O săptămână pe Insula Corfu şi un început de inimă lăsată deschisă

O săptămână pe Insula Corfu şi un început de inimă lăsată deschisă
 

Există două modalităţi de a ajunge în Corfu cu feribotul. Fie spre Lefkimi, fie direct spre capitala insulei. Feribotul spre Corfu Town e mai scump şi drumul mai lung, dar scuteşti drumurile mai pustii de la capătul insulei. Am mers spre Lefkimi pentru că îmi doream să mă opresc puţin la una din plajele de pe traseu. A fost o plutire lină, însoţită de graţia pescăruşilor şi veselia copiilor.

Agios Gordios

În drum spre Agios Gordios am făcut o scurtă oprire la plaja Issos. Este o plajă deosebită prin alăturarea apelor mării cu dunele de nisip, un relief uşor vălurit, cu formaţiuni de stânci stratificate, care se observă din loc în loc şi care te duc cu gândul la imaginea deşertului. Timp pentru o plimbare pe mal, pentru câteva fotografii, pentru băgat nasul  în  flori catifelate şi pentru înţepat degetele în cactuşii înfloriţi, pentru desenat o floare, un zâmbet în soare...

Issos Beach

Agios Gordios

Cactusi infloriti

După scurta oprire la plaja Issos, am continuat traseul spre Agios Gordios, prima oprire pe insula Corfu. Am două criterii după care aleg locul de cazare. Ori să fie un loc splendid, ori să-mi permită accesul la anumite puncte de atracţie. Agios Gordios este un loc frumos în sine. Muntele parcă coboară din el însuşi ca să cuprindă în braţe marea. Apele capătă culoarea chiparoşilor şi a vegetaţiei de culoare verde închis, privirea muntelui parcă alunecă tandru în ochii mării. Spre seară, apa întinde dantele albe pe ţărm, ca o promisiune. În apus, pietricele şlefuite de apă îşi presară sideful în nisipul fin...

Pe ambele insule greceşti pe care am fost până acum există o mare problemă cu indicatoarele de circulaţie. În general, lipsesc exact acolo unde e mai multă nevoie de ele. În Corfu am descoperit că există o modalitate şi mai ingenioasă de a încurca turistul şi-aşa ameţit de serpentine. Indicatorul este vizibil doar după ce ai intrat pe drumul respectiv, ceea ce îl face util doar ca să-ţi confirme că eşti pe drumul bun, în niciun caz să te orienteze. Când îl nimereşti în sfârşit, doar după ce te învârţi bine, ca să poţi admira zona în întregime, din toate direcţiile, urmează indicatoarele spre hoteluri.

Nu ştiu dacă sunt eu ghinionistă, dar numai acela pe care-l alesesem nu apărea pe indicatoare. În cele din urmă am întrebat o localnică care ne-a spus că este lângă Pink Palace, după care se dau în vânt turiştii. Nu a mai dat alte indicaţii, îl vedeam de oriunde. Nu poţi rata culoarea aceea roz, de bomboană fondantă, în mijlocul unui peisaj natural, echilibrat cu construcţii care, de obicei, nu-i strică armonia. Locul părea liniştit din cale-afară, linişte care se explică prin faptul că, aşa cum am observat, după prânz grecii iau o pauză de vizibilitate, retrăgându-se precaut după obloanele care îi apără de soarele nemilos de la orele acelea.

Hotelul pe care l-am ales avea camere mari, dar seci. În schimb, priveliştea peste golf, înspre munţii din jur era sublimă. Spre seară, am coborât pe străzile mai largi, de data asta, dar la fel de abrupte, spre plajă. Până când am ajuns, era deja târziu pentru baie, aşa că am căutat o terasă pe malul mării. Locul era plin de flori, avea e o expunere bună spre plajă şi spre ortholitul care se ridica din mare ca un far de veghe, iar mâncarea părea apetisantă. Am comandat kleftiko, o mâncare tradiţională grecească, bazată pe miel şi legume făcute la cuptor, la foc mic. Rezultatul este un deliciu care se topeşte în gură, carnea fiind infuzată cu toate aromele legumelor. Am privit copiii care se jucau pe plajă, am ascultat marea, am fotografiat o pisicuţă care se alinta la picioarele mele, am aşteptat primele culori ale apusului.

