Franța: turism în departamentul Oise (Chantilly, Senlis, Compiègne, Pierrefonds)

Franța: turism în departamentul Oise (Chantilly, Senlis, Compiègne, Pierrefonds)
 

(Regiunea Picardie)

Vom merge azi spre nord în lungul Picardiei, traseu pe care l-am făcut venind dinspre Paris spre Belgia (vezi capitolul Belgia: itinerarii în Valonia francofonă). Primul obiectiv pe drumul nostru a fost castelul și domeniul Chantilly (22 km nord de Ecouen, 55 km nord de Paris). Ansamblul monumental construit între secolele XIV-XIX este format din două edificii tangente: castelul mic, Le Petit Château, construit la 1560 pentru conetabilul Anne de Montmorency (unde se află la primul etaj Les Grands Appartements decorate în sec. XVII-XVIII, iar la parter Les Petits Appartements, decorate în sec. XIX) și castelul mare, Le Grand Château, distrus la Revoluție și reconstruit între 1875-1885 pentru a adăposti colecția de tablouri a ducelui Henri d'Orléans (așa-numitul Musée Condé). În jur, parcul și grădinile castelului sunt o creație remarcabilă a celebrului André Le Nôtre.

De la parcarea amenajată sunt doar câțiva pași până la podul peste brațul de apă, de unde, spre stânga, vedem la ceva distanță clădirile Marilor Grajduri, Les Grandes Écuries (1719-1740) care adăpostesc azi Muzeul Calului. Continuăm pe Route du Connétable și trecem impunătorea poartă de fier pe esplanada din fața castelului (Terrasse du Connétable), dominată de statuia ecvestră a lui Anne de Montmorency. Pe drum, aruncăm o privire spre est unei clădiri lungi și destul de anoste, Le château d'Enghien, construit la 1769 cu scopul de a adăposti pe invitații castelului.

oise

Chantilly: Marile Grajduri, lungi de 186 metri, înalte de 28, unde a fost amenjat din anul 1982 Muzeul Calului.

oise

Chantilly: Micul Castel (prim-plan) și capela din Marele Castel (planul doi), văzute dinspre sud, de la intrarea în parc.

oise

Chantilly: Micul Castel (stânga), Capela (centru) și Marele Castel (dreapta), văzute de pe Route du Connétable.

oise

Chantilly: detaliu al Marelui Castel, colțul de nord-est (rotonda Minervei), văzut de pe esplanadă.

oise

Chantilly: vedere de pe esplanadă spre castelul Enghien. În prim-plan grupul statuar în bronz Brillador et Fanfaraut (1880)

De pe esplanadă, trecem un alt pod peste apă și intrăm în Curtea de Onoare a Marelui Castel, de unde încep circuitele de vizitare ale interiorului.

oise

Chantilly: intrarea în Curtea de Onoare, pe latura de est, văzută de pe esplanadă (Terasa Conetabilului).

oise

Chantilly: intrarea în Micul Castel, din curtea de onoare.

oise

Chantilly: Fațada Marelui Castel (muzeul Condé), văzută din Curtea de Onoare.

Vizita are două componente – una liberă (a primului etaj) și una ghidată (a parterului). Noi am început cu vizita liberă, urcând din Curtea de Onoare la primul etaj al Micului Castel, unde se află Marile Apartamente; după ce trecem de o Anticameră, ajungem într-o superbă bibliotecă, Le cabinet des Livres, ce adăpostește 13000 volume și 700 manuscrise. Continuăm cu La salle des Gardes, apoi La chambre de Monsieur le Prince, Le grand cabinet, La Grande Singerie (numele vine de la decorul chinezesc cu maimuțe), La Galerie des Actions de Grand Condé (cuprinde 11 tablouri ale bătăliilor purtate de Prinț) la capătul căreia putem arunca o privire în ultima cameră, Le salon de musique (cu mobilier din sec. XVIII).

oise

Chantilly, Micul Castel etaj: Le cabinet des Livres, biblioteca construită de Honoré Daumet pentru ducele de Aumale.

