Impresii de calatorie : despre Tanzania cu Anca Ciobanu

Impresii de calatorie : despre Tanzania cu Anca Ciobanu
 

O femeie in stilul "all in one and the best one can get" in Tanzania, tara in care religia islamica se respecta cu toate regulile!  Anca Ciobanu, profesor de limba romana si engleza la Colegiul Economic "Transilvania", din Targu Mures ne impartaseste impresile ei din capitala destinatiei supreme pentru safari.

Tanzania a dedicat mai mult teritoriu vietiii salbatice decat oricare alt loc din lume, 28% din teritoriul este ocupat de parcuri nationale si rezervatii naturale si gazduieste peste 120 de grupuri etnice si un patrimoniu multi-cultural.

Cu toate acestea, mi-ai spus ca in orase nu ai ce vizita: cum arata acest loc?

In primul rand, Tanzania este locul unde te vindeci de prejudecatile, pe care nu stiai ca le ai. Te gandesti: “Wow,Tanzania!…. distractie, safari, muzica si mancare traditionala, am ocazia sa dau nas in nas cu o cultura la fel de alien pentru mine cum sunt martienii”. A trecut mai bine de jumatate de an de cand m-am intors si inca nu pot sa zic ca toate impresiile mele despre Tanzania s-au limpezit si au luat o forma definitiva. Acum povestesc ceva socant, imediat ma pregatesc  sa schimb o perceptie a interlocutorului meu care cred ca, paradoxal, pe cat de indreptatita e, pe atat de gresita. Tanzania nu se povesteste, se experimenteaza.

Prima impresie a fost una deosebita. M-am inarmat cu maximum de rabdare de care sunt capabila si asteptand la randul kilometric catre biroul de vama, s-a apropiat un angajat al aeroportului, care m-a recunoscut probabil  dupa culoarea pasaportului si mi-a spus intr-o engleza perfecta ca cetatenii romani nu au nevoie de viza si ca suntem singura tara europeana cu un astfel de acord diplomatic cu Tanzania. Banuiesc ca nu trebuie sa explic ce ranjet triumfator am arborat catre toti francezii, nemtii, americanii care mi-au fost parteneri in zborul de 12 ore dinspre Amsterdam. :D

Scopul calatoriei mele in Tanzania nu a fost unul turistic din pacate, asa ca n-am avut posibilitatea de a vizita principalele atractii turistice: Parcul Serengeti, Kilimanjaro, Insula Zanzibar.  Inca n-am aflat ce inseamna safari sau plimbarea nestanjenita in natura. Scopul nostru a fost unul “pure business”, dar am reusit sa evitam aglomeratia citadina si am fost cazati intr-un superb complex hotelier, la marginea capitalei, pe malul Oceanului Indian. Voi lasa fotografiile sa vorbeasca in locul meu.

Capitala in sine e ciudata. Parca se demoleaza si se reconstruieste incontinuu. Probabil ca are de-a face cu faptul ca aici locuieste aproximativ 30% din intreaga populatie a Tanzaniei. N-am vazut teatre, muzee, statui sau zgarie nori. Am vazut in schimb oameni fericiti ca au totul cand nu au nimic. Limba oficiala este swahili, dar de la 4-5 ani, inca dinainte de a merge la scoala, toti copiii invata limba engleza, o reminiscenta a faptului ca Tanzania a fost o colonie britanica, chiar si sofatul desfasurandu-se ca pe malul Tamisei. Si cel putin in capitala, absolut toata lumea o vorbeste.

Ce se stie mai putin despre Tanzania este ca desi este considerata una dintre cele mai sarace tari ale lumii, are capacitatea de a surclasa majoritatea tarilor super-puteri. Daca ar fi lasata... Are unele dintre cele mai mari zacaminte de aur, argint, cupru, tantanita, cobalt, nichel, minereu de fier, carbune, calcar, soda calcinata, gips, fosfat si cate si mai cate. Si cand spun zacaminte uriase, ma refer la faptul ca Rosia noastra Montana e bat de chibrit. Nu are in schimb curent electric… si de-aici ii vine pieirea. Au in schimb un Minister al Energiei si al Mineralelor… total ineficient.

