Germania, itinerarii nordice - partea a doua: țărmul Mării Baltice (Wismar, Rostock), Schwerin și Ludwigslust

Germania, itinerarii nordice - partea a doua: țărmul Mării Baltice (Wismar, Rostock), Schwerin și Ludwigslust
 

(Landul Mecklenburg-Vorpommern)

Pentru a doua parte a itinerariului pe malul Mării Baltice, și apoi în adâncimea landului Mecklenburg-Vorpommern, ne-am stabilit baza la Schwerin (70 kilometri est de Lübeck), oraș înconjurat de numeroase lacuri, dintre care Schweriner See, cel mai mare, acoperă 60 km².

Schwerin, orașul lacurilor

Seara vizităm orașul; venind pe jos de la apartamentul închiriat, ajungem pe Franz-Mehring-Straße unde trecem pe lângă biserica neogotică Paulskirche (1863-1869), apoi, pe Wismarsche Straße remarcăm curioasa clădire a Ministerului de Interne a Landului (Innenministerium), fostul Arsenal am Pfaffenteich, construit între 1840-1844. După cum rezultă din nume, clădirea este pe malul unui lac interior de formă dreptunghiulară (Pfaffenteich), din dreptul căruia intrăm pe Mecklenburgstraße, principala stradă comercială a orașului, pe unde ajungem în centrul istoric, care a scăpat în mare parte de distrugerile războiului și oferă câteva obiective, în primul rând Catedrala (Schweriner Dom) construită din cărămizi în stil gotic între 1260-1416, a cărei turn de 117 metri este vizibil de la distanță. Pe străzile adiacente mai putem zări câteva case tradiționale germane, pe schelet de lemn (Fachwerkhäuser). De la Catedrală ieșim spre sud în piața dreptunghiulară a vechiului oraș, Am Markt, mărginită de clădiri istorice, inclusiv vechea Primărie (Rathaus).

De aici spre nord se poate ajunge în cartierul Schelfstadt (la estul lacului Pfaffenteich) unde se pot vedea numeroase case tradiționale, piața și vechea biserică.

Schwerin

Schwerin: vechiul arsenal și cazarmă militară, actualmente sediul Ministerului de Interne al Landului.

Schwerin

Schwerin: case tradiționale pe Schmiedestraße, în apropierea Catedralei.

Schwerin

Schwerin: Catedrala, văzută din piața Am Markt. În dreapta clădirea numită Neues Gebäude (1783-1785).

Schwerin

Schwerin: latura estică a pieții Am Markt, cu Primăria în mijloc (sec. XIV-XX) și casa de la nr. 13 în dreapta (sec. XVII, refăcută 1975). În stânga se vede parțial Neues Gebäude cu Monumentul Leului în față (1995).

De la Am Markt continuăm spre sud pe Puschkinstraße (să nu uităm că orașul a rămas după război în zona de ocupație sovietică, respectiv în RDG ulterior) și Schloßstraße, pentru a ieși în Alter Garten, o piață mărginită de clădirile Altes Palais (sec. XVIII), Teatrului (Staatstheater, 1886) și neoclasicului Muzeu de Artă (Staatliches Musem 1882, lângă care se găsește debarcaderul principal al companiei Weisse Flotte, care asigură tururi turistice pe lacurile din jur). Ajunși aici ne găsim în fața principalului monument al orașului: Palatul Schwerin (Schweriner Schloss), supranumit Neuschwanstein-ul nordului, unul dintre cele mai importante exemple de istoricism romantic din Europa (fiind reconstruit între 1845-1857 pe locul vechiului palat al ducilor de Mecklenburg-Schwerin, azi este sediul Parlamentului landului Landtag).

