Londra – între tradiţie şi Canary Wharf

Londra – între tradiţie şi Canary Wharf
 

Pentru că la Londra am locuit în Canary Wharf – centrul financiar al Londrei, poate că am perceput mai mult decât alţi turişti diferenţele şi modul cum se îmbină cartierele noi, arhitectura modernă cu secolele de istorie bine întreţinută şi tradiţiile Londrei.

De la aeroport până la metrou am fost impresionată de milioanele de cărămizi roşii ale caselor de la periferie, netencuite, parcă din cărţile lui Dickens, cu vreo fantomă pe la colţul în triunghi al casei sau vreo enigmă neelucidată a lui Sherlock Holmes.

Londra

Am luat metroul către staţia finală în care trebuia să ajungem – Canary Wharf. Nu am mai văzut mare lucru până am ajuns la destinaţie. Ieşirea din metrou a fost frapantă. M-am trezit înconjurată de zgârie-nori (sau aproape zgârie-nori), de agenţia de presă Reuters, sediul băncii celebre care tocmai îşi închisese porţile – golită de mobilier, angajaţi şi viitor – Lehman Brothers, bănci, agenţii de presă, bănci de investiţii, nume sonore, citite în cărţile de specialitate.

Londra

Pe parcursul şederii mele aici, diferenţa aceasta frapantă între nou şi vechi, îmbinarea lor armonioasă a fost unul dintre aspectele care m-au impresionat în Londra.

Londra

Aşadar, Turnul Londrei cu o istorie veche de peste 800 ani, este renumit pentru istoria sa sângeroasă, fiind pe rând palat regal, fortăreaţă, închisoare iar acum adăposteşte Bijuteriile Coroanei. Dincolo de Tamisa, peste Podul Londrei este noul sediu al primăriei, clădiri cu birouri, monumente noi şi celebre.

Londra

Westminster Abbey – o mănăstire plină de istorie, venită din istorie, înfiinţată la 909, iniţial ca şi mănăstire benedictină. Aici se găseşte Tronul Încoronării un scaun simplu, realizat în 1301 pentru Eduard I şi mormântul Elisabetei I, celebra regină protestantă a Angliei. Aici m-am reîntors printre autorii preferaţi din copilarie, în Colţul Poeţilor aşezaţi sub cripte de marmură neagră: Lewis Caroll, William Shakespeare, Charles Dickens, Rudyard Kipling, Thomas Hardy, Oscar Wilde, Jane Austen, Robert Burns, Henry Irving sau Thackeray. Alţii, precum Keats, Shelley, Henry James sau surorile Bronte au doar plăci comemorative aici. Alături, Palatul Parlamentului, construit în stilul renaşterii gotice din 1870, se întinde pe 3 ha, cu 1100 camere şi 11 curţi interioare. În Camera Comunelor se întâlnesc, venind din istorie, membrii Parlamentului, aşezaţi în dreapta Preşedintelui Camerei. Opoziţia este cea care stă în stânga şi este reprezentată de Camera Lorzilor.

 

În turnul Palatului Westminster, măsoară cu răbdare timpul, celebrul Ceas din turn, cunoscut sub numele de Big Ben de la uriaşul clopot de 14 tone, care celebrează oră de oră, ora exactă, încă de la 1858. Dincolo de Tamisa, se ridică Roata Londrei, Golden Eye, care este mai mult decât o roată de amuzament, dintr-un parc de distracţii, este o roată care îţi oferă o perspectivă a oraşului, îţi oferă posibilitatea să te orientezi, să înţelegi unde te afli şi ce mai ai de văzut din această metropolă. Vecină cu British Museum şi muzeul figurilor de ceară Madame Thoussaud, este un element modern între vestitele muzee deschise publicului din vremuri de demult, adăpostind vestigii şi opere de artă încărcate de timp şi de poveste.

Exemplele de nou şi vechi pot continua la fiecare pas pe care îl faci în explorarea Londrei, după cum vor continua şi poveştile pe care îmi propun să le scriu.


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.