Made în România: Transfăgărăşan – primul drum spre nori

Made în România: Transfăgărăşan – primul drum spre nori
 

Mi-am conceput vacanţa românească de la ideea de a vedea cât mai multe locuri frumoase din ţară în puţinele zile avute la dispoziţie, aşa că am ales un drum ocolit, cu atracţii musai de bifat de-a lungul lui. Uite aşa, în 4 zile, am descoperit o mulţime de locuri frumoase din România şi vă invit să le vedeţi şi voi alături de mine.

Concediul de vis a început cu dorinţa de a străbate Transfăgărăşanul, primul drum printre nori, spre o mulţime de atracţii turistice.

Cum ajungi pe Transfăgărăşan

Am pornit dis-de-dimineaţă din Timişoara spre Lugoj – Deva – Sebeş – Sibiu – Cârţişoara. Din comuna Cârţişoara, judeţul Sibiu, începe oficial drumul de 150 km prin Munţii Făgăraş. Nu tocmai impresionant la început pentru un şofer, din cauza asfaltului deteriorat de pe marginea drumului şi a numeroaselor gropi, Transfăgărăşanul se desfăşoară pe bune şi aşa cum îl ştim din imagini după aproximativ 20 km, când începe urcarea în munţi.

Oricum, cu peisajul montan spectaculos în faţă, deja ştii că te aşteaptă o aventură cu peisaje impresionante.

Transfagarsan

Transfagarasan

Cascada şi Lacul Bâlea

După un sprint alert cu maşina, ajungi la partea de serpentine similare celor de la Formula 1... cu diferenţa majoră că bagi frumos în viteza a doua şi cam asta este, urmezi liniştit coloana de maşini. Am înţeles că în weekend e şi mai multă lume, însă mie mi s-a părut aglomerat pentru acel mijloc de săptămână. Toată lumea circulă frumos şi încet oricum, nu face nimeni pe viteazul pentru că nu are nici unde şi nici de ce. Şoseaua începe să urce din ce în ce mai abrupt şi serpentinele sunt din ce în ce mai surprinzătoare... peisajul asemenea.

Cascada Bâlea este prima care îţi sare în ochi. Nu ai cum să-i ratezi cursul spectaculos de 68m de-a lungul versantului. Până la Cabana Bâlea eşti de-a dreptul ameţit de serpentine şi de peisajul incredibil. De-a lungul drumului s-au format o mulţime de locuri în care poţi trage pe dreapta pentru poze incredibil de frumoase cu valea glaciară traversată de şosea.

Oprim în sfârşit la Lacul Bâlea. Poţi opri fie pe marginea drumului (dacă mai găseşti loc), fie în parcarea cu plată (4 lei/ oră). Noi am ales-o pe cea cu plată, deoarece marginea drumului e plină de maşini şi de tarabe şi de oameni, în general Laughing

Am făcut o pauză de poze de la înălţime spre Transfăgărăşan şi una de pe pietrele de pe malul Lacului Bâlea. Sunt foarte multe puncte de belvedere din care să faci fotografii impresionante, numai timp să ai, că de ales nu e o problemă. Ne-am întors la maşină într-o oră de poze şi tras sufletul în faţa naturii impresionante. Atenţie: e musai să ai cu tine o bluză sau o jachetă. În tricou la Cârţişoara era perfect, cu tot cu bluză pe malul lacului, începi să dârdâi uşor.

Lacul Balea

Barajul Vidraru

Am luat un colac de mâncat pe drum şi am pornit spre Barajul Vidraru. Aici te pocneşte din nou natura impresionantă şi barajul imens. Deja ameţeşti de la atâtea atracţii turistice incredibile văzute în puţin timp... e ok, îţi revii repede când vezi gunoaiele de pe apă. Nu am zăbovit mult aici, dar am luat la cunoştinţă următoarele aspecte: vara a fost secetoasă, se vede după linia apei mult mai sus pe versant, poţi urca în diverse puncte pentru peisaje spectaculoase şi poţi opta şi pentru o plimbare cu barca pe lac.

Barajul Vidraru

Pe drum am mai întâlnit şi Cetatea Poenari. Nu am urcat până la ea, pentru că mai aveam drumul lung până la destinaţie şi oboseala dădea deja târcoale... aşa că cele peste 1400 de trepte îmi dădeau fiori Laughing e frumoasă şi de jos, dar data viitoare e pe lista de must see.

Cetatea Poenari

Mănăstirea Curtea de Argeş

Drumul devine din ce în ce mai puţin spectaculos şi asfaltul din ce în ce mai slab calitativ, semn că am coborât din nori şi revin cu picioarele pe pământ. Şi ajung la Curtea de Argeş, ultimul punct de bifat pe traseul prin Munţii Făgăraş. Nu mai văzusem mănăstirea din "fragedă pruncie", când părea mult mai mare şi... mai albă. Nu ştiu ce ţineam eu minte, dar, de această dată, ce m-a surprins au fost decoraţiunile deosebite. Nu se plăteşte taxă de intrare, dar există o taxă foto-video de 20 lei pentru interior. Ce m-a surprins şi mai mult a fost numărul mare de turişti străini. Spaniola a fost limba care răsuna în toate direcţiile, amestecată ici colo de maghiară şi germană. Frumos.

Manastirea Curtea de Arges

Aşa s-a încheiat prima tură din concediul românesc cu oprire la Târgu Jiu


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.