O zi la Babele, in Bucegi

O zi la Babele, in Bucegi
 

Articol realizat de prietena noastra ANDREA ALINA. Articolul face parte din seria de articole inscrise la concursul Te trimitem 7 zile cu 7 prieteni la cabana in Retezat.

Nu ma mai incumetasem niciodata sa urc pana la o altitudine atat de mare (pentru mine)- 2206 m, dar mi-am propus intr-o zi sa o fac. Mi-am facut bagajul, mi-am luat prietenul, si ne-am urcat in personalul de doua si-un pic ce duce spre Busteni. Ne-am propus sa fim odihniti inainte de a ne atinge obiectivul, acela de a vizita babutele, si ne-am inchiriat o camera pentru doua zile.

A doua zi de dimineata, in jur de ora 8, cocosati de ghiozdanele pline cu apa, conserve si dulciuri, urcam entuziasmati pe Jepii Mici ce duc spre Caraiman. Drumul nu este nicidecum obositor, sau daca este, uiti ca picioarele uneori te tin mai putin, datorita peisajelor pitoresti desprinse parca dintr-un alt univers, acela a aerului proaspat, nepatat de tehnologie.

In drum, bineinteles ca imortalizam momentele, cu o camera foto care ne-a dat multa bataie de cap deoarece la fiecare 5 minute ne averitiza ca nu mai avem baterie, desi statuse toata noaptea la incarcat. Speriati, am facut economie la poze. Insa, nu vreau sa spun ca odata coborati, bateria ne-a tinut inca vreo trei zile.

Dar sa ne intorcem la povestea noastra. In prima faza, vremea parea a tine cu noi, era soare, frumos tocmai potrivit pentru o expeditie. Cu timpul insa, inainte cu vreo ora sa ajungem la Cabana Caraiman, incep sa-mi retrag cuvintele deoarece incepe sa picure. Drumul este destul de anevoios cum te apropii de cabana, insa cu pasi mici deoarece oricand poti aluneca, reusim sa ajungem.

Odata ajunsi la cabana, facem niste poze deasupra norilor, iar imaginile arata ca si cum ar fi desprinde dintr-un colt de rai. Admiram peisajul, ne rugam ca vremea sa tina cu noi, insa nici gand. Ce ne-a surprins si ingrijorat in acelasi timp, era ca doi tineri coborau pe Jepi, pe ploaia aceea care nu mai contenea. In acelasi timp, eram si noi pusi in dificultate, sa ne atingem scopul, sau sa ne intorcem? (Mai era un drum de 45 de minute pana la Babe).

Vremea ne juca feste, cand soarele trimitea cateva raze ca si cum ne-ar motiva sa ne continuam drumul, cand se ascundea si cadeau stropi reci de ploaie ce ne indeamnau sa ne oprim. Cu vointa, ne continuam drumul iar intr-un final, uzi si infrugurati, ajungem la babe de care ne apropiem de fiecare in parte pentru a le vedea deoarece ceata nu ne permitea sa le vedem prea mult in ansamblu.

Ne-am dorit foarte tare sa vedem si Sfinxul, acea stanca inalta de 8 metri inaltime si 12 metri lungime, insa nu am reusit. Cu siguranta, acesta este un motiv pentru care ne vom intoarce pe platoul Bucegi. Vremea era din ce in ce mai rea, iar planul nostru de a corori nu avea nicio sansa sa fie pus in aplicare. Totusi,  a fost minunata senzatia, ca am reusit, trecand peste obstacole, sa ajungem intr-un pucnt atat de inalt, in acele conditii nefavorabile, dar acum ce ne facem? Cum ne intorcem? O singura posibilitate era sa ne cazam la Cabana Caraiman, sau la Babe insa nu aveam prea multi bani la noi, pe munte deobicei nu-s asa folositori.

Planurile ni s-au dat peste cap, insa norocul nostru a fost ca atunci erau Jeepuri care faceau trasee pana la Babe si am reusit sa luam si noi unul dupa putina targuiala nu Nenea Soferu’. Ajungem la loc cald, la cazare, iar a doua zi cand ne trezim vedem ca pe munte a nins. Asadar, noi am fost cei care au marcat ultima urcare la Babe in 2011.

Daca ti-a placut articolul acorda-i autorului un vot de incredere (apasa LIKE) care ii poate aduce lui ANDREA ALINA un concediu de 7 zile la cabana Pin Alpin in Retezat.


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.