Este seară, așa că ne mărginim să admirăm reflexiile castelului în apa lacului Burgsee, apoi să intrăm, peste podul rutier al Lennéstraße, pe insula pentagonală pe care e construit (Schlossinsel) și să ne plimbăm pe aleile din jurul castelului, trecând prin grote artificiale, terase, filigorii și câte au mai imaginat arhitecții grădinii Burggarten

Schwerin

Schwerin: podul rutier Lennéstraße și fațada castelului văzute de pe malul lacului Burgsee.

Schwerin

Schwerin: castelul în lumina apusului și reflexia sa în lacul Burgsee.

Schwerin

Schwerin: castelul văzut de pe aleea de promenadă (Graf-Schack-Allee) de-a lungul malului de vest al lacului Burgsee.

Palatul Schwerin, bijuteria lacului Burgsee

Dimineața vizităm castelul. O parte a celor 635 încăperi sunt ocupate de Parlament (unde accesul este restricționat), astfel încât în spațiile deschise publicului intrarea se face prin spate (dinspre nord) într-o curte interioară, trecându-se apoi prin încăperi somptuos decorate de la etajele 1, 2 și 3 (unele încă nerestaurate după marele incendiu din 1913 care a distrus o treime din castel, când a fost pierdută cea mai frumoasă sală, Goldenen Saal). Contra unei taxe, fotografiatul este permis în interior (fără bliț, evident).

Castelul Schwerin

Schwerin: castelul văzut din lateral, dinspre parcul de est, de sub Colonade, cu Orangeria (jos), turnul principal (mijloc), Casa Episcopului (stânga, în schele) și Casa Lungă Nouă (dreapta, de un stil diferit față de rest).

La primul etaj, începem vizita cu sala din turnul hexaganal (Silberkammer) care adăpostește o colecție de argintărie, apoi o impresionantă colecție de porțelanuri și tablouri în fostele camere ale copiilor (Kinderzimmern), iar în cea mai veche sală a palatului (Hofdornitz, fosta sală de arme), vedem o colecție de arme vechi.

Castelul Schwerin

Palatul Schwerin: decorațiuni în teracotă și colecția de arme din sala medievală Hofdornitz.

La etajul doi (Beletage) sunt camerele de locuit și saloanele Marii Ducese. Prima este Sala cu coloane (Säulenzimmer, numită și Sala Legendelor Sagenzimmer), apoi Sylvestergalerie, urmează marea sală de mese (Speisezimmer) lambrisată cu panouri de arțar, apoi Rote Audienz și Teezimmer, două camere asemănătoare unde erau primiți oaspeții ducesei. Camera florilor (Blumenzimmer) face parte din turnul hexagonal, iar ultimele camere sunt Wohnzimmer și Winterzimmer,  renovate în 1987.

Palatul Schwerin

Palatul Schwerin: sala cu coloane (Säulenzimmer), detaliu cu friza legendelor.

Palatul Schwerin

Palatul Schwerin: fosta sufragerie (Speisezimmer).

Palatul Schwerin

Palatul Schwerin: salonul de ceai al Marii Ducese (Teezimmer). Biroul din dreapta datează de la 1750.

Palatul Schwerin

Palatul Schwerin: detaliu cu stucatura tavanului din Camera Florilor (Blumenzimmer): alegorie a Marii Ducese Augusta (1822-1862).

Palatul Schwerin

Palatul Schwerin: camera de zi a Marii Ducese (Wohnzimmer).

Palatul Schwerin

Palatul Schwerin: camera de iarnă a Marii Ducese (Winterzimmer).

La etajul trei (Festetage) sunt camerele de locuit ale Marelui Duce, dar și sălile reprezentative și de gală ale castelului. Aici pot fi văzute biblioteca Ducelui, Camera Adjutantului (Adjutantenzimmer, cu uniforme și arme vechi), Camera Biliardului (Billardzimmer) cu alăturata Rauchzimmer (Camera de fumat). Cea mai impunătoare încăpere este Sala tronului (Thronsaal), cu minunate stucaturi, decorații ale pereților și parchetului. Alături se găsește Galeria Strămoșilor (Ahnengalerie) cu picturile dinastiei ducilor de Mecklenburg în ordine cronologică și Galeria Castelelor (Schlössergalerie), cu picturi ale reședințelor ducale.

