Italia: vacanță pe Valea Aosta; partea I: în lungul râului Dora Baltea

Italia: vacanță pe Valea Aosta; partea I: în lungul râului Dora Baltea
 

(Regiunea Valle d'Aosta)

Cea mai mică și slab populată regiune din Italia, Valle d'Aosta / Vallée d'Aoste este în același timp și una dintre cele mai frumoase zone ale țării. Mărginită pe culmile Alpilor de Franța și Elveția, regiune semi-autonomă din anul 1948, cu două limbi oficiale (italiană și franceză, alături de Valdôtain, dialectul local franco-provensal), Valea Aosta este una dintre acele minunate zone de confluență între două culturi, care-i dă un farmec aparte. Este formată dintr-o vale principală, de-a lungul râului Dora Baltea / Doire Baltée, și de 13 văi confluente secundare, laterale. Am vizitat regiunea într-un interval insuficient de două zile, și vom descrie cele văzute urmând caracteristicile geografice amintite. De altfel, cele mai multe și interesante obiective turistice sunt de-a lungul văii principale, astfel că de aici vom începe povestirea.

Vom face descrierea în ordine strict geografică, de la vest spre est, dinspre Alpi spre Piemont. Pe această axă, valea este străbătută longitudinal de șoseaua SS26, pe care am intrat noaptea, venind dinspre Franța (vezi povestirea despre zona Annecy), coborând serpentinele abrupte de la trecătoarea Piccolo San Bernardo (2188 metri) prin La Thuile și Elevaz până la Pre' Saint Didier, drum despre care, așadar, nu am multe a spune, decât că trebuie să fi fost fascinant pe lumină... De aici, șoseaua va merge pe malul râului Dora Baltea până la ieșirea din regiune și de aici putem începe și expunerea. Parcurgem doar câțiva kilometri și începem să zărim peisajul specific văii, conace și castele construite pe malurile râului, care se profilează pe munții din fundal (pe valea Aosta sunt inventariate 58 castele, turnuri și case fortificate, așadar amatorii au din ce alege...). Prima construcție remarcabilă o vedem pe stânga șoselei, în comuna Avise: Castello / Château de Blonay, situat imediat lângă biserica Chiesa di San Brizio / Eglise de Saint Brice. De altfel, vom afla că în acestă comună se găsesc trei castele (celelalte două fiind Château d'Avise și Château du Cré).

Aosta

Avise: castelul Blonay (sec. XII-XV) și biserica parohială San Brizio, văzute de pe șoseaua SS26.

Aosta

Avise: castelul Blonay și biserica parohială San Brizio, văzute dinspre est.

La Villeneuve am fost cazați, străjuiți de ruinele unui castel medieval din sec. XIII (Châtel-Argent, accesibil din satul Saint-Roche), vizibil mai ales datorită donjonului său cilindric înalt de 16 metri și gros de 9,50 metri. În aceeași comună (fracțiunea La Crête) găsim un monument mai puțiun important, turnul medieval din sec. XIII (casa fortificată) Torre Colin / La Tour Colin, locuit și azi și aflat în proprietate privată chiar pe stânga șoselei SS26.

Aosta

Villeneuve: Ruinele castelului Châtel-Argent (incinta și donjonul), înălțate pe un vârf stâncos pe malul râului Dora Baltea.

Aosta

Villeneuve: turnul Colin, văzut de dincolo de râu (dinspre sud).

Din Villeneuve nu parcurgem nici un kilometru și ajungem în comuna Saint-Pierre, unde facem un scurt popas pentru a studia cele două castele din localitate. Primul, ne apare imediat pe partea dreaptă a șoselei SS26 (surplombând râul Dora Baltea) sub aspectul unui castel de cîmpie, așezat în mijlocul livezilor; este Castello / Château Sarriod de la Tour, construit între sec. X-XII în jurul unui donjon pătrat puternic, deschis publicului din 2003 (atracțiile sunt frescele de la 1250 din capelă și sculpturile din sala de festivități datând din sec. XV).

Aosta

Saint-Pierre: castelul Sarriod de la Tour, văzut printre livezi din șoseaua SS26.

Aosta

Saint-Pierre: castelul Sarriod de la Tour pe stânca de pe malul râului Dora Baltea, văzut din partea opusă, de pe șoseaua Frazione Champagniole din Aymaville.

La câțiva metri mai departe, pe partea stângă a șoselei SS26, în plin centrul suburbiei Tache, se înalță forma aparte a castelului Saint-Pierre (Castello / Château de Saint-Pierre). Construit în sec. XI, adăpostește din anul 1985 Muzeul regional de Științele Naturii.

Aosta

Saint-Pierre: castelul Saint-Pierre, văzut de pe șoseaua SS26 în cătunul Tache.