Stiu ca cel mai tare te-ai intors fiind impresionata de diferenta dintre clasele sociale… ai vazut bolide ce roiesc printre copii subnutriti. Cum e sa privesti neputincios la un asemenea peisaj?

Da, este adevarat. De la hotelul unde am fost cazata si pana in capitala erau 7-8 km. Pe cateva portiuni de drum, diferenta sociala era atat de evidenta, incat nu puteai sa nu ramai socat. Pe marginea drumului, inspre ocean, vedeai vile cu 2-3 etaje, situate pe terenuri cu gazon impecabil, flori, arbusti ornamentali, palmieri, limuzine parcate in fata intrarii in vila , toate strajuite de garduri electrice, camere de filmat, personal de paza inarmat,. In dreapta, spre continent insa, desert. Cate un palmier uscat, copii in pielea goala, in tarana, case de stuf sau pamant, animale subnutrite, 2-3 randuri de legume plantate in fata casei, o bicicleta antica rasturnata intr-un colt si cu toate astea peste tot copiii radeau, fugeau, se jucau parca constienti ca atunci cand vor creste vor avea posibilitatea de a trece strada, definitiv.

In una dintre discutiile avute cu unul dintre colaboratorii nostri, s-a discutat despre aceasta prapastie intre clasele sociale. Explicatia este pe cat de ciudata, pe atat de reala. “Tanzania se reinventeaza”. Cum o face? Mi s-a explicat metaforic: Nimeni nu stie. Nici macar cei care o fac. E ca o barca aflata la cheremul curentilor oceanici. Stie unde trebuie sa andocheze, dar nu are vasle. E prea grea din cauza atator bogatii minerale si nu are tehnologia care s-o ajute sa se miste singura. Astfel ca ruleaza cand pe curentul american, cand pe cel european, cand pe cel asiatic. Cateodata mai da si de cate un taifun.

Chiar ansamblul de legi al tarii e astfel formulat incat sa fie dubios. Aici se aplica cel mai bine sintagma “Saraca tara bogata”. In ciuda bogatiei sale subterane, adevarata bogatie consta in frumusetea peisajelor, in viata care o impanzeste si in modul cum se adapteaza locuitorii sai.

Am inteles ca religia este foarte stricta, in special cu femeile. Mi-ai spus: “esti judecata in functie de bijuterii”… nu ai voie sa porti fuste scurte sau sa incepi o conversatie cu un barbat. Cum ti s-a parut acest lucru, ai avut experiente la care sa nu te astepti?

Din fericire, mi-am facut temele cand am plecat de acasa si m-am pus la curent cu ceea ce inseamna codul vestimentar si cel de conduita adoptat de femei in timpul si in afara intalnirilor business. Rolul meu in aceasta calatorie a  fost de translator, asa ca cel putin sub acest aspect eram asigurata ca nu vor avea ce face si vor trebui sa inchida ochii, chiar daca as fi gafat. Sper ca n-am facut-o. Ca si cauzacazian, aterizat la propriu intr-o tara africana, iesi in evidenta instant, oricum te-ai imbraca. Peste tot pe unde mergeam simteam zeci, sute de ochi analizandu-ma. Au o puternica comunitate islamica ale carei norme vestimentare s-au impus si asupra comunitatii crestine. Nu va imaginati haine negre care acopera tot corpul si capul, lasand doar ochii la vedere, dar pregatiti-va cu fuste lungi, pana in pamant, o esarfa pe cap si bluze care sa acopere mainile. Totul trebuie sa fie absolut decent, altfel risti sa fii considerata o femeie usoara si de-acolo nu mai stiu ce se poate intampla, stiu doar ca mi s-a spus, mai in gluma, mai in serios, ca daca se ajunge acolo, nu voi duce lipsa de ofertanti. Barbatii sa ocoleasca imbracamintea de bluejeas, este considerata usor vulgara, oricum este total contraindicata. De preferat imbracamintea din bumbac sau materiale usoare, deschise la culoare.