Palatul Schwerin

Palatul Schwerin: detaliu din camera adjutantului  (Adjutantenzimmer).

Palatul Schwerin

Palatul Schwerin: detaliu din camera biliardului (Billardzimmer).

Palatul Schwerin

Palatul Schwerin: vedere generală a Sălii Tronului (Thronsaal), definitivată la 1858 în stil neo-renascentist.

Palatul Schwerin

Palatul Schwerin: detaliu de parchet cu intarsie din Sala Tronului (Thronsaal).

Palatul Schwerin

Palatul Schwerin: detaliu din Galeria strămoșilor (Ahnengalerie).

Wismar, o frântură de istorie într-un oraș de poveste

De la Schwerin ne îndreptăm 30 km spre nord și continuăm explorarea țărmului Mării Baltice cu Wismar (oraș sub protecția UNESCO, la 60 km est de Lübeck). Parcăm chiar în imensa Marktplatz (măsoară 10.000 m²), centrul vechiului oraș și un punct bun de plecare în circuit. Primele obiective sunt chiar aici, în primul rând, în colțul sud-estic, cupola Wasserkunst (proiectată în 1580 în stilul renașterii olandeze de Philipp Brandin) care a asigurat aprovizionarea cu apă a orașului până în 1897. Latura de nord a pieții este închisă de Primărie (Rathaus, refăcută între 1817-1819 pe locul vechii structuri gotice prăbușite doi ani mai devreme), iar pe mijlocul laturii de est se remarcă cea mai veche casă negustorească din oraș, Alte Schwede (1380).

Wismar

Wismar: Marktplatz, cupola Wasserkunst și Primăria (în fundal), vedere spre nord-vest.

Wismar

Wismar: Marktplatz, cupola Wasserkunst și turnul bisericii Marienkirche (în fundal), vedere spre vest.

Wismar

Wismar: frontonul actualului restaurant Alte Schwede (1380, stil Backsteingotik).

Din colțul nord-vestic al pieții, mergem spre vest pe Sargmacherstraße la capătul căreia se înalță clădirea de colț a Archidiakonat-ului, construită în stil Backsteingotic nord-german la 1450, distrusă în război, refăcută încă de pe timpul RDG-ului, în 1960. Ajunși aici, suntem în fața unui memorial dureros al orașului: turnul de 80 metri înălțime al bisericii Marienkirche, singurul supraviețuitor după bombardamentele din aprilie 1945 (biserica grav avariată, va fi demolată în 1960, azi se mai poate vedea doar un contur de circa un metru înălțime al fostelor ziduri). Imediat alături, o mare carcasă de protecție din lemn ascunde șantierul subteran în care sunt curățate și excavate subsolurile (pivnițele) uneia dintre cele mai frumoase clădiri de cărămidă ale acestui fost cartier gotic, Alten Schule, vechea școală construită la 1351 și distrusă în același aprilie 1945. Se pare că o reconstrucție se are în vedere în acest caz... 

Wismar

Wismar: clădirea Archidiakonat-ului, un exemplu clasic de arhitectură gotică nord-germană în cărămidă.

Wismar

Wismar: turnul fostei biserici Marienkirche.

Plecăm din aceste triste locuri trecând spre vest în Fürstenhof, Curtea Princiară, sediul ducilor de Mecklenburg, alcătuită din două corpuri de clădire: Alte Haus (1513, în stil gotic târziu cu decorații de teracotă) și Neue Haus (1555, în stilul renașterii italiene). Din curte ieșim direct la imensa biserică Sankt Georgen (sau Georgenkirche), construită la 1295, sever deteriorată în război și recent reconstruită (1990-2010). Interiorul este încă gol, se pot vedea doar puținele urme ale bogatelor decorațiuni scăpate de urgia războiului și a ploilor, dar există și un avantaj, fiind astfel mult mai ușor de apreciat măreția dimensiunilor sale interioare.