Aosta

Saint-Pierre: castelul Saint-Pierre, văzut din lateral, dinspre est.

Aosta

Saint-Pierre: castelul Saint-Pierre strălucind în lumina apusului, văzut de pe șoseaua SR47, de la înălțimea comunei Aymaville.

Din Saint-Pierre trecem râul Dora Baltea și intrăm pe șoseaua SR47, cu care urcăm în comuna Aymavilles pntru a verifica dacă nu găsim deschis castelul local (Castello / Château d'Aymavilles). Construit în sec. XIV pe o înălțime ce domină valea, castelul a fost cumpărat de stat în 1970 și era încă în renovare la data vizitei noastre (septembrie 2013).

Aosta

Castelul Aymavilles văzut din sat.

Nu pierdem vremea și continăum pe șoseaua SR47, pe una din văile laterale ale afluenților ce curg în Dora Baltea (Val di Cogne, de-a lungul râului Torrente Grand' Eyvia). Mergem doar vreo 2 kilometri, până în cătunul Pondel, unde poate fi vizitat podul-apeduct roman Pont d'Ael. Ridicat în sec. III î.Chr. podul de ridică la 66 metri deasupra torentului, cu o lățime de 2,20 metri și o deschidere de 50 metri, făcea parte din apeductul lung de 6 kilometri, construit pentru irigații și apoi pentru aprovizionarea cu apă a nou-înființate colonii Augusta Praetoria (Aosta de azi).

Aosta

Aymavilles: podul-apeduct roman Pont d'Ael, ridicat acum aproape 2300 ani peste torentul Eyvia.

Revenim în Aymavilles pentru a profita de razele înserării; de pe cotele înalte ale șoselei SR47 privirea cuprinde întreaga vale a râului Dora Baltea, unde pot fi clar zărite donjoanele celor două castele din Saint-Pierre și al celui din Sarre.

Următorul obiectiv este în comuna Sarre, la doar 4 kilometri est de Saint-Pierre sau de Aymavilles. O ieșire pe stânga din șoseaua SS26 ne duce după câțiva metri de urcat pe o mică colină, la intarea în Castelul Regal (Castello Reale di Sarre / Château Royal de Sarre), localizat mai precis în fracțiunea Lalex. Mai impunător prin nume decât prin apariție, castelul datează din sec. XIII, dar a fost reconstruit în totalitate în sec. XVIII. Cumpărat în 1869 de regele Victor-Emmanuel II de Savoia, este transformat de acesta în reședință privată de vânătoare. Clădirea rămâne proprietatea familiei de Savoia pînă în 1972, dată după care a fost cedat unei societăți private ce l-a deschis publicului sub formă de muzeu al memoriei dinastice. Vizita ghidată străbate parterul (cu săli dedicate vânătorii și gravurilor), primul etaj (cu apartamentele regale, mobilate în stilul sfârșitului de secol XIX) și etajul doi (destinat oaspeților și servitorilor). De asemenea, se vizitează capela. Fiind un castel locuit până la abdicarea din 1946 a ultimului rege italian, Umberto II, este evident că interioarele sunt moderne, mai puțin spectaculoase, dar vizita este o bună lecție asupra dinastiei de Savoia.

Aosta

Castelul Regal din Sarre, văzut de pe șoseaua SS26.

Aosta

Intrarea în Castelul Regal din Sarre, văzută dinspre aleea de acces din parcare.

Aosta

Castelul Regal din Sarre, și masivul muntos din spate, văzute de pe înălțimile din jurul castelului Aymavilles.

La alți 6 kilometri est de Sarre ajungem la Aosta, capitala și principalul oraș al regiunii al cărui nume îl poartă. Fondat de romani ca oraș fortificat (Augusta Prætoria Salassorum) pentru a se opune avansului barbarilor spre câmpia Padului, Aosta și-a păstrat importanța și în timpul Evului Mediu. De altfel din aceste două perioade istorice provin și principalele monumente ale orașului. Ajunși destul de tâziu aici, a trebuit să ne limităm la a face o plimbare rapidă prin centrul istoric. Orașul vechi păstrează incinta romană dreptunghiulară de 727 x 574 metri, cu patru porți de intrare în zidurile de apărare și cele două axe de circulație între porți, încrucișate (longitudinală Decumanus maximus și transversală Cardus maximus).

Parcați în apropiere de stadion, am abordat orașul pe axa sa longitudinală, intrând din Via San Anselmo pe sub poarta principală estică (numită și Pretoriană, Porta Praetoria). Dacă, înainte de a intra pe sub poartă, ne-am fi abătut puțin înapoi, spre est (în afara orașului vechi), am fi văzut alte trei monumente importante: Podul Roman (peste Torrente Buthier) și Arcul lui Augustin (ambele din sec. I î.Chr.), Complexul monumental Sant'Orso (sec. XI-XV) și biserica San Lorenzo (sec. V-XVII).