oise

Chantilly, Micul Castel etaj: detaliu din Sala Gărzilor, cu un portret de Van Dyck, mozaicul antic roman ”Răpirea Europei de către Zeus„ și suveniruri militare algeriene ale ducelui de Aumale.

oise

Chantilly, Micul Castel etaj: detaliu din Marele cabinet de colț, cu mobilier neoclasic din 1780.

oise

Chantilly, Micul Castel etaj: detaliu din La Grande Singerie, decorată în 1737 cu chinezării și maimuțe.

oise

Chantilly, Micul Castel etaj: vedere a Galeriei luptelor Prințului, cu tablouri de Sauveur Le Conte (sfârșitul sec. XVII).

oise

Chantilly, Micul Castel etaj: Salonul de Muzică, cu mobilier din sec. XVIII.

Ajunși astfel la capătul aripii sud-vestice a Micului Castel, facem drumul înapoi până în holul de intrare din Curtea de Onoare (Vestibulul de Onoare), de unde, urcăm la etajul I al Marelui Castel, ce adăpostește Galeria de Picturi (Muzeul Condé). Sunt nu mai puțin de 18 încăperi (galerii, rotonde, cabinete, saloane... cu picturi, porțelanuri, vitralii, statuete, miniaturi, ș.a.) care ne pun la încercare atenția și rezistența... Prin testamentul donatorului tabourilor, acestea nu pot părăsi castelul (nu pot fi expuse în altă parte, astfel că Chantilly este singurul loc unde pot fi văzute) și, în plus, prezentarea lor nu poate fi modificată, astfel încât aspectul sălilor a rămas același ca în sec. XIX: tablouri agățate margine lângă margine, pe mai multe nivele, fără deosebire de epocă și școli.

oise

Chantilly, Micul Castel: Vestibulul cu Scara de onoare, pe care se accede din curte la etajul I. În fundal se vede intrarea în Marele Castel (Galeria Cerbilor). 

oise

Chantilly, Marele Castel etaj: Galeria Cerbilor (La Galerie des Cerfs), sala de mese și recepții a ducelui de Aumale (1880), ornată cu tapiserii Gobelins cu scene de vânătoare. 

oise

Chantilly, Marele Castel etaj: perspectivă inversă a Galeriei Cerbilor, cu suita de tapiserii Vânătorile lui Maximilian (sfârșitul sec. XVII). Prin ușa din stânga se întrevede Galeria de Pictură.

oise

Chantilly, Marele Castel etaj: încăperea poliedrică La Tribune, cu capodopere semnate Poussin, Van Dyck, Watteau, Ingres, Delacroix, Titian, Fra Angelico, Sassetta...

oise

Chantilly, Marele Castel etaj: marea sală a Galeriei de Picturi și Rotonda.

Coborâm în curtea de onoare pentru a vizita Capela castelului; tavanul acesteia este asemănător cu cel de la Ecouen, dar ceea ce atrage atenția este Le monument des Coeurs des Condé, comandat în 1648 de generalul Grand Condé (pe numele întreg Louis de Bourbon, Prince de Condé, 1621-1686). 

oise

Chantilly: Capela cu Monumentul Inimilor Casei de Condé.

Trecem în curtea Micului Castel (Cour de la Capitainerie), de unde pleacă turul ghidat, prin parterul castelului, unde se află apartamentele private ale ducelui și ducesei de Aumale (decorate în anii 1845-1846). Mult mai puțin spectaculoase ca cele vizitate liber, sunt totuși interesante oferind o imagine înghețată a decorațiunilor, mobilierului și confortului casnic de la jumătatea sec. XIX. Sunt 10 galerii, saloane, camere, băi, dintre care cele mai interesante sunt: Dormitorul ducesei (cu un pat cu baldachin și o sală de baie a timpului), Salonul violet, La Petite Singerie (budoar pictat în 1735 cu un decor de maimuțe), Camera ducelui, Salonul Condé (42 portrete de regi și regine din casa de Bourbon), Sala de marmură (sala de mese) și Galeria Duban, o anexă de lemn adăugată clădirii la 1846 pentru a servi toate aceste apartamente, și prin care se și iese în curtea interioară. În plus, două încăperi la parterul Marelui Castel (Salonul Regelui și Biblioteca Teatrului), sunt vizitabile doar în situații excepționale (nefiind cazul la data vizitei noastre).

oise

Chantilly, Micul Castel parter: salonul violet al ducesei de Aumale, decorat în 1844-1845 de Eugène Lami.

oise

Chantilly, Micul Castel parter: Galeria Duban, de-a lungul căreia sunt accesibile toate apartamentele. Vitraliile heraldice sunt aduse de la Ecouen (sec. XVI).