Wismar

Wismar: clădirea Fürstenhof, în stânga Alte Haus cu ancadramentele geamurilor din teracotă. În dreapta, biserica Sankt Georgen.

Wismar

Wismar: vedere laterală a bisericii Sankt Georgen; se pot vedea fazele succesive ale reconstrucției.

Wismar

Wismar: vedere de la Georgenkirche spre est, în lungul străzii Vor dem Fürstenhof, spre turnul bisericii Marienkirche. În capătul străzii, jos, se vede cutia de lemn a șantierului de la Alten Schule.

De la Georgenkirche urcăm spre nord pe Große Hohe Straße și ieșim în Lübsche Straße, unde vedem chiar pe colț o mică biserică, Heiligen-Geist-Kirche, construită înainte de 1255 ca biserică a spitalului cu același nume.

Wismar

Wismar: biserica Heiligen-Geist, la intersecția Lübsche Straße (în față) cu Neustadt (la stânga).

Ne întoarcem spre vest pe strada pietonală comercială Lübsche Straße, mărginită de zeci de case tradiționale cu frontoane. Înainte de a ajunge din nou la Primărie, la începutul străzii Hinter dem Rathaus, ne atrage atenția silueta aparte a Ratsapotheke, vechea farmacie a primăriei de pe la 1336.

Wismar

Wismar: clădirea Ratsapotheke, la intersecția străzilor Hinter dem Rathaus cu Am Markt.

Din acest punct, putem explora străzile ce pleacă din zona Pieții, toate mărginite de clădiri cu fronton impecabil reconstruite sau renovate: Hegede continuată de Dankwartstraße, respectiv Mecklenburger Straße spre sud, Altwismarstraße  spre est și tot așa, rătăcim pe străduțe, mai ales din zona de sud a pieții. În final, ne îndreptăm din piață spre nord, pe strada pietonală Krämerstraße, la capătul căreia remarcăm clădirea galbenă a Löwen-Apotheke, fostă farmacie într-o casă medievală, azi cafenea. 

Wismar

Wismar: vedere spre nord, în lungul frontoanelor caselor străzii Krämerstraße, cu farmacia Löwen (cea galbenă din fundal) și turnul biericii Sankt Nikolai.

Wismar

Wismar: cafeneaua ex-farmacie Löwen văzută de pe Krämerstraße, cu perspectivă spre Bohrstraße (în stânga).

Continuăm spre nord pe Bohrstraße, trecem pârâul Mühlenbach (canalizat aici sub numele de Frische Grube) și imediat ne apare în fața ochilor silueta impunătoare a bisericii Sankt Nikolai (Nikolaikirche), construită între 1381-1487 ca biserică a marinarilor și pescarilor, singura dintre cele trei mari biserici gotice din oraș care a scăpat relativ neatinsă din război. Interiorul adăpostește câteva capodopere recuperate din alte biserici distruse, dintre care altarele: Thomasaltar, Krämeraltar (1430, din Marienkirche) și, mai ales cel din biserica Sankt Georgen (1430), la fel baptisteriul de bronz (1335) și alte artefacte.

Wismar

Wismar: masiva construcție a bisericii Sankt Nikolai, văzută de pe malul Frische Grube.

Wismar

Wismar: tripticul fostului altar din biserica Sankt Georgen (1430), a cărui deschidere măsoară zece metri!