Aosta

Aosta: vedere dinspre exterior a Porții Pretoriene (anul 25 î.Chr.). Este formată din șase arce, perfect conservate, pe sub arcul central treceau căruțele, iar poporul pe sub celelalte.

Trecem pe sub poartă, iar în dreapta se ridică unul dintre cele opt turnuri de apărare încă existente, Torre dei Signori Sancti Ursi (construit în Evul Mediu de nobilii de Saint-Ours).

Aosta

Aosta: vedere dinspre interior (din orașul vechi) a Porții Pretoriene și a Turnului Nobililor Saint-Ours.

Mergem spre dreapta pe lângă zidul de apărare până lângă un turn pătrățos (Tour du Fromage, sec. XII), dincolo de care se zărește la extremitatea de nord-est a fortificațiilor, Torre dei Balivi / Tour du Bailliage (remaniat în sec. XI, din sec. XV sediu al tribunalului și închisorii orașului, ultima funcționând aici până în 1984 !).

Din dreptul turnului du Fromage se deschide perspectiva asupra fațadei celui mai cunoscut monument al întregii văi, Teatrul Roman (Teatro Romano), înălțat în sec. I î.Chr., la câteva decenii după fondarea orașului.

Aosta

Aosta: zidul fortificat și, în fundal, masivul turn al familiei du Fromage.

Aosta

Aosta: fațada teatrului roman, înaltă de 22 metri.

La nord de teatru se găsea Amfiteatrul Roman, ale cărui ruine au fost inserate într-o construcție medievală (Mănăstirea surorilor Sainte-Catherine), arcele amfiteatrului fiind încă parțial vizibile în zidurile de azi. De la teatru, continuăm pe Via Porta Praetoria și ajungem în Piazza Chanoux (unde vedem Primăria - Municipio / Hotel de Ville, din sec. XIX), apoi spre dreapta până în Piazza Giovanni XXII, unde se ridică Catedrala (sec. XI-XIX, pe numele întreg Cattedrale di Santa Maria Assunta e San Giovanni Battista). În interior pot fi vizitate monumente funerare, altare și capele, mozaicul altarului cu decorațiuni animaliere (sec. XIII) și cripta.

Aosta

Aosta: Catedrala.

Aosta

Aosta: Detaliu al porticului Catedralei (1522-1526 !): sculptură în pământ ars în stil lombard, reprezentând Apostolii și scena Înălțării Fecioarei Maria.

În stânga Catedralei, sunt câteva resturi ale Forului Roman, ce era înconjurat de un Criptoportic (galerie boltită semi-îngropată cu rol probabil de magazii), care poate fi vizitat și azi, fiind foarte bine păstrat. Alăturat se găsește și Muzeul Arheologic. De aici mai sunt câțiva metri până la zidul occidental de apărare, pe care se mai păstrează două turnuri, cel Nou și al Leproșilor (Tour Neuve și Tour du Lepreux). La fel, alte două turnuri mai străjuiesc zidul de sud (în fața gării), Tour de Bramafam și Tour du Pailleron.

Plecând din Aosta mai străbatem spre est 15 kilometri, după care ieșim din șoseaua SS26 spre dreapta, trecem râul Dora Baltea și ajungem la (probabil) cel mai frumos și fotogenic castel medieval din vale, Castelul Fénis (Castello di Fenis / Château de Fénis). Construit între sec. XII-XV, transformat în sec. XVIII în fermă rurală și apoi abandonat, a fost cumpărat de stat și restaurat între 1895-1906. Curentul medievalist promovat de regimul fascist al lui Mussolini va aduce serioase intervenții arhitecturale între anii 1936-1942, dintre care cea mai evidentă este construirea zidului dublu de incintă, care a afectat serios vizibilitatea castelului propriu-zis.

Vizita ghidată începe cu aparatul defensiv (ziduri de apărare, turnuri de pază), continuă în interior cu nucleul rezidențial (unde fotografiatul este interzis), aflat în corpul central pentagonal al castelului, în jurul curții interioare (de unde se urcă la etaj pe o scară monumentală). Pot fi văzute pivnițele la subsol, încăperile de serviciu și de gardă la parter, locuința seniorilor la etajul întâi (cu un salon și o capelă cu fresce), iar la etajul doi se găseau locuințele servitorilor și a oaspeților. Sunt remarcabile ciclurile de fresce din sec. XIV-XV (mai ales în curtea interioară); în schimb întreg mobilierul provine din alte castele, cel original fiind pierdut în anii de abandon.

Aosta

Vedere a Castelului Fénis dinspre est (mai precis, de la benzinăria de pe strada Località Chez Sapin).