Se mai pot vizita grădinile (Jardin de la Volière) și, mai ales, imensul parc al domeniului, care este un obiectiv turistic de sine-stătător. Dar pentru acestea, ca și pentru Muzeul Calului, nu a mai fost timp.

Parcurgem spre est încă 10 kilometri până în Senlis (50 km nord de Paris), oraș regal în Evul Mediu, unde o destul de scurtă plimbare ne-a fost suficientă pentru a cunoaște principalele obiective. Începem turul de la parcare de lângă biserica Saint-Pierre (sec. XII, dezafectată la Revoluție, folosită azi pentru manifestări culturale), trecem pe lângă Palatul Episcopal (azi, Muzeul de Artă și Arheologie) și ajungem rapid la Catedrala Notre-Dame de Senlis, construită în stil gotic între 1153-1191, ulterior parțial reconstruită, inclusiv prin înălțarea asimetrică a turnului de sud până la 78 metri (sec. XIII).

oise

Senlis: fațada clădirii  principale a vechiului Palat Episcopal (sec. XVIII), azi Muzeu de Arheologie.

oise

Senlis: vedere generală a Catedralei din Piața Notre-Dame, cu turnul sudic supra-înălțat (sec. XIII) și portalul sudic (sec. XVI).

oise

Senlis: portalul sudic al Catedralei Notre-Dame (sec. XVI), în stilul flamboaiant deja influențat de Renaștere.

oise

Senlis: vechea bibliotecă a capitlului Notre-Dame (1528), la nord de catedrală.

Din piață intrăm spre sud în Place Saint-Frambourg, unde se ridică biserica gotică cu același nume, construită în sec. XII (pe locul unei Capele Regale din sec. X), închisă la 1790 și folosită azi pentru concerte (Auditorium Franz Liszt). Revenind în fața catedralei, trecem spre vest în Place du Parvis unde zărim L'ancien hôtel de Vermandois, un rar exemplu de arhitectură civilă romanică din sec. XII. Mai departe intrăm într-un larg spațiu verde, Jardin du Roy, mărginit de vechile ziduri galo-romane ce înconjurau orașul vechi pe o lungime de 800 metri (a căror formă ovală de 312 x 242 metri influențează rețeaua de străzi actuale). Aici vedem ruinele vechiului castel regal (Ancien château royal), mult mai puțin spectaculoase pe cât sunt de importante pentru istoria franceză. Fortificațiile provin din vremea merovingienilor (sec. X), fiind folosite ca reședință regală până în sec. XVI și demolate în cea mai mare parte în sec. XIX (au supraviețuit până azi doar patru clădiri separate). În cadrul incintei castelului, pot fi vizitate și două muzee, Le musée de la Vénerie (înființat în localul prioratului Saint-Moris, 1262) și Le musée municipal des Spahis

oise

Senlis: biserica Collégiale Saint-Frambourg, desacralizată, cumpărată în 1973 de pianistul de origine ungară Georges Cziffra, și transformată în sală de concerte de cameră în 1977. În interior sunt vitralii pictate de celebrul catalan Joan Miró.

oise

Senlis: Hôtel de Vermandois (sec. XII, nevizitabil deocamdată)

oise

Senlis, Castelul Regal: apartamentele private (stânga, fațada construită în 1861 după o demolare parțială) și accesul la apartamentele regale (dreapta). Vedere din Jardin du Roy. 

oise

Senlis, Castelul Regal: aceleași clădiri, văzute din incidență inversă, dinspre est. În stânga se vede o parte a zidului de incintă galo-roman din sec. III, care mai păstrează 16 din cele 28 turnuri de apărare. 