De la biserică mergem pe Spiegelberg spre est, și ieșim în vechiul port Alter Hafen pe sub poarta de est a orașului, Wassetor (construită la 1450, singura păstrată din cele cinci porți inițiale). Cam la 100 metri spre sud putem vedea o mică clădire de-asupra apei; este vechea casă-stăvilar Gewölbe (sec. XVII, refăcută 2003), de-asupra canalului Runde Grube (Grube este numele pârâului regularizat Mühlenbach, care poartă diverse nume funcție de localizare: Mühlen-, Frische- și Runde Grube). Dacă mergem spre nord, pe cheiul portului vechi, ajungem la un moment dat să avem o frumoasă perspectivă asupra orașului vechi.

Wismar

Wismar: poarta Wassertor, văzută dinspre port.

Wismar

Wismar: casa-stăvilar Gewölbe, deasupra canalului Runde Grube.

Wismar

Wismar: berăria Brauhaus am Lohberg de pe vechea stradă Lohberg (paralelă cu cheiul Am Hafen), în spatele casei Gewölbe.

Wismar

Wismar: vedere de pe chei peste portul vechi, în lungul străzii Neustadt, cu silueta bisericii Sankt Georgen în fundal.

Wismar

Wismar: vedere de pe chei peste portul vechi, cu turnul bisericii Sankt Marien-Kirche în fundal. În dreapta hotelului New Orleans, este casa-stăvilar Gewölbe.

Rostock, o pată de culoare pe țărmul nordic

Plecăm din Wismar și după încă 60 kilometri spre nord-est ajungem la alt oraș hanseatic, Rostock, port la râul-estuar Unterwarnow (și prin acesta la Marea Baltică, 12 kilometri mai departe), a cărui centru istoric poate fi ușor ghicit după forma ovală impusă de zidurile de apărare. În fapt, acesta constă în sec. XII din trei orașe diferite, Vechi, Mijlociu și Nou, Altstadt (în jurul pieții Alter Markt), Mittelstadt (în jurul pieții Neuer Markt) și Neustadt (în jurul actualei pieți a Universității). Acest centru istoric a fost în mare parte reconstruit după bombardamentele britanicilor din război, care au vizat stabilimentele industriei aviatice din oraș.

Vizita poate fi începută de la poarta de vest a orașului, din care au mai rămas turnul de pază Kröpeliner Tor (sec. XIV, înalt de 54 metri) și un fragment destul de consistent din zidul fortificațiilor (care se întinde pe mai multe sute de metri pe latura sudică, de-a lungul străzii Wallstraße și care era străbătut odată de 22 porți, dintre care se mai păstrează patru).

Rostock

Rostock: turnul Kröpeliner Tor cu poarta de intrare vestică, văzut dispre oraș.

Continuăm spre est pe Kröpeliner Straße (azi principala arteră comercială a orașului), dar imediat intrăm la dreapta pe Kleine Katthagen până aproape de zidul-fortificat, la o mică biserică cisterciană, Kloster zum Heiligen Kreuz (sec. XIII), singura păstrată intactă în oraș, azi servind drept biserică a Universității (iar în clădirile-anexă funcționează Kulturhistorische Museum). De aici ieșim, trecând pe lângă Muzeul Zoologic, în Universitätsplatz (unde regăsim strada Kröpeliner) cu clădirea principală a Universității (construită în stil neo-renascentist) și fântâna arteziană numită Brunnen der Lebensfreude (așadar a plăcerii de a trăi, simbolizând renașterea orașului după război). În continuare, de-o parte și de alta a străzii Kröpeliner, ne însoțesc tradiționalele case cu pinion (fronton) cu fațade multicolore (dintre care remarcabile sunt Ratschow-Haus, hotelul Rostocker Hof 1888 și Herzogliche Palais 1714), până ce ieșim în a doua mare piață a orașului, Neuer Markt.

Rostock

Rostock: fosta biserică cisterciană zum Heiligen Kreuz, azi biserică Universitară.

Rostock

Rostock: Fântâna plăcerii de a trăi și corpul principal al Universității (în fundal), văzute din strada Kröpeliner.

Rostock

Rostock: vedere din colțul Pieții Universității, în lungul străzii Kröpeliner. Casa tradiționale cu fronton și turnurile bisericii Sankt-Marien în fundal.

