Morile de apă de la Rudăria

Morile de apă de la Rudăria
 

Anul acesta l-am început într-un loc drag mie, aproape de casa bunicilor, pe Valea Almăjului şi dacă tot am fost pe aproape, am ales să-l ducem pe un bun prieten, care se afla pentru prima dată în zonă, să viziteze Morile de apă de la Rudăria, un loc special în România şi cel mai mare complex de mori de apă din sudul Europei.

Drumul spre Valea Rudăriei

Valea Rudaria

Complexul mulinologic de la Rudăria se întinde de la ieşirea din localitatea Eftimie Murgu pe o lungime de 2-3 km pe Valea Rudăriei. Dacă veniţi din Timişoara pentru a ajunge la Eftimie Murgu aveţi 2 variante de drum: ruta Oraviţa (cam 175 km) sau ruta Caransebeş (aprox 210 km).

Noi preferăm ruta Oraviţa, nu pentru că este mai scurtă, ci deoarece considerăm că drumul este la fel de important ca destinaţia. Până la Bozovici drumul este cu adevărat o plăcere, cu peisaje deosebite pe Valea Aninei şi Valea Bozoviciului, cu locuri bune pentru popas: Oraviţa, Cascada Bigar de la Paralela 45, iar din punct de vedere al infrastructurii carosabilul este bun. De la Bozovici încolo, deşi peisajele sunt pitoreşti, drumul este foarte prost, împânzit de gropi, deci înarmaţi-vă cu muuultă răbdare pentru a parcurge ultimii 13 km; vă asigur că odată ajunşi la destinaţie veţi uita de traumele suferite de autoturismul vostru.

Odată ce aţi intrat în sat, mergeţi drept înainte până la biserica din centru şi de acolo pe drumul din stânga acesteia; după o urcare de câteva minute aţi intrat pe Valea Rudăriei şi puteţi observa râul Rudăria, ce dă numele văii, în dreapta drumului şi totodată primele mori de apă care se află în gospodăriile oamenilor din sat (deci nu pot fi vizitate). După câteva minute ajungeţi la barieră, iar dacă înaintaţi până la podul care trece peste apă puteţi lăsa maşina într-un mic refugiu pe marginea drumului.

Morile de apă de la Rudăria

Morile de la Rudaria

Atât drumul de access, cât şi morile au fost reabilitate recent cu sprijinul Muzeului Astra din Sibiu şi au fost introduse în patrimoniul naţional.

Din cele 51 de mori funcţionale existente în 1874, în urma inundaţiilor succesive au rămas mai puţin de jumătate. Cele 22 mori de apă ce se întind de-a lugul firului apei, ascunzându-se de-o parte şi de alta a acestuia, sunt proprietatea oamenilor din sat, care le folosesc din generaţie în generaţie pentru măcinarea grânelor. Pe uşa de intrare de la fiecare moară este o listă cu numele familiilor şi zilele în care acestea macină.

Fiecare moară are alt nume, fie numele celor care le-au construit, fie după imaginaţia acestora: Moara Roşoanea, Moara Trăiloanea, Moara Firiz… Ultima moară este Moara de la Tunel şi este poate cea mai interesantă, deoarece are un tunel care probabil a fost săpat pentru a asigura alimentarea cu apă.

Morile de la Rudaria

Dacă aveţi timp de pierdut,exploraţi împrejurimile şi bucuraţi-vă de frumuseţea zonei. Pereţii de stâncă, micuţa cascadă şi pădurea de castani şi fagi vă vor încânta cu siguranţă.

Am înţeles că în sat se afla şi un mic muzeu unde se află o moară desfăcută în bucăti pentru a face posibilă înţelegerea funcţionării ei.

În ultimii 5 ani, pentru mine şi familia mea a devenit un obicei să venim aici, cel puţin o dată pe an atunci când mergem la casa bunicilor. Să petrec timp în natură şi să văd cum tradiţiile se păstrează vii mă bucură tare mult şi-mi conferă un oarece sentiment de mândrie şi apartenenţă pe care îl retrăiesc de fiecare dată când aleg să mă întorc aici. 


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.