Paxos – paradisul sălbatico-măslinos al Mării Ionice

Paxos – paradisul sălbatico-măslinos al Mării Ionice
 

Suntem oameni hipnotizaţi de verbul "a călători", vizualizăm pământul pe o coală A4, visăm cu ochii deschişi şi ne dăm cu părerea pentru că putem. Nu suntem experţi, dar avem un bagaj mare de informaţii din călătorii virtuale… Am format o mare comunitate pe pagina noastră de Facebook şi ne mândrim cu iubitori de călătorii ca noi. 

Astăzi, Eugenia Holtiescu ne povesteşte vacanţa ei în Paxos.

Sunt mică și de multe ori trec neobservată. Stâncile abrupte sau ieșite colțuros în larg mă fac relativ ovală. Multă iarbă uscată crescută neordonat lasă senzația de loc părăsit. Apoi apar în față ditamai vilișoare cu terase albe înconjurate de arbustul de Bougainvillea. Între pustietate și albeață tipic ionică, găsești doar livezi de măslini plantate ordonat între pietre. Mă reprezintă. Sunt populată de mici monștri ce au formă de felină cu priviri ucigaşe aruncate noi veniților. Foarte numeroşi de altfel, mai ales, când soarele e dogoritor, cerul are albastru curat, apele care-mi pupă malurile prind a se încălzi, iar parcările pentru bărcuțe devin neîncăpătoare. Sunt preferata englezilor în iunie, a scandinavilor în iulie, iar în august sunt invadată de strănepoții lui Caesar cu declaraţii sincere de "Amore mio, sei stupenda!". Conaţionalii mei se mândresc avându-mă și mă declară paradisiacă.

Vă întrebaţi ce mă face splendidă? Mă fâsticesc și roșesc. Nu știu ce să răspund. Eu mă văd banală. Câteva orașele împânzite cu taverne colorate (Gaios, Lakka si Loggos). Multă apă cristalină și calmă. Zeci de golfulețe cu plaje pietroase aflate în cele mai ascunse colţuri ale insulei, ce ar putea adăposti cupluri de îndrăgostiţi care caută intimitate, persoane dornice de liniște sau sunetul mării, sau simpli iubitori de topless. Mă las descoperită ușor de exploratorii pe motoretă.

Asfințitul care nu apune niciodată în memorie

Recunosc că am și ceva special, un apus nemaiîntâlnit pe stâncile vestice, Eremitis. În locul ăsta, la ora când soarele își dă întâlnire cu apa mării, mii de culori vii, absolut impresionante încep să danseze în faţa privitorului. Magia durează câteva minute. Încîntarea câteva luni.

Sunt grecoaică și mă cheamă Paxos. Insula Paxos.

Antipaxos – locul unde albastru nu are capăt

Am o sora mai mică, aflată la doi kilometri distanță, Antipaxos. E ca o bulină mică de cerneală pe hartă. O vezi o dată și o ții minte toată viața. Îți cam pierzi graiul când pui piciorul pe nisipul alb și finuț sau înnoți într-o mare mai azurie decât azuriul.  

Pozele spun cât o mie de cuvinte...

Poze deosebite din Paxos

    

Articol şi fotografii de Eugenia Holtiescu

Articol înscris în CONCURS: Povestea ta de vacanţă pe Ghiduri Turistice.
Dacă vrei şi tu să participi la concurs, citeşte regulamentul de aici şi află cum îţi poţi publica povestea de vacanţă pe www.ghiduri-turistice.info.


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.