Kleftiko

A fost plăcută plimbarea pe malul mării, frumos apusul, interesante străduţele pe care am căutat cu disperare îngheţata mea de fistic. Nu ştiu de ce, în Grecia am brusc poftă de fistic. Am controlat cu atâta pasiune fiecare tarabă încât nici nu ştiu cum am ajuns la capătul străzii care urca brusc, parcă înadins, să-ţi taie tot cheful. N-am găsit niciun fistic, motiv pentru care m-am hotărât ca în vara asta să mănânc orice alt fel de îngheţată. M-am consolat cu una de ciocolată, despre care auzisem că e bună, iar numele părea potrivit pentru ce aveam eu de spus cu privire la lipsa fisticului de pe lista de îngheţată a tarabelor greceşti. Cum îngheţata n-are niciun farmec dacă nu se topeşte la căldura gurii tale, ca şi ciocolata, (asta fiind explicaţia ştiinţifică pentru care ambele ne plac atât de mult) am urcat în ritm foarte rapid cărarea care înainte mi se părea de-a dreptul inabordabilă.

Paleokastritsa

Dimineaţa am continuat călătoria spre Paleokastritsa, unde programasem o oprire de două zile. Nu am putut trece pe lângă Ermones fără să fac câţiva paşi pe plajă. Am coborât o scară de lemn şi un pod peste un pârâu care venea de undeva din munţi, strecurându-se ca o şoaptă în poveştile mării. M-am bucurat de existenţa sa ca de a unui prieten bun. În Ermones, aceeaşi vegetaţie bogată împrumutând culori intense apelor, că nu degeaba i se spune insulei Corfu "Insula de smarald". Apele erau încă reci. Oamenii se obişnuiesc şi cu asta, aşa că erau câţiva care se încumetau să intre. Eu mi-am lăsat sufletul să respire adânc şi mi-am văzut de drum...

Ermones Beach

Ermones River

Liapades Beach

După Ermones am continuat drumul pe coasta insulei, încercând să ajungem în Liapades care se află în apropiere de Paleokastrisa, un loc a cărui alcătuire sălbatică te pregăteşte pentru frumuseţea fără egal a zonei. Ca o minune demnă de menţionat, Liapadesul l-am nimerit din prima. O altă minune este faptul că, deşi ne-am rătăcit de zeci de ori anul trecut în Grecia şi anul acesta am plecat fără GPS.

Paleokastritsa oferă una din cele mai spectaculoase imagini din Corfu. Un mal dantelat, culori vii, uimitoare, grote, una din cele mai frumoase plaje din Europa, Bella Vista, sate tradiţionale pe coastele verzi care coboară în trepte ameţioare. Cea mai frumoasă privelişte o vei avea de sus, din satul Lakones, unde vei ajunge cu siguranţă, ratând indicatorul spre plaje. Pe lângă frumuseţea stâncilor, a căror dispunere creează peisaje de neuitat sau arhitectura tradiţională a caselor, de sus vei putea cuprinde cu ochii întreaga splendoare a zonei, inclusiv forma inedită a unui mal, o inimă pe care marea a început s-o desezene, lăsând-o deschisă, ca tu s-o poţi continua cu privirea.

Paleokastritsa view din Lakones

Inima Paleokastritsa

Paleokastritsa port

Seara am petrecut-o în port. După ce am programat o excursie cu submarinul pentru următoarea zi, am plecat la plimbare... Mi-am amintit de Nichita al nostru şi am înţeles cum e să respiri "cu ochii lungi... imagini..."

Excursia cu Yellow Submarine costă 5 euro şi are 2 etape: una de suprafaţă, care îţi permite să admiri frumuseţea Paleokastritsei dinspre mare şi una de imersiune care te lasă să pătrunzi în universul apelor, scrutând adâncurile prin pereţi de sticlă.  În momentul în care submarinul coboară, ochii pătrund într-o lume onirică în care predomină verdele şi albastrul. Apa filtrează lumina şi aceasta intră subtil în lumea cea nouă, mărind magia. Nu ştiu de ce m-a făcut să mă gândesc la nopţile cu stele căzătoare. Vegetaţia care acoperă pietrele de pe fundul mării capătă o strălucire aparte, care îi intensifică nuanţele. Uneori, în lumina difuză se conturează siluetele unor peştişori care se rotesc în jurul stâncilor transformate în temple acvatice. Alteori, pietrele se îndepărtează, lăsând să se zărească margini ale unor abisuri întunecate. În adânc toate se mişcă mai rar, pare că şi timpul se scurge mai tandru, mai încet. Că-ţi ajunge.