A doua zi dimineață ne îndreptăm spre unul dintre marile obiective ale zonei, Palatul și Pădurea de la Compiègne (35 km nord de Senlis). Parcarea pustie și liniștea din jur ne fac să realizăm marea eroare de informare – este luni, zi în care Palatul și Teatrul Imperial sunt închise. Se mai întâmplă... Așa că doar dăm ocol Noului Palat Regal, ridicat de Ludovic XV între 1751-1789 în formă triunghiulară pe mai mult de două hectare, cu o fațadă riguroasă și anostă, dar al cărui interior decorat în stilul sec. XVIII și al Primului Imperiu merită o vizită aprofundată, de-a lungul apartamentelor Regelui, Împăraților, Împărătesei și Prinților. În partea de est a palatului, se întinde parcul castelului, inițial  Le Petit Parc, urmat de Le Grand Parc, prin care se face legătura dintre Palat și Pădurea Domenială (Forêt Domaniale de Compiègne), fără a trece prin sat. Această din urmă pădure, întinsă pe 14.500 hectare, este un obiectiv turistic de sine-stătător, totalizând 1500 kilometri de drumuri și poteci cu 270 intersecții !! De pădure sunt legate două momente istorice importante, semnarea Armistițiului din 11 noiembrie 1918, respectiv a revanșei germane din 22 iunie 1940.

oise

Compiègne: Noul Palat Regal, fațada de sud-vest, către curtea interioară (intrare din oraș, din Place du General de Gaulle). 

oise

Compiègne: Noul Palat Regal, fațada de est, către Micul Parc. 

oise

Compiègne: vedere de-a lungul deschiderii Beaux Monts (lungă de 5 kilometri peste Micul și Marele Parc), executată de Napoleon I între Palat și pădure, pentru a-i aminti Împărătesei Marie-Louise de perspectiva din castelul vienez Schönbrunn.

Programul nu ne permite intrarea în pădure, astfel încât dedicăm o oră vizitei orașului vechi; din piața de Gaulle (din fața Palatului) ajungem la biserica Saint-Jacques (construită între 1235-1270, cu clopotnița și capelele laterale adăugate în sec. XV-XVI). De aici continuăm pe Rue des Lombards, unde, la numărul 10 vedem Vieille Cassine, una din vechile case tradiționale à colombages.

oise

Compiègne: biserica gotică Saint-Jacques, văzută din piața cu același nume.

oise

Compiègne: la Vieille Cassine, casa de la numărul 10, Rue des Lombards.

Mergând spre nord se poate ajunge imediat la ruinatul Tour de Beauregard și la Parc Songeons, pe malul râului Oise. Întorcându-ne spre nord-est pe Rue Sainte-Corneille, lăsăm la dreapta abația cu același nume (876-1790), și ajungem la vechea Primărie (Hôtel de ville, construită de Ludovic XII și restaurată în sec. XIX; turnul de două etaje adăpostește un clopot din 1303). De la Primărie, trecând pe lângă fosta biserică Saint-Pierre des Minimes (sec. XII-XIII, actualmente spațiu cultural), ajungem din nou în piața de Gaulle, completând circuitul.

oise

Compiègne: vechea primărie, cu Muzeul Figurinelor Istorice în dreapta și statuia Ioanei d'Arc în stânga.

oise

Compiègne: fosta biseircă gotică Saint-Pierre des Minimes.

Următorul popas îl facem 15 kilometri spre nord-vest, la Pierrefonds (90 km nord de Paris), acolo unde Napoleon III a dat dispoziții celebrului Viollet-le-Duc să reconstuiască ruinele unui vechi fortificații  medievale din sec. XIV. Rezultatul este un castel neoclasic, parcă scos dintr-un film cu zâne și cavaleri, folosit de cinematografie datorită fotogeniei sale. Dreptunghiular, lung de 103 metri și larg de 88, castelul Pierrefonds e dotat cu turnuri defensive înalte de 38 metri la colțuri și pe mijlocul fiecărei laturi. Lucrările au durat din 1857 până în 1885, când au fost oprite din lipsă de bani, astfel încât decorațiile interioare sunt neterminate.

