Interviul săptămânii: Wonderlusters

Interviul săptămânii: Wonderlusters
 

Faceţi cunoştinţă cu Wonderlusters, adică Maria şi Ben, un cuplu drăguţ pornit într-o aventură incredibilă în jurul lumii. Pornim şi noi alături de ei şi descoperim cum se vede lumea prin ochii a doi călători pasionaţi, care au lăsat totul în urmă şi au plecat la drum pe bicicletă, fără planuri bătute în cuie, doar cu dor de ducă. 

Cu magarul prin Kirghizstan

Cu măgarul prin Kîrghâzstan

Cine sunt Maria si Ben și de ce Wonderlusters?

Suntem un cuplu româno-german cu mintea însetată de cunoaștere. Credem cu tărie că o călătorie în adevăratul sens al cuvântului te poate învăța mai mult decât orice școală sau facultate. De aceea, în urmă cu aproape un an am vândut sau donat tot ce aveam în București, ne-am cumpărat biciclete și am pornit la drum. Am plecat de acasă fără plan, destinație sau dată de întoarcere, cu un buget foarte limitat, încercând să ne înțelegem propriile dorințe, frici, limite, dar mai ales să înțelegem ce ne face cu adevărat fericiți. În Iran ne-am vândut bicicletele și de atunci ne-am reîntors la marea noastră pasiune: autostopul.

Ne-am numit website-ul "Wonderlusters" pentru că avem tot timpul dor de ducă (wanderlust) și pentru că ne place să ne minunăm și să ne punem întrebări (wonder) despre tot ceea ce ne înconjoară, indiferent că suntem acasă sau pe drum.

Despartirea de familie

Despărţirea de familie

Când, cum și de ce ați început această aventură în jurul lumii?

Am pornit de acasă în septembrie 2014. Ideea a început să existe cu un an înainte, când Ben tocmai își termina masterul. Eu mai aveam un an până să termin facultatea, așa că s-a mutat în România și m-a așteptat un an. Amândoi cu diplomele luate, nu am vrut să aderăm la ritmul ăsta prea rapid al societății în care fiecare se grăbește să bifeze cât mai multe din așteptările sociale: licență, master, job bun, nuntă, copil etc.

În ziua de azi, în România și nu numai, există multe oportunități pentru un stil de viață alternativ, dar lumea preferă tot drumul aparent cel mai ușor, muncind de la 9 la 5, adunând o grămadă de bunuri materiale de care doar au impresia că au nevoie, creând pentru sine o falsă impresie de siguranță. Nu am vrut să cădem în aceeași plasă, așa că am decis să plecăm. Prin călătoria noastră vrem să renunțăm la confortul de acasă și să găsim libertatea din afara "sistemului", pe cât posibil, dezactivând din mecanismele vieții cotidiene care ne țin prizonieri.

Cum vă organizați fiecare etapă de călătorie?

Am constatat că stăm amândoi foarte rău la capitolul planificare, ceea ce e și bine și rău în același timp. E bine pentru că suntem spontani, flexibili, dar e rău pentru că nu putem obține unele vize. În general vorbim cu localnicii sau cu alți călători și aflăm despre locuri frumoase care merită vizitate și pur și simplu mergem acolo. De multe ori nu avem nicio direcție setată așa că mergem unde merge și șoferul care ne-a luat la autostop. Câteodată mai căutăm pe internet detalii, dar de obicei dacă un loc e popular pe internet înseamnă că sunt mulți turiști acolo și asta nu e mereu un semn bun. Când avem de planificat lucruri mai complicate decât deplasarea dintr-un loc în altul (de exemplu să ne vindem bicicletele, să aplicăm pentru vize etc.) ne place să zăbovim câteva zile într-un oraș în care avem internet.

Cu autostopul prin Kirghizstan

Cu autostopul prin Kîrghâzstan

Cum vă deplasați dintr-un loc în altul și unde căutați cazare?

Din România până în Iran ne-am deplasat pe bicicletă. În Iran ne-am vândut bicicletele pentru că era deja destul de frig în noiembrie și zilele erau foarte scurte, așa că nu puteam să pedalăm foarte mult. Am continuat în cea mai mare parte cu autostopul și trenul, dar la nevoie și cu autobuze sau vapoare. Din păcate a trebuit să luăm și avionul, lucru pe care voiam să îl evităm pe tot parcursul călătoriei, dar a fost imposibil să găsim orice fel de mijloc de transport cu care să traversăm Marea Arabiei, din Oman în India.

Pentru că suntem pe drum de atâta timp, nu ne permitem și nici nu vrem să plătim pentru cazare în fiecare noapte. De cele mai multe ori campăm sau găsim gazde prin couchsurfing.com. Alteori suntem invitați de străini în casele lor. Câteodată dormim în gări, autogări, moschei, clădiri goale, peșteri etc. În țări ieftine ca India, sau când avem nevoie de liniște și intimitate, stăm la hoteluri, hosteluri, guesthouse-uri etc. Dar niciodată nu căutăm în avans. Ajungem într-un loc și întrebăm oamenii pe stradă dacă știu locuri ieftine de cazare sau pur și simplu ne plimbăm pe străzi până găsim ceva. Câteodată e obositor, dar ca să salvăm câțiva bănuți merită efortul.