Yellow Submarine

Underwater

Underwater

Tot în Paleokastritsa, dacă te încumeţi să cobori 142 de trepte ştiind că va trebui să le şi urci la un moment dat, poţi vedea frumoasa lagună naturală unde se află La Grotta Beach Bar. Culorile vii ale apei te copleşesc. Muzică, ape limpezi, oameni relaxaţi.

La Grotta Beach Bar

O ultimă amintire cu Paleokastritsa. O privire spre măsuţele aşezate frumos, aşteptând turiştii, una spre veselia unor flori, alta spre bijuteriile deosebit de frumoase expuse în vitrine, încă una spre căsuţa modestă care ne găzduise două zile, una spre stâncile şi apele pe care admirasem, şi ultima, încercând să memoreze strălucirea fascinantă a lunii în ape trezite  dimineaţa, foarte devreme.

Înaintând spre  nordul insulei  poţi vizita faimosul Canal D'amour şi sălbaticul Cape Drastis. În ciuda reclamei, Cape Drastis mi s-a părut mult mai romantic. Tot în acea zonă am descoperit şi plaja Logas. Peisajul monoton şi banal de deasupra nu te pregăteşte pentru sentimentul copleşitor pe care îl ai după ce cobori multele trepte de piatră şi pereţii verticali de stâncă te invită, prin a(l)titudine, la respect. Nu poţi decât să admiri în tăcere efortul necontenit al apelor care se lovesc de stâncă, încercând să demonstreze conceptul "Apa e mai tare ca piatra"...

Canal D'amour

Cape Drastis

Logas Beach

Am continuat drumul spre capitala insulei, cu o scurtă oprie la Plaja Almyros. O plajă pustie şi sălbatică, cu valuri rostogolind în joacă nisip şi pietricele. În depărtare, munţii Albaniei. În apropiere, un peisaj frumos ca o chemare. 

Almyros

Am continuat turul insulei şi ne-am oprit pentru câteva ore pe plaja Kerasia, o plajă preferată de vedete. Am înotat cu peştişori transparenţi, am îmbrăţişat un copac, am deranjat o pisică, am alergat după fluturii care mă înconjuraseră ca din senin, surâzând solar, când în aerul meu transparent, când peste albastrul nuanţat al mării. Am petrecut noaptea la poalele muntelui Pantokrator de unde am plecat spre capitala insulei. 

Kerasia

Kouloura

Pantokrator

Corfu Town

Corfu Town e un loc în care nu te poţi plictisi. Nici nu ai avea cum când te afli în locul în care poţi admira străzi încărcate de istorie şi arhitectura specifică a oraşului vechi, muzee, vechile cetăţi de pe malul mării, parcurile, trăsurile cochete şi trenuleţul pentru turişti, acrobaţi, muzicanţi care oferă trecătorilor un spectacol aparte. Apoi străduţele înguste cu terase aşezate pe trepte, tarabele care te îmbie cu condimente, îmbrăcăminte, bijuterii, scoici şi  diverse produse locale preparate mai ales din fructul Kumkuat, un fruct exotic, specific insulei. Un oraş vechi dar viu, care merită descoperit pe îndelete.

Ar mai fi fost de văzut Palatul Achillion, Muzeul scoicilor, câteva bisericuţe şi mânăstiri, mai multe clădiri din Old Town şi câteva plaje pe care se ajunge cu barca, dintre care cea mai frumoasă mi s-a părut a fi Stelari.

Produse Corfu

Muzeu Corfu

Muzicanti Corfu

Cetatea

Kumkuat

Suveniruri

Corfu Town

 Sejurul  nostru pe insulă se sfârşea, dar într-un mod sublim. Ultimul loc vizitat a fost plaja Chalikounas. Nisipul foarte fin, deschiderea şi întinderea plajei, lipsa aglomeraţei, apa curată şi caldă m-au făcut să aşez  locul acesta printre preferate. Cele mai frumoase momente au fost acelea ale apusului din ultima zi. Mai întâi cerul a etalat culorile blânde, apoi s-a lăsat sedus de cele care aprindeau apele cu nuanţele lor din ce în ce mai intense,  apoi un curcubeu a ieşit de sub perdeaua  ploii fine şi s-a arcuit peste mare. Un apus perfect, cu clipe de colecţie în care afli că insulele ştiu să-şi rămas bun. Uneori, mai frumos decât oamenii...

Chalikounas Beach

Chalikounas Beach

Chalikounas Beach


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.