Mostar - o surpriză plăcută

Mostar - o surpriză plăcută
 

Bosnia şi Herţegovina a fost una din cele 6 republici ale Iugoslaviei, iar în cursul războaielor din anii 1990 şi-a câştigat independenţa, acum fiind administrată de Consiliul de Securitate al ONU. Este împărţită din punct de vedere administrativ în două entităţi: Federaţia Bosniei şi Herţegovinei şi Republika Srpska. Oraşul Mostar se găseşte în sudul ţării şi cel mai important simbol al său este podul Stari Most care este străbătut de râul Neretva, iar majoritatea atracţiilor turistice se găsesc în oraşul vechi sau Stari Grad.

Având în vedere faptul că una din pasiunile mele este condusul, am umplut maşina cu o trupă de fete dornice de aventură la fel ca şi mine şi am plecat spre această ţară încărcată cu multă istorie şi durere lăsată în urmă războiului ce a avut loc aici. Traseul pe care l-am ales a fost: Timişoara, cu ieşire pe la Jimbolia, apoi am străbătut Serbia prin Zrenjanin, am ţinut indicatorul către Novi Sad, dar fără să intru în oraş – RumaSabac şi am intrat în Bosnia prin Zvornik, urmând drumul spre Sarajevo, apoi Jablanica şi Mostar într-un final. Pentru Bosnia trebuie carte verde pe care ţi-o solicită la vamă, iar în rest agenţii vamali au fost foarte drăguţi cu noi şi bucuroşi că mergem să le vizităm ţara.

Este o diferenţa majoră pe care am resimţit-o în momentul când am intrat pe teritoriul acestei ţări şi mă refer acum la calitatea drumului şi la peisaj. Nu mi-aş fi închipuit niciodată că o să descopăr aşa o ţară frumoasă, cu foarte multă stâncă, munte, drumuri şerpuite, tunele, iar în stânga noastră avem râul Neretva de culoare verde, care este atât de limpede încât se reflectă toată vegetaţia de pe malul opus. După vreo 9-10 ore de condus am intrat în Mostar şi încă este lumină, deci mai avem timp şi azi să vizităm ceva.

Oraşul nu este foarte mare şi pe măsură ce avansăm apar câteva clădiri care au şi acum urme de gloanţe, imagine care îţi provoacă fiori mai ales când te gândeşti că totul s-a petrecut nu cu mult timp în urmă. Bineînţeles că punctul de maxim interes pentru noi este centrul vechi spre care ne şi îndreptăm. Pensiunea la care o să ne cazăm este tot în acea zona şi având în vedere că indicatoarele sunt poziţionate foarte bine, ajungem într-un timp foarte scurt. Am impresia că sunt două oraşele complet diferite şi spun asta pentru că ceea ce ne întâmpină este un loc foarte cochet şi animat.

O întâmpinare călduroasă  şi o plimbare printre suveniruri

Pensiunea noastră se numeşte Vila Anri, arată destul de rustic şi ceea ce mă bucură e că avem loc de parcare chiar în faţă. Încă de la intrare suntem întâmpinate de două doamne foarte drăguţe, care ne oferă să gustăm un mic aperitiv care constă în ceva pastramă umplută cu o cremă de brânză şi separat măsline verzi şi un păhărel cu băutură lor specifică, puteai alege fie un fel de vişinată, fie un vin făcut chiar de ei. După ce ne lăsăm bagajele, urcăm la balcon unde avem o panoramă extraordinară asupra întregului oraş şi de care profităm pentru a face o serie de poze. Cum ieşim din pensiune şi traversăm strada începem să păşim pe străduţele pietruite şi înguste. Primul lucru pe care îl observ este podul mic care are exact forma lui Stari Most.

Trebuie să îl traversăm pentru a pătrunde în inima oraşului vechi, sunt multe urcuşuri şi coborâşuri, iar de o parte şi de alta a noastră sunt o multitudine de restaurante, cafenele, magazine cu suveniruri şi produse de artizanat. Toate sunt afaceri de familie, fiecare având atelierul propriu unde poţi găsi lămpi, veioze, portofele, bijuterii, genţi, magneţi, pixuri şi bineînţeles cunoscutul set turcesc din alamă de căni, ibric şi o tăviţă în care îţi poţi savura cafeaua. Este imposibil să te stăpâneşti să nu intri în toate încăperile şi să nu doreşti să cumperi din fiecare câte ceva, oferta este foarte diversificată şi nicidecum scumpă plus că poţi negocia cu ei şi dacă cumperi mai multe obiecte fie primeşti o reducere, fie un cadou.

Ce mâncare specifică încercăm şi cum plătim

Iată că am ajuns şi la cunoscutul pod construit la ordinele sultanului Suleiman, cu scopul de a lega oraşele otomane de celelalte din vest. Podul are o lungime de 30 m, înălţime de 12 m iar partea de jos este îmbrăcată în travertin. Podul a fost complet distrus în 1993 de croaţi, în timpul războiului din Iugoslavia. Reconstrucţia podului s-a făcut cu ajutorul UNESCO şi a fost redeschis în 2004. În interiorul muzeului dedicat podului, care se află chiar lângă el, putem viziona toate aceste evenimente într-un filmuleţ pentru preţul de 1 euro.

Traversăm podul şi mergem să căutăm un schimb valutar. Poţi alege fie să plăteşti în euro, fie în moneda lor, adică Marca Convertibilă (KM), iar cursul este 2KM= 1 euro.