Rostock

Rostock: Ratschow-Haus, singura casă de pe strada Kröpeliner cu o fațadă gotică de cărămidă, specifică nordului (Backsteingotik). Incendiată în 1945 și refăcută, servește azi drept sediu Bibliotecii Orășenești.

De formă dreptunghiulară de 90 x 80 metri, Neuer Markt a avut mult de suferit după bombardamentele din aprilie 1942, laturile de nord și sud au fost distruse, cea de sud a fost reconstruită iar cea de nord, curățată de cele câteva clădiri supraviețuitoare, este azi liberă. Clădirile de pe latura de vest au fost reparate și reușesc oarecum să redea farmecul de odinioară al pieții. Câteva mai importate dintre ele (care apar și în fotografia de mai jos) sunt cele de la nr. 12 (fațadă albă în stil neo-renascentist de la 1874), nr. 13 (în stil baroc, adăpostește din 1789 farmacia primăriei, Ratsapotheke), nr. 16 (cea mai veche fațadă renascentistă din piață, de la 1600, refăcută în 1965). Pe latura estică a pieții regăsim Primăria (Rathaus), cea mai veche clădire profană din oraș, construită în sec. XIII în deja familiarul stil Backsteingotik (gotic din cărămidă), dar cu o fațadă modificată în stil baroc.

Rostock

Rostock: vedere spre latura de vest a Pieții Noi (Neuer Markt) cu clădirile istorice (nr. 12 la nr. 18, ultima în renovare), dominate de masiva siluetă a bisericii Sankt-Marien în fundal.

Rostock

Rostock: Primăria văzută din Piața Nouă.

Dacă din piață privim spre sud, de-a lungul străzii Steinstraße, vom vedea aproape o altă poartă de intrare în oraș, cea de sud, numită Steintor, construcție renascentistă din 1577. În spatele Primăriei (pe strada numită chiar așa, Hinter dem Rathaus), găsim Kerkhoffhaus, o locuință patriciană din 1470, bogat ornamentată, cu fațada de teracotă modificată în stilul renascentist al sec. XVI (aici funcționează azi Arhivele orașului). Dacă am continua și mai mult spre est, am ajunge la alte două monumente: biserica Nikolaikirche (1230) și, mai la nord, Basilika Sankt-Petri, vizibilă de departe datorită impresionantului său turn de 117 metri (sec. XIII, refăcută după distrugerea din 1942).

Rostock

Rostock: poarta de sud Steintor, văzută de pe Steinstraße.

Rostock

Rostock: Kerkhoffhaus.

Noi plecăm din piață spre nord, ocolim impunătoarea biserică Marienkirche (sec. XIII-XV, al cărei interior merită vizitat pentru Ceasul astronomic din anul 1472) și ieșim în Lange Straße, principala axă de transport, distrusă în 1942 (cu excepția a doar 12 clădiri), refăcută după război în stilul realismului socialist dar și cu elemente de Backsteingotik.

Rostock

Rostock: un aspect interesant al clădirilor socialiste clădite în stil  Backsteingotik, pe Lange Straße.

Continuând spre nord pe Wokrenterstraße, trecem la nr. 40 pe lângă Hausbaumhaus, singura casă negustorească rămasă intactă din epoca Ligii Hanseatice (1490) iar la capătul străzii întâlnim vechiul bar marinăresc Gaststätte „Zur Kogge“ (1856). Am ieșit acum pe promenada portului istoric Stadthafen, pe malul râului Warnow, chiar în dreptul vechii macarale din 1780 ce servea pentru încărcarea vapoarelor (Tretkran, reconstruită).

Rostock

Rostock: Hausbaumhaus pe strada Wokrenter, a doua din dreapta (cu fațada stil Backsteingotik).

Rostock

Rostock: barul Zur Kogge, la interescția Wokrenterstraße cu Strandstraße.

