O plimbare prin curtea Mănăstirii Bârsana - galerie foto

O plimbare prin curtea Mănăstirii Bârsana - galerie foto
 

Am gândit itinerarul nostru de a doua zi astfel încât pe lângă câteva biserici de lemn din Maramureş să vizităm şi Mănăstirea Bârsana. Chiar dacă nu am să scriu foarte multe despre Mănăstirea Bârsana am decis să îi dedic un articol separat deoarece m-a impresionat foarte mult.

Pentru a ajunge la Mănăstirea Bârsana din Baia Sprie puteţi alege 2 trasee: din Budeşti o puteţi lua spre Ocna Şugatag – Călineşti – Bârsana sau direct spre Călineşti şi apoi spre Bârsana. Am încercat ambele trasee (la dus respectiv întos) şi vă pot spune că prin Ocna Şugatag drumul este un pic mai bun, dar direct prin Călineşti este ceva mai scurt.


Vezi harta cu Mănăstirea de la Bârsana în format mai mare.

Imediat ce am ajuns am fost impresionat de complexul construit în Bîrsana. Ca şi primă impresie a fost că mă aflu undeva în occident. Are o parcare modernă cu multe locuri şi totul este bine gândit şi aşezat. Intrarea se face printr-o poartă imensă şi este gratuită. În cazul în care doriţi să faceţi fotografii trebuie plătită o taxă foto-video în valoare de 5 ron. Am rămas cu un gust amar când am auzit mai mulţi oameni şuşotind „hai fă repede poza ...”. Am dedus că mulţi dintre ei nu au avut bunul simţ de a scoate din buzunar 5 ron pentru a face poze, ci preferau să le facă "pe ascuns". Păcat... mai ales ca e vorba de o sumă infimă.

Un pic de istorie

Manastirea de la Barsana

Mănăstirea Bârsana a fost construită de familia lui Dragoş Voievod în secolul al XVI-lea pe malul stâng al Izei, fiind strămutată apoi pe malul drept pe locul numit Podul Mănăstirii. Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului a fost desfiinţată, oficial, în 1740. Iar la 12 iulie 1791 mănăstirea a fost desfiinţată şi ea, călugării au fost alungaţi şi s-au refugiat în Moldova la Mănăstirea Neamţ. Atunci mănăstirea a fost devastată, chiliile şi clădirile anexe distruse, averea confiscata.

Reînfiinţarea mănăstirii nu s-a putut concretiza decât după 1989, când bârsăneştii, împreună cu Părintele paroh Gheorghe Urda, au luat hotărârea să ridice o nouă mănăstire pe locul unde a fost cea veche şi, în 1991, au început să adune materialul lemnos pentru biserica mănăstirii.

Manastirea de la Barsana

Reconstrucţia Mănăstirii Bârsana este o punte între trecut şi viitor. Folosind ca sursă de inspiraţie tradiţia locală, toate clădirile din incinta mănăstirii sunt executate din lemn de stejar şi pietre de râu, fiind ridicate de meşteri din localitate, asigurând astfel continuitatea artei cioplirii şi îmbinării lemnului.

Un pic de folclor: Mănăstirea care a cerut cap de om

Localnicii spun că fundaţia bisericii a fost săpată într-o singură zi de către ei, fiecare mândrindu-se cu numărul de zile lucrate pentru ridicarea acesteia. Umblă vorba că majoritatea meşterilor care au lucrat la turn, după terminarea construcţiei au avut o mulţime de necazuri: Iura Pătru acum locuieşte singur la marginea satului şi este foarte bolnav; familia lui Toader Bârsan a murit – soţie şi copii; Vasile Rusu, cel care a avut curajul să urce şi să aşeze vărful crucii pe turla bisericii, a paralizat. Cea mai mare „jertfă” a adus-o părintele Urda, prin fiul său Cristian care a murit „ca plată pentru râvna părintelui de a reconstrui biserica dispărută”.

Manastirea de la Barsana

Folclorul local menţionează că pentru orice construcţie realizată, biserică sau casă nouă, trebuie făcută rânduiala veche, aceea de a îngropa un cocoş cu capul tăiat sub talpa bisericii împreună cu nişte grâu (precum mitul meşterului Manole). Deoarece nu s-a făcut acest ritual, biserica nouă a „cerut” o plată mai mare: capete de oameni. Aşa explică localnicii nefericitele evenimente în care au fost implicaţi cei care au pus umărul la ridicarea frumosului lăcaş. O fi mit ....sau realitate ... asta nu vă pot zice.

O plimbare prin curtea Mănăstirii Bârsana

Am vizitat mănăstirea iarna, dar sunt convins ca primăvara sau vara peisajul este de vis, compleşitor. În curte găsiţi Biserica in stil maramureşean, altarul de vară, Stăreţia, Casa Voievodală, Casa Maicilor, Muzeul de icoane şi carte veche Gavril de Bârsana, un loc pentru aprinderea lumânărilor, un lac cu un pod frumos peste el şi o mulţime de alei.

Manastirea de la Barsana

Desigur, clădirile precum Casa Maicilor sau Casa Voievodală nu pot fi vizitate, dar puteţi intra în Biserică şi în Muzeu. Muzeul a fost inaugurat în 2005 şi dispune de manuscrise şi cărţi vechi precum şi icoane şi o bogată colecţie de obiecte de artă populară.

Manastirea de la Barsana

Intrarea se face plătind o taxă de 1 ron pe persoană, iar muzeul este dispus pe două etaje. La parter se găsesc icoanele şi cărţile vechi iar fotografiatul este interzis. La etaj spaţiile destinate exponatelor sunt legate printr-un coridor. Aici sunt expuse o mulţime de elemente şi obiecte tradiţionale. Ceea ce nu mi-a plăcut a fost că nu am găsit inscripţii pe respectivele obiecte pentru a le putea identifica – unele habar nu aveam ce reprezintă şi din ce perioadă sunt.

Chiar dacă este o construcţie realizată relativ recent, Mănăstirea Bârsana este unul dintre obiectivele turistice care nu trebuiesc ratate dacă ajungeţi în Maramureş.

NU UITAŢI: fiecare călătorie începe cu primul pas

Poze de la Mănăstirea Bârsana


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.