Grotele din Tolantongo - un colţ de rai

Grotele din Tolantongo - un colţ de rai
 

Tolantongo aparţine statului Hidalgo, Mexico şi se află cam la aproximativ 200 km de capitala Mexico City. Este un parc natural imens aflat într-o zonă de semideşert format dintr-o mulţime de grote cu apă termală, râul care îl traversează purtând acelaşi nume, Tolantongo.

Noi am plecat destul de devreme din capitală pentru că trebuia să ajungem în partea opusă a oraşului şi să o luăm spre Pachuca. Cu cât ne apropiem mai mult cu atât peisajul este total diferit de ce am văzut până acum şi spun asta pentru că este o zona plină de cactuşi cu drumuri şerpuite. Tocmai de aceea am făcut până aici între 5 şi 6 ore cu tot cu opririle pentru poze, am avut munţi de urcat şi foarte multe curbe. Ajunşi aici, mergem să ne cazăm la un hotel nu foarte pretenţios şi să mâncăm ceva la restaurantul din acceaşi incinta. Ne aflăm la un nivel destul de înalt faţă de grote, astfel încât peisajul de aici este unul incredibil. Se vede un şir de cascade orizontale de culoare turcoaz care se varsă dintr-un bazin în altul şi mulţi turişti care se bălăcesc în apa caldă de 34 de grade.

Sunt nerăbdătoare să ajung şi eu jos, dar mai întâi trebuie să mâncăm şi să bem ceva rece pentru că este foarte cald. Am comandat o carafă mare de Sandia, suc făcut din pepene roşu şi o porţie de Milanesa, adică carne de vită, castraveţi, roşii, ceapă şi cartofi prăjiţi.

Grotele, tunelul si râul termal: un paradis de stânca si apă

Plecăm spre grote, dar mai întâi ne oprim să îmi cumpăr o pereche de papuci speciali pentru a intra în peşteră, papuci care se pot folosi şi pentru plajele cu pietre, în plus mai avem nevoie de o lanternă pentru că la un moment o să înotăm pe întuneric. Drumul este un continuu urcat şi coborât de scări, suntem înconjuraţi de munţi, văi şi cascade, dar sunt surprinsă să văd cât de amenajat şi îngrijit este totul.

Ajungem la cascada cea mai mare care ascunde în partea de jos intrarea într-o grotă imensă cu apă caldă. În partea de sus, după ce am urcat câteva trepte, am traversat un mic pod şi am trecut efectiv prin cascadă ca să intrăm în tunelul ce duce către o grotă mult mai îngustă, dar lungă. Apa cădea din toate părţile pe noi şi cu cât înaintam era din ce în ce mai cald astfel încât trebuia să ne oprim să tragem aer în piept, iar spre terminarea tunelului am coborât într-un fel de bazin foarte adânc. Totul este atât de nou pentru mine şi vreau să profit la maxim de fiecare moment şi fiecare imagine care îmi apare în faţă pentru că nu credeam că voi avea ocazia să văd şi să trăiesc aşa o experienţă.

Nu puteam sta foarte mult timp acolo pentru că era mult prea cald, adică temperatură de 35-38 de grade şi am coborât spre cealaltă grotă. În interiorul ei, în mijlocul tavanului este formată o cavitate, alimentată de cascadă, pe unde apa curge cu o viteză foarte mare, dar de care puteai să profiţi în scopul unui masaj pentru spate. Sunt multe stalactite şi stalacmite crescute de-a lungul timpului, pe care se scurge apă în toate părţile, iar în spatele unei formaţiuni de genul, se află intrarea către peştera întunecată unde va trebui să folosim lanternă. Aici apa este foarte adâncă, pe margine se găseşte o frânghie de ajutor pentru ghidare şi într-adevăr trebuie să înotăm încet ca să evităm accidentarea de pereţii peşterii. Am înaintat până la capătul încăperii şi era atât de ciudat şi frumos sentimentul în acelaşi timp, întuneric total, tavanul este plin de lilieci motiv pentru care am folosit lanterna foarte puţin, iar singurul zgomot care se aude este apa care se prelinge. Este atât de frumos totul, paradisul pe pământ, aşa că am hotărât să stau pur şi simplu să savurez senzaţia şi să mulţumesc pentru că am ajuns în acest loc ireal.             

A doua parte vizitabilă a parcului - Secţiunea Paraiso Escondido, adică Paradisul Ascuns

Atât de mult am zăbovit aici că îmi era toată pielea murată astfel că mergem şi pe malul celălalt unde sunt alte bazine şi cascade. Trebuie să plătim un bilet separat pentru asta, să traversăm un pod destul de lung şi bineînţeles să urcăm şi să coboram multe scări înconjuraţi fiind de mulţi bananieri. Locul spre care ne îndreptăm se numeşte La Gloria iar aici intrăm într-un ochi de apă destul de rece, dar foarte albastru şi limpede. Trebuie să îl traversăm ca să ajungem la o altă cascadă imensă la poalele căreia se află un bazin natural cu apă foarte adâncă pe marginea căruia găsim semnul de periculos, recomandat înotătorilor profesionişti aşa că am hotărât ca aici să nu ne riscăm şi să ne bucurăm doar de peisaj şi de multe fotografii.

Ultima oprire este la una din cele 40 de piscine termale (jacuzzi natural) alimentate de izvorul cu apă caldă ce se naşte din munte. Am stat aici până ce s-a înserat şi nu am realizat cât de foame ne era până în momentul în care ne-am îndreptat către restaurant. Am ales să mănânc o supă de legume şi o porţie de fajitas de care am fost foarte mulţumită. Avem opţiunea de a bea un pahar de vin pe malul apei şi de a ne pregăti un foc de tabăra în schimbul câtorva pesos pentru benzină şi lemne.

Este un mod minunat de a încheia o zi perfectă pe care nu o voi uita cu siguranţă niciodată şi afirm cu toată siguranţa că pentru mine este cel mai frumos loc din Mexic pe care l-am vizitat şi în care m-aş întoarce fără să stau pe gânduri.

Poze deosebite din Tolantongo


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.