Hotelul nostru preferat

Hotelul nostru preferat

In drum spre Istanbul

În drum spre Istanbul

Invitati acasa la o familie kurda de refugiati

Invitaţi acasă la o familie kurdă de refugiaţi

Ce urmăriți în fiecare destinație nouă atinsă? Atracțiile, experiențele unice sau pur și simplu descoperirea unui loc nou?

Cred că oricine își dorește experiențe unice. O baie fierbinte în izvoare termale între China, Pakistan și Afganistan, dans cu soldații la graniță în Tadjikistan, petreceri pe ascuns în Iran sau toată gama de trăiri din timpul și după cutremurul din Nepal - sunt doar câteva exemple. Toate astea nu le-am fi putut experimenta stând acasă. În fiecare zi se întâmplă ceva interesant, o poveste pe care să o spunem peste ani altora. Ne place și să descoperim locuri noi care să ne lase cu gura căscată, dar cred că cel mai prețios lucru este contactul interuman. În felul ăsta înțelegi cel mai bine o țară, un loc, o cultură. Mulți dintre oamenii cu care am interacționat, din toate categoriile sociale, ne-au rămas prieteni. Poveștile lor le spunem mai departe, încercând să-i facem și pe alții să înțeleagă că oamenii, ca indivizi, sunt frumoși.

Dans cu soldatii in Tadjikistan

Dans cu soldaţii în Tadjikistan

Din seria locurilor care ne lasa cu gura cascata

Din seria locurilor care ne lasă cu gura căscată

Petrecere in desert, Iran

Petrecere în deşert, Iran

Din călătoriile voastre, cum se împacă diversele culturi cu muzica de stradă?

Este incredibil cât de mult diferă de la un loc la altul! Înainte de călătoria asta cântasem doar prin orașele mari ale Europei. E adevărat că acolo poți să faci 30-40 de euro într-o oră, dar în afară de alți muzicieni și câțiva oameni relaxați ieșiți la plimbare, nu prea se oprește nimeni mai mult de 1 minut, pentru că muzica de stradă e ceva obișnuit. În Asia, unde muzica de stradă e un fenomen necunoscut încă, situația stă cu totul altfel. În India, de exemplu, de fiecare dată când îmi scoteam vioara, deja erau 50-60 de oameni în jurul meu, chiar dinainte să încep să cânt și stăteau de la început până la sfârșit. Nu prea înțelegeau ei de ce fac asta, dar Ben era mereu lânga mine să le explice. Din Iran am cele mai intense amintiri. Să vezi o femeie pe stradă cântând la vioară nu numai că e ceva extrem de rar, dar și riscant, într-o republică islamică. Și acolo aveam zeci de oameni adunați în jurul meu, iar femeile veneau la mine, mă pupau cu lacrimi în ochi, mă îmbrățișau, îmi mulțumeau. Multe și-ar fi dorit să aibă curajul de a face același lucru, însă toate știu cât este de riscant. Ca turistă, am fost privilegiată. Mi-a fost luat pașaportul doar o dată, pentru două zile, dar în rest poliția m-a lăsat în pace când a văzut că nu sunt de acolo.

India

India

Oman

Oman

Ce înseamnă Project of the Month și ce urmărește primul proiect Earthquake Relief for Nepal?

Ne-am întors în India la câteva zile după ce ne-a prins cutremurul în Nepal. Am vrut să ajutăm cumva așa că ne-am dus în stradă, am cântat și am donat banii strânși victimelor cutremurului. Am simțit că nu trebuie să ne oprim aici și așa s-a născut ideea Project of the Month. În fiecare lună alegem un proiect care ne place, ne inspiră și încearcă să creeze o lume mai bună, indiferent de proporții. Chiar dacă nu putem avea un impact financiar foarte mare asupra proiectelor, credem că puțin e mai bine decât nimic și încercăm să îi îndemnăm și pe cititorii noștri să facă la fel.

In Delhi, cantand pentru victimele cutremurului din Nepal

În Delhi, cântând pentru victimele cutremurului din Nepal

Ce le recomandați celor care doresc să pornească pe un drum asemănător?

Să renunțe la orice prejudecăți înainte de a porni la drum. Realitatea e atât de diferită față de ce ni se arată în media. Nu, lumea nu e chiar atât de periculoasă precum pare la știri și nu, nu trebuie să fii bogat ca să călătorești. Noi trăim amandoi cu vreo 300 de euro pe lună, mult mai puțin decât cheltuiam înainte să plecăm de acasă.

Maria si Ben

Maria şi Ben

Ce urmează pentru Wonderlusters? Care e următoarea destinație și ce vă propuneți pe termen lung?

Fiecare pas de acum înainte ne aduce mai aproape de Europa. Cu siguranță ne vom întoarce în Iran, în drum spre casă, dar încă nu știm când. Pe termen lung, când ne vom stabili undeva, avem un singur "plan": să găsim un compromis între un stil de viață static, simplu, sustenabil, păstrând însă flexibilitatea de a satisface dorul de ducă de fiecare dată când simțim nevoia. Fără să facem parte din ritmul nociv al societății mai sus menționat, sperăm să ne implicăm în proiecte de tot felul, pentru a ajuta la conștientizarea diverselor probleme din jurul nostru.

Urmăreşte în continuare călătoria Wonderlusters pe
website-ul lor www.wonderlusters.com sau
pe pagina de lor de Facebook www.facebook.com/wonderlusters.


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.