Rostock

Rostock: vechea macara de lemn de pe cheiul râului Warnow (reconstrucție din 1997).

Relaxare pe plaja Mării Baltice în Ostseebad Warnemünde

Nu vrem să plecăm fără a face câțiva pași pe o plajă a Mării Baltice, de aceea parcurgem cei 11 kilometri spre nord până la Ostseebad Warnemünde, practic o suburbie a orașului Rostock, stațiune balneară înființată la 1834 într-un mic sat pescăresc. Aici au fost inventate la 1883 celebrele scaune-coș (Strandkorb), care populează azi toate plajele bătute de vânturile Mării Baltice. O alee promenadă se întinde de-a lungul plajei dominate de luxosul "Stasi-Hotel" Neptun din vremurile socialiste (1971), și două faruri asigură siguranța navigației (unul pe țărm din 1898, altul pe digul de vest). Localitatea în sine este și ea pitorească, oferind și câteva exemple de case tradiționale pe schelet de lemn (mai ales pe Mühlenstraße).

Warnemünde

Warnemünde: în septembrie e toamnă rece și plaja aparține doar pescărușilor și scaunelor-coș Strandkorb închise cu lacăt. În dreapta se vede farul verde de pe dig.

Warnemünde

Warnemünde: vedere a aleii Seepromenade spre farul de pe țărm.

Güstrow, micul orășel cu multă istorie

Ne întoarcem spre Schwerin urmând un drum ușor diferit, pentru a trece și prin Güstrow, un oraș la 40 kilometri sud de Rostock, posesor al unui palat renascentist, reședință ducală (construit între 1558-1600 pe locul unui castel medieval), degradat după 1817 și renovat încă din anii RDG-ului. Era deja o seară ploioasă și evident faptul că ieșea din discuție o vizită pe interior în edificiul utilizat azi drept muzeu și centru cultural (deși conform ghidului există câteva încăperi frumos decorate la parter și în sala de banchete), astfel că ne-am limitat la inspecția exterioară. Înconjurat de șanțuri de apă (din pârâul Mühlbach) și de grădini spre sud (refăcute în stil renascentist între 1974-1978), palatul se înalță pe o mică denivelare. Din parcarea apropiată, mergem pe Schloßberg până la intrarea, care se face dinspre vest pe sub un portal, apoi peste un pod de-asupra pârâului. Se intră prin al doilea portal în curtea interioară, de unde putem admira meșteșugita asimetrie a aripilor sud și vest (opere ale arhitectului Franciscus Parr) față de aripa de nord (continuată după 1587 de olandezul Philipp Brandin, toate la comanda Ducelui de Mecklenburg, Ulrich).

Güstrow

Güstrow: vedere dinspre sud, de pe strada Schloßberg, spre pârâul Mühlbach și intrarea în palat. 

Güstrow

Güstrow: curtea interioară a palatului, aripa de sud cu Loggia și turnul scării circulare (de inspirație italiană).

Güstrow

Güstrow: curtea interioară a palatului, aripa de vest (cu intrarea) și de nord, cu turnul dublu, construit de Brandin.

Și o scurtă vizită în oraș poate fi instructivă. Câțiva metri la vest de castel se poate ajunge la Domplatz, cu Catedrala gotică din cărămidă de la 1335 (Dom St. Maria, St. Johannes Evangelista und St. Cäcilia) și cea mai veche școală din land, Domschule (construită între 1575-1579 de același Philipp Brandin). Tot de la castel, continuăm spre nord câteva sute de metri pe Domstraße până în centrul vechi al orașului (Markt), dominat de biserica parohială Pfarrkirche St. Marien, o altă realizare a Backsteingotik-ului din 1508. Remarcabilă mai este primăria (Rathaus, în forma de azi de la 1800) dar și câteva vechi clădiri private de pe laturile pieții.