Aosta

Vedere a Castelului Fénis de pe aleea de acces din sat (dinspre sud-est). În stânga iese în evidență grupul format din barbacana intrării, turnul arhaic (cel înalt) și turnul porumbar (cel rotund, fără acoperiș).

Aosta

Castelul Fénis: detaliu dinspre nord-vest al aparatului fortificat cu donjonul (zidurile exterioare sunt noi, din perioada fascistă).

Aosta

Vedere a Castelului Fénis dinspre sud-vest. În stânga este donjonul, în dreapta complexul de trei turnuri: turnul arhaic - barbacana actualei intrări - turnul porumbar.

De la Fénis continuăm spre est și după circa 20 kilometri trecem pe sub ruinele romantice ale castelului medieval Saint-Germain de la Montjovet (Castello di Saint-Germain / Château de Saint-Germain), care străjuiește Dora Baltea de la o înălțime de 656 metri pe stânca lui Jupiter, Mons Jovis.

Aosta

Silueta castelului Saint-Germain de la Montjovet, văzut de pe șoseaua SS26 (probabil am avea aceeași imagine și de pe autostrada E25). Este vizibil mai ales donjonul de 19 metri înălțime pe 6 lungime.

Mai continuăm vreo 5 kilometri, după care ieșim din șosea spre stânga, trecem torentul Evançon și urcăm pînă în parcarea din capătul Via del Castello, pentru a ajunge la Castelul Verrès (Castello di Verres / Château de Verrès), un turn rectangular ridicat pe un vârf stâncos care domină comuna cu același nume. Finalizat la 1390 în stil gotic, constă dintr-o construcție cubică cu laturi de 30 metri, cu un imens interior sobru și nemobilat; la parter sunt două mari săli simetrice (pe laturile de est și vest), despărțite de o bucătărie și o curte interioară (pe laturile căreia o scară monumentală urcă spre cele două etaje superioare). Doar primul etaj este vizitabil, aici aflându-se camerele gotice utilizate de stăpânii castelului. Din motive neclare, fotografiatul este interzis în interior, chiar dacă acesta constă doar dintr-un schelet rece de piatră...

Aosta

Castelul Verrès, văzut de pe aleea de urcare dinspre parcare.

Aosta

Complexul mănăstirii din Verrès (Prévôté de Saint-Gilles, sec. XI-XVIII), văzut de pe dealul castelului. De notat acoperișurile tradiționale acoperite cu ardezie.

Aosta

Castelul Verrès, văzut de pe șoseaua SS26.

Revenim în sat, continuăm pe Via Duca d'Aosta, trecem râul Dora Baltea, și în câteva minute ajungem la Castelul Issogne (Castello di Issogne / Château d'Issogne), aflat practic față în față cu cel pe care tocmai l-am părăsit. Construit în stil renascentist în sec. XV, păstrând încă fresce din acel secol și mobilier specific valdotan, aflat în centrul comunei cu același nume (zonă numită La Place), castelul este bine îngrădit cu ziduri înalte, astfel încât este foarte dificil de obținut o imagine exterioară de ansamblu. Din păcate, nici cu imaginile din interior nu stăm mai bine, fotografiatul fiind interzis. Se vizitează în tur ghidat parterul (o curte interioară remarcabilă cu fântână și arcade decorate cu fresce medievale, sala de mese, bucătăria și la salle de justice, cea mai importantă sală din castel), etajul întâi (capela, sala de arme, camera și oratoriul Margueritei de la Chambre) și etajul doi (camera, oratoriul și cabinetul primului proprietar George de Challant, camera din turn, camera tinerei contese și Camera Regelui Franței).

Aosta

Castelul Issogne, atâta cât poate fi văzut din parcare.

Aosta

Issogne: detaliu al castelului, văzut peste zidul din spate. În latura din stânga, se vede în fundal austerul castel Verrès.

Mai puțin de 10 kilometri spre est ajungem la Bard, localitate unde se înalță impresionanta siluetă a fortăreței distrusă de Napoleon la 1800 și reconstruită între 1830-1838, adăpostind astăzi Muzeul Alpilor și spații de manifestări culturale (Fortezza di Bard). Silueta sa masivă numără cinci fortificații supraetajate în coasta stâncii, în care ghicim sute de camere și scări... La momentul sosirii noastre acolo nu mai avem timpul și nici energia pentru a-l vizita (probabil e necesară o zi întreagă), astfel că ne limităm să-l admirăm din zona cea mai fotogenică, aceea din dreptul comunei Hône.

Aosta

Dora Baltea și Fortul Bard, văzute din comuna Hône.

La nici 2-3 kilometri dincolo de Bard, la Pont-Saint-Martin, ieșim din regiunea Aosta și intrăm în Piemonte, o altă regiune istorică și turistică deosebită, despre care vom povesti cu altă ocazie.


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.