Discutiile femeilor cu barbatii sunt departe de a fi de la egal la egal. Poate pentru un caucazian nu se aplica acest lucru peste tot, dar eu in mod sigur am simtit-o. Nu ai voie sa intinzi mana pentru a saluta, nici macar atunci cand faci cunostiinta cu cineva. Trebuie sa astepti sa fii intrebata direct, ca sa poti vorbi. Mana stanga nu are niciodata voie sa atinga ceva. Doamne fereste sa mergi in piata si sa pui mana stanga pe vreun aliment, ca trebuie sa-l cumperi. Discutiile se poarta intre barbati. Femeile stau in spate si se fac ca nu aud. Inclusiv in restaurante sau baruri, chelnerita se adreseaza unei femei pentru a lua comanda, neavand curajul sa priveasca direct barbatul. Barbatul de la masa trebuie sa iti dea voie sa dai comanda, sau se poate adresa el direct. Nu exista gesturi frumoase ca deschisul portierei sau a usii la intrarea in restaurant. Chiar ca si barbat, trebuie sa stii cateva reguli, pe langa cele obisnuite. Niciodata intr-o discutie nu treci direct la subiect. Discuti despre vreme, familie, cunostinte comune, hobby-uri, etc cel putin jumatate de ora si abia apoi directionezi subtil discutia catre subiectul ei tare. Odata ajuns acolo, trebuie sa tii minte ca totul, absolut totul, se negociaza. Si de obicei se ofera jumatate din suma ceruta initial. Cand vine vorba de bani, credinta impamantenita e ca albul e intotdeauna mai bogat, asa ca vor incerca sa scoata un pret cat mai bun. Pana iti dai seama, ti-ai cheltuit jumatate din buget intr-o singura zi.

Cu toate acestea, intr-una din zile m-am hotarat sa fiu europeanca si sa schimb eu normele, cel putin in hotelul unde eram eu cazata si care avea, dupa cum v-am spus, iesire la ocean, o piscina cum am mai vazut doar in poze, plus o cascada care alimenta piscina. Zis si facut. Trezirea la 6 dimineata, la 6:15 eram in costum de baie, intinsa la plaja. Nu cred ca m-a tinut smecheria mai mult de o ora jumatate. Am trecut peste privirile pline de subinteles ale angajatilor complexului, ba mi-am gasit si o americanca pe care am inspirat-o. La ora 8 dimineata eram amandoua rosii ca racul, dar uniform. Am suferit arsuri de multe grade si mi-am invatat lectia! Plaja nu faci, nu doar ca nu e decent ci si din alte ratiuni. Sau daca faci, fa bine si cumpara-ti o pijama pana-n pamant si chiar si asa, iti uzi picioarele si ti-ajunge. Banuiesc ca piscina aia era doar pentru barbati si copii, ca alte femei n-am mai vazut s-o foloseasca.

Mi-ai spus la telefon: “nu am avut curaj sa scot aparatul foto din geanta sa fac poze”. De ce?

E drept. Turistii calatoresc in Dar es Salaam doar cu autovehiculul. Orasul e impanzit cu masini, iar regulile de circulatie sunt doar pe hartie. Asta ar fi unul dintre motivele pentru care ca sa ajungi in Tanzania nu ajunge doar sa-ti cumperi un bilet de avion si sa rezervi o camera de hotel. Prezenta unui ghid sau a unui insotitor localnic de incredere e obligatorie. Ani la rand aceasta tara a fost macinata de razboaie interne, de pe urma carora au beneficiat putini, astfel ca in ciuda opulentei pe care unii o afiseaza, localnicii sunt extrem de saraci si pot recurge la actiuni violente.

Mi-aduc aminte ca intr-o zi, aflandu-ma in masina, am trecut pe langa biserica crestina “Saint Peter” si am coborat geamul ca sa fac o poza. Am fost atentionata imediat de sofer sa inchid geamul si sub nici o forma sa nu mai scot obiectivul camerei pentru ca imi va fi smulsa din maini. Va imaginati ce scenariu de James Bond mi-am construit eu in minte si cum fotografiam printr-o crapatura de geam. Nici nu e de mirare ca nu mi-au iesit pozele. Dar am fotografiat mental tot!

Ai trait vreo experienta care sa te fi marcat?

As fi vrut sa povestesc si o experienta care sa ma fi marcat, in sensul ca sa fi ramas uimita de pitorescul vreunui peisaj. Poate nu voi avea niciodata ocazia sa vad frumusetea peisajelor tanzaniene, dar am avut norocul sa surprind frumusetea extrem de simpla a oamenilor  de acolo. Atat de simpla incat cred ca noi, europenii, am uitat-o.