Güstrow

Güstrow: Biserica evanghelică St.Marien, văzută dinspre nord.

Güstrow

Güstrow: Primăria.

Güstrow

Güstrow: clădiri clasificate în Markt, de la stânga, cea verde cu nr. 10 (Ratskeller, 1637), nr. 11 și 12 (locuințe).

Palatul Ludwigslust - Versailles-ul nordului

Plecând din Schwerin spre alte destinații, mai facem un ultim popas în landul Mecklenburg-Vorpommern, 44 kilometri spre sud, la palatul baroc-neoclasic al ducelui Friedrich cel Pios (1717-1785), construit între 1772-1776 (și numit, totuși exagerat, Versailles-ul nordului). Palatul este de fapt realizarea culminantă a unui întreg oraș construit în sec. XVIII, Ludwigslust (Plăcerea lui Ludwig, numit așa în onoarea tatălui, Christian II Ludwig, duce de Mecklenburg-Schwerin, care a construit prima cabană de vânătoare aici), oraș ce a fost chiar capitală a ducatului între 1765-1837 (în rest, capitala fiind la Schwerin).

Un loc de parcare găsim chiar în piața din fața castelului (Schloßplatz). Spre sud ne atrage atenția un rând de cascade artificiale, dincolo de care se întinde Kirchplatz, în capătul căreia se ridică biserica curții (1765-1770), azi Stadtkirche Ludwigslust. Spre nord se ridică palatul, dincolo de care se întind imensele grădini în stil englezesc, Schloßpark, întinse pe 120 hectare, conținând canale (Ludwigsluster Kanal, lung de 28 kilometri, a fost construit între 1756-1760 special pentru alimentarea cu apă a parcului și cascadelor !), fântâni arteziene și cascade artificiale, o grotă, o capelă gotică, două mausolee, un monument și mai multe clădiri mici.

Ludwigslust

Ludwigslust: cascada și statuile, operă din 1780 a sculptorului curții, Rudolf Kaplunger.

Ludwigslust

Ludwigslust: fațada palatului, văzută din Schloßplatz, de la cascadă.

Ludwigslust

Ludwigslust: partea din spate a palatului, văzută din grădini.

Ca să fiu sincer, interiorul (care a suferit mari stricăciuni în timpul războiului mondial și al celui rece de după) e mai puțin spectaculos față de așteptări. E adevărat că multe camere sunt încă închise accesului public, renovarea progresând în etape. Palatul este primordial un muzeu cu colecții de artă (Staatliches Museum). La parter se află nelipsita Sala terrana (azi cafenea) și camere pentru oaspeți și personalul de servici al palatului. La primul etaj (Festetage) se află Courzimmer (camera de recepții) și camerele private ale ducelui (aripa de est) și ducesei (aripa de vest). Partea centrală a clădirii adăpostește cea mai frumoasă sală a palatului, Sala de Aur (Goldener Saal), o sală de bal cu coloane corintiene ce ocupă înălțimea a două etaje. Etajul doi era rezervat festivităților. În cadrul muzeului sunt expuse exemple contemporane de statui fabricate din produsul local de Papier-mâché, numit Ludwigsluster Carton, o hârtie preparată special pentru a rezista și precipitațiilor, încă folosită la evenimente artistice.

Palatul Ludwigslust

Palatul Ludwigslust: imagine de ansamblu a Sălii de Aur (Goldener Saal).

Palatul Ludwigslust

Palatul Ludwigslust: imagine de detaliu din Dormitorul Ducesei (aripa de vest).

Încheiem vizita cu o scurtă incursiune în parc (care e mult prea vast pentru o cercetare amănunțită în veșnica noastră criză de timp).

Ludwigslust

Ludwigslust: imagine din parcul palatului, cu Biserica Catolică St. Helena (1809) și Clopotnița, văzute din Grădina de Flori (Blumengarten).

Citește restul aventurilor lui Daniel prin nordul Germaniei aici.


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.