Marrakech, orașul contrastelor

Marrakech, orașul contrastelor
 

Dacă m-ați întreba ce iubesc mai mult la Marrakech, probabil nu aș ști ce să vă răspund. Oare iubesc aerul fierbinte încărcat de miresmele Africii sau oamenii care păstrează cu sfințenie tradiții vechi de sute de ani? Oare iubesc diminețile în care ceasul deșteptător este înlocuit de imamul care adună prin cântecul său oamenii la rugăciune? Cred totuși că iubesc casele camuflate în peisajul arămiu și soarele puternic care le scaldă în lumină și căldură de-a lungul zilelor care se scurg atât de lent, încât te întrebi dacă nu cumva veșnicia s-a născut aici.

Îmi aduc aminte că am ajuns pe seară în Marrakesh. După o escală, cinci ore de zbor și drumul cu autocarul din Casablanca în Marrakech încă îmi găseam resurse să admir orașul care era luminat într-un mod mai ambiental. Prima noapte în Maroc, prima noapte în Marrakech și prima noapte în Africa, un sentiment ciudat, dar frumos mă încerca. M-am pus în pat și mi-am lăsat imaginația să lucreze la săptămâna plină ce avea să vină. Nu știu când am adormit, dar îmi aduc aminte că am deschis ochii, iar afară se crăpa de ziuă, iar în tot orașul răsuna adhanul, chemarea la rugăciune a musulmanilor. Am ieșit pe terasă și am ascultat cu atenție fiecare secundă din cântecul imamului în timp ce priveam la oamenii care își grăbeau pașii spre moschee.

Grădinile Menara

Ziua care tocmai începea avea să fie una lungă, poate mai lungă ca precedenta. Prima oprire: Grădinile Menara, de departe cel mai romantic și mai fotografiat loc din Marrakech. Despre acestea am aflat la fața locului că au fost amenajate în secolul XII, pentru membrii dinastiei arabe Almohad, care au cucerit orașul. În secolul XIX, sultanul Adu Rahman a decis să construiască aici un pavilion care avea să-i schimbe înfățișarea de odinioară. Astăzi, mica oază cu bazinul imens de apă, înconjurat de peste 30.000 de măslini atrage sute de turiști zilnic. După un tur al grădinilor, nu doar că am rămas impresionată de frumusețea care mă înconjura dar am căpătat și un mare respect pentru oamenii locului. Am rămas impresionată de munca titanică pe care o duc oamenii de aici pentru a-și îngriji culturile și pentru a asigura aportul necesar de apă.

Grădinile Menara

Am plecat cu greu din Grădinile Menara, tot trăgând de timp să mai fac o fotografie, să mai captez puțin din energia locului și să îmi pun dorința de a reveni cândva aici. În drumul nostru spre Palatul Bahia, am făcut o oprire la Mormintele Saadiene, locul unde-și dorm somnul de veci sultanii marocani din dinastia Saad. Probabil vă veți întreba ce poate fi spectaculos la niște morminte? Ei bine, sunt mai mult decât spectaculoase, sunt unice și impresionează prin faptul că sunt construite din marmură italiană și conțin cantități semnificative de aur.

Palatul Bahia

Am lăsat sultanii să se odihnească în pace și ne-am îndreptat spre Palatul Bahia sau "cea frumoasă", așa cum ni-l prezintă limba arabă. Numele și-l merită pe deplin deoarece este o construcție imensă cu 150 de camere ornate într-un mod aparte, ornamente la care s-a lucrat vreme de 14 ani. Palatul, cu tot cu grădinile sale și edificii, se întinde pe 8 hectare. Cred ca fiecare dintre noi își imagina ce viață trebuie să fi dus sultanul în această imensitate, înconjurat de adevărate oaze de verdeață și cadâne pregătite să-i intre în grații.

Moscheea al-Kutubya

Am lăsat Palatul Bahia în urmă și ne-am pornit spre Moscheea al-Kutubya, o construcție impresionantă ridicată în secolul XX. Minaretul său înalt de 77 metri este ca un Turn Eiffel al Marrakech-ului. De pe lista cu obiective de vizitat din aceea zi nu au putut lipsi souk-urile atât de celebre ale orașului. Ne-am lăsat purtați de ghid prin labirintul de pasaje înguste și aglomerate, în timp ce ochii ne fugeau după obiectele expuse, numeroase covoare țesute manual, produse din argint și alamă, haine tradiționale, medicamente pe bază de plante.

Moscheea al-Kutubya

A fost ziua în care am văzut toate culorile Pământului adunate într-un singur loc, o experiență pe care v-o recomand. Dacă stăpânești bine arta negocierii, pe lângă bagajul de amintiri poți adăuga și bagajul de suveniruri. Când am terminat de vizitat souk-urile, majoritatea celor din grupul nostru erau deja îmbrăcați în costume tradiționale marocane, femeile aveau eșarfe lungi și colorate iar o bună parte dintre bărbați erau mândri posesori de narghilele. Când credeam că am văzut tot ce era de văzut în Marrakech, am ajuns în Piața Djemaa el Fna, un loc senzual și boem care trăiește în același ritm de sute de ani. Locul este atât de complex încât are nevoie de un articol separat pentru a-i înțelege pe deplin frumusețea și tot nu cred că va fi suficient.

Pe final, îmi doresc să fi trezit în voi dorința de a vizita Marrakech-ul, este un loc care merită toți banii. Este un oraș al contrastelor, al tradițiilor, al impresionismului, un oraș magnific într-o mie de feluri. Sunt sigură că dacă veți ajunge să-l cunoașteți personal, veți considera cuvintele mele prea puține pentru a descrie frumusețea de acolo.


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.