Spuneam mai la inceput ca m-am vindecat de prejudecati pe care nu stiam ca le am. Evident, se poate afirma ca au avut tot interesul sa trateze un turist cu maxima atentie. Dar eu nu ma refer la modul cum interactioneaza ei fata de un strain, ci cum se comporta unii cu altii, iar observarea acestui mod de a trai e in sine o experienta de viata care m-a marcat profund, si ma refer la pofta de viata pe care o au, zambetul care il afiseaza in ciuda greutatii vietii de zi cu zi, modul cum canta si danseaza, cu cata generozitate impartasesc informatii care sa te ajute sa ii intelegi, curiozitatea inteligenta, energia si zambetele omniprezente, lipsa superficialului, adica o viata traita din plin.

Pana sa ajung insa la aceasta concluzie a trebuit sa trec prin cateva incercari. Intr-o zi, satula de a ma afla la cheremul altora care sa-mi asigure transportul, am chemat un taxi cu dorinta de a ma duce ca tot romanul la mall, sa cumpar clanului de acasa mici atentii. Zis si facut, la receptie am fost servita si a fost chemat un taxi din oras, timp de asteptare 15-20 de minute. Cat timp am asteptat, atentia mi-a fost atrasa de o stire difuzata de unul dintre canalele TV in engleza, care anunta moartea unei sotii de ambasador in Tanzania, care a fost atacata in plina zi, in mijlocul capitalei, de un grup de localnici, care au dedus ca ar avea asupra ei o suma de cateva mii de dolari. Sub nici o forma nu voi recunoaste ce frica am rabdat pana in oras, mai ales ca aveam impresia ca sunt dusa pe un drum pe care n-am mai fost si ca dureaza foarte mult… deja ma vedeam cap de afis la disparuti. Ajunsa insa la mall, care e de fapt un sir de vreo 30 magazine pe un singur etaj, m-am distrat copios cand a intrat o femeie alba si s-a facut instant culoar, parca as fi avut lepra. Nu se face asa ceva. Nu te trezesti tu, femeie fiind, si mai ales alba, ca vrei shopping si te sui intr-un taxi si mergi de capul tau, dupa cum mi-a explicat si taximetristul pe drum inapoi. S-ar zice ca am avut noroc. Eu cred ca am fost un eveniment.

Poti sa le recomanzi sau sa le dai un pont cititorilor nostri interesati sa viziteze Tanzania?

Absolut! Cautati o firma de turism care sa ofere serviciu permanent de ghizi, luati-va haine subtiri si cat mai deschise la culoare, programati-va calatoria in perioada dintre sezonul secetos si ploios, cand temperaturile sunt de (doar) 30-35 de grade, preferabil in Octombrie- Noiembrie, schimbati-va banii acasa in dolari, nu schimbati valuta in aeroport, decat atat cat sa va asigure transportul pana la hotel, unde de cele mai multe ori veti putea gasi o rata de schimb avantajoasa, nu umblati singuri pe strada, asigurati-va ca aveti posibilitatea sa participati la cel putin un concert cu muzica traditionala in aer liber, invatati macar un dans traditional si inregistrati-va video, lasati acasa rusinea si asa-zisa timiditate, nu-si au locul si nici nu sunt apreciate, fiti cat se poate de sinceri, aveti curaj si incercati tot ce e traditional: haine, incaltaminte, mancarurile traditionale care va asigur ca nu au ingrediente ciudate, si  negociati, negociati, negociati! 

Barbatii sa ocoleasca imbracamintea de bluejeans, este considerata usor vulgara, oricum este total contraindicata. De preferat imbracamintea din bumbac sau materiale usoare, deschise la culoare.

Experienta va fi oricum de pomina!

Care sunt urmatoarele destinatii pe lista ta de vacanta?

Acum ca am luat o jumatate de gura de aer african, mi-ar placea sa vad Asia, dar la fel, in stilul meu, nu doar peisaje frumoase, ci cultura si modul de viata specific acelui colt de lume. Vreau sa inteleg acea comunitate pentru ca i-am furat personal din intelepciune, nu ca am citit din ea.  


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.