De pe partea aceasta se văd şi mai bine toate restaurantele cu terase suspendate, unele mai mici cu doar câteva mese şi scaune, iar altele mai mari. Îmi doresc foarte mult să încerc mâncarea lor cea mai cunoscută, cevapcici, care constă într-o porţie de mici, băgaţi într-un fel de lipie, cartofi prăjiţi, ceapă şi sos de ardei roşu. Dacă alegi să îţi iei şi un suc sau o bere pe lângă, totul costă cam 10 euro, dar cu siguranţă te saturi pentru că porţia este una foarte mare. Un tablou perfect cu care să îţi închei seara şi să îţi încarci bateriile pentru următoarea zi nu doar vizual şi gustativ, dar şi auditiv pentru că pe fundal auzeam din minarete rugăciunile musulmanilor, în prima audiţie pentru mine, chestie care mi s-a părut absolut fascinantă.

După un somn odihnitor, am primit un mic dejun foarte bogat cu bufet suedez având mezeluri pe alese, ouă fierte sau prăjite, brânză de diferite gusturi, dulceaţă la fel, legume, fructe, iar de băut am avut freshuri, cafea, ceai, capuccino, lapte. Recomand cazarea la această pensiune, noi ne-am simţit foarte bine, personalul a fost foarte drăguţ, are şi wi-fi gratuit, iar ca preţ, noi am fost 4 şi am plătit toate pe o camera 50 de euro.

Principalele atracţii turistice din Mostar

Sunt nerăbdătoare să văd ce lucruri noi avem de văzut azi, aşa că ne îndreptăm către centrul vechi şi primul obiectiv este Moscheea Koski Mehmed Pasha, care se află în aceeaşi curte interioară cu bazarul. În mijloc este o fântână mare cu apă, iar în spatele moscheii se află cimitirul care este deasemenea vizitabil. Preţul de vizitare care include şi turnul minaretei este de 8 KM. În interior se găsesc simbolurile specific musulmane, dar piesa de rezistenţă o constituie urcarea în turnul minaret. Sunt foarte multe trepte înguste şi de obicei stă cineva la intrare pentru a evita intersecţia cu alţi turişti din cauza spaţiului foarte îngust. Din turn ieşim pe balcon, unde avem parte de o panorama inedită asupra întregului oraş, a podului, a munţilor care ne înconjoară din toate părţile şi desigur este momentul perfect pentru a fotografia Neretva în toată splendoarea ei. După ce am coborât, ne-am oprit repede la o terasă să bem o cafea turcească făcută în nisip ca să prindem mai multă forţă şi rezistenţă pentru plimbare.

După această vizită, mergem să căutăm străduţa către Casa Turcească care a fost construită în 1635 şi reprezintă una dintre cele mai frumoase clădiri din perioada otomană. Este înconjurată de ziduri înalte pentru a proteja intimitatea femeilor de ochii bărbaţilor, iar pe jos sunt pietre ovale şi rotunde cimentate foarte bine. Din secolul al XVIII-lea este proprietate  privată, iar cu 4KM se poate vizita şi partea de jos şi etajul de sus. Este foarte interesant căci înăuntru poţi găsi multe obiecte cu specific turcesc şi ce mi-a mai plăcut a fost că la etaj erau foarte multe gemuleţe care aveau vedere laterală spre podul cel vechi şi râu.

Am aflat că în apropiere mai este o moschee destul de mare şi mai puţin cunoscută pe care o putem vizita mult mai în detaliu decât pe cealaltă. Aşa şi este, într-adevăr, intrarea este şi mai ieftină, aici însă trebuie să ne descălţăm şi suntem întâmpinate de un domn care se oferă să ne povestească mai multe despre moschee şi ce reprezintă fiecare simbol din interior. Aproape de marginea geamului se află şi Coranul, iar în lateral sunt două steaguri verzi cu simbolul semilunei.

De acolo am mers mai departe şi am găsit situat pe partea dreaptă a râului Neretva, Cimitirul Mausoleu al Partizanilor, un monument dedicat celor care s-au jertfit în lupta antifascistă din timpul celui de al doilea război mondial. Plimbându-ne pe străzi în stânga şi în dreapta am mai descoperit câteva clădiri cu urme de gloanţe, unele chiar abandonate şi Biserica Franciscană înfiinţată în 1617. Pentru a vedea toate astea ne-am abătut puţin din centru vechi aşa că vrem să ne întoarcem. Am coborât pe ceva trepte ca să ajungem chiar lângă râu de unde peisajul este puţin diferit şi podul este chiar deasupra noastră.

Nici nu am realizat cum au trecut orele, ne-am lăsat purtate de val printre străduţele pietruite şi numeroasele magazine. La pensiunea unde stăm, ne-a fost recomandat un restaurant cu mâncare specifică chiar aproape de pod pe care desigur că vrem să îl încercăm. La intrare se află două manechine îmbrăcate în straie tradiţionale bosniece şi suntem întâmpinate de o domnişoară care ne conduce către o masă liberă. Ne luăm un platou care conţine de toate: de la ardei umplut la sarmale, ceapă umplută, carne de porc cu garnitură de orez, smântână care era aşezată într-o foaie de salată şi o porţie de cevapcici. Totul a costat în jur de 20 de euro şi a meritat din plin. Seara o încheiem cu o plimbare pe podul vechi, unde, aşa cum ne-am obişnuit deja ne intersectăm cu o mulţime de turişti din întreaga lume.

Am rămas foarte impresionată de Mostar şi de tot ceea ce am descoperit aici. Cu siguranţă o să mai revin pentru că este un loc excelent de relaxare şi o combinaţie foarte interesantă de diferite culturi şi obiceiuri.

Poze deosebite din Mostar


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.