Parcăm lejer pe Rue Louis d'Orléans (se poate și în piața Primăriei) de unde se ajunge rapid la baza turnului Arthus. De aici, se înconjură prin stânga castelul pe aleea care duce la esplanadă și la prima curte exterioară din care, se intră în Curtea de Onoare a castelului, trecând peste un pod mobil.

oise

Pierrefonds: castelul văzut din sat, din dreptul parcării.

oise

Pierrefonds: castelul văzut din dreptul intrării, la baza turnului Arthus (în stânga este turnul Alexandre, iar în dreapta, César).

oise

Pierrefonds: castelul văzut de pe esplanada de la capătul aleii de urcare. În stânga se zărește poarta de acces în curtea interioară. În prim-plan este turnul Charlemagne, în stânga turnurile César și Arthus, iar în dreapta Judas Macchabée (cu capela).

oise

Pierrefonds: Curtea de Onoare, cu fațade inspirate din castelul de la Blois. Ferestrele de sus sunt ornate cu 32 statui de pisici... În față este aripa de nord iar în dreapta este statuia ecvestră a lui Ludovic de Orleans (1868).

Din curtea interioară (de onoare) putem pătrunde în aripa de nord, unde sunt organizate expoziții (consacrate operei lui Viollet-le-Duc și atelierelor Monduit), spre sud-est în Capelă, iar spre sud-vest în Donjon, principalul corp rezidențial (de locuit) al seniorului. În Donjon sunt cele mai interesante încăperi, la etajul I parcurgem sala de recepții a cuplului Imperial, Salle des Blasons (sau Sala Mare), apoi Garderoba și Camera Împăratului, din care părăsim Donjonul, intrând în aripa de vest, prin La Salle de Chasse, în La Salle des Preuses (creată de Viollet-le-Duc sub forma unui vas de 52 x 9 metri, cu un plafon de forma unei carene inversate). Din mijlocul sălii, prin turnul Alexandre, se poate intra pe traseul gărzilor (chemin de ronde). Pe la capătul sălii, coborâm pe o scară cu dublă spirală la parter și în pivniță,  unde sunt depozitate statuile și gisanții reprezentând suverani și nobili francezi, aduse aici după desființarea Muzeului Istoriei Franței a lui Louis-Philippe de la Versailles. Avem aici parte de un spectacol multimedia, cu promenadă în semi-întuneric, pe un fundal de muzică, texte și lumini colorate.

oise

Pierrefonds, Donjon etaj I: sala de recepții (Salle des Blasons).

oise

Pierrefonds, Donjon etaj I: Garderoba Împăratului.

oise

Pierrefonds, Donjon etaj I: Camera Împăratului, ornată cu o friză pictată ilustrând viața unui cavaler din sec. XV.

oise

Pierrefonds, aripa de vest etaj (camerele de aparat): Sala de Vânătoare, o anticameră de arme înainte de intrarea în marea Salle des Preuses.

oise

Pierrefonds, aripa de vest etaj (camerele de aparat): Sala Curajoaselor (Salle des Preuses), veche sală a justiției. În fundal, un șemineu decorat cu statuile Împărătesei Eugenia și a damelor sale de companie.

oise

Pierrefonds: în pivnița castelului, printre statuile vechilor suverani francezi...

Urcăm din pivniță la parter, pentru a vizita ultima încăpere, Sala Gărzilor sau a Mercenarilor (Salles des Gardes), la capătul căreia se găsește macheta castelului.

oise

Pierrefonds, aripa de vest parter: Sala Gărzilor sau a Mercenarilor, realizată pentru Expoziția Universală din 1878.

De pe drum de întoarcere spre sat observăm că localitatea este pitorească, dezvoltată în jurul unui mic lac și al unor izvoare de ape minerale (terme), având în trecut chiar un statut de stațiune balneară.

oise

Pierrefonds: vechea stațiune balneară, văzută de la castel.

oise

Pierrefonds: biserica Saint-Sulpice (prima mențiune din sec. XI), văzută de pe dealul castelului.


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.