10 dolari, m-am dus la unul din cyborgii ce stăteau pe margine și i-am explicat cum am eu de gând să subminez economia americană, fentând acciza la 40 de țigări.

Tipul s-a uitat la mine (tot prin ochelarii de soare - au o obsesie!) şi mi-a zis: "Relax, sir, they probably allready know!". Nu prea am ştiut ce să fac... să răsuflu uşurat sau să mă enervez ca "they" știu ce am prin buzunare. Controlul actelor a mers eficient. Homeland Security nu este o instituție care îți numără chiloții din bagaj ca să vadă dacă nu cumva pică o șpagă mică și cum nu eram nici negru, am trecut prin toate formalitățile în 30 de minute.

Având în vedere că eram între câteva sute de oameni (cred că erau și trei marțieni printre noi), sunt de părere că treaba a mers șnur.

 

Citeşte şi alte materiale ale lui Liviu despre lucruri pe care nu le găseşti scrise în ghiduri şi despre Chicago văzut prin ochii unui turist


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.