Florența, muzeu în aer liber

Florența, muzeu în aer liber
 

Pășind în micul oraș de pe malul râului Arno, te întrebi uimit dacă nu cumva ai nimerit într-un muzeu plin de opere de artă. Și nu ești departe de adevăr, căci, oriunde ai merge, pe străzile înguste sau în piețele din Florența, vei întâlni la tot pasul sculpturi, fresce, fântâni, statui, biserici sau clădiri laice, toate de o inestimabilă frumusețe și valoare.

Timpul alocat unei vizite în orașul Renașterii, declarat Patrimoniu Mondial UNESCO, nu va fi nicicând suficient pentru a vedea toate uimitoarele monumente care dau farmecul Florenței și care au făcut-o celebră în lumea întreagă, dar măcar o parte din ele pot fi admirate, lăsându-te purtat de pași și inspirație pe străduțele orașului, mărginite de clădiri impunătoare, de o frumusețe emoționantă pentru orice trecător, fie el și un novice în ale artei și arhitecturii.

Domul Santa Maria del Fiore

Probabil că toți cei ce ajung în Florența se grăbesc să vadă Domul Santa Maria del Fiore și el Patrimoniu Mondial UNESCO, care și astăzi, la peste 600 de ani de la edificare, este cea mai mare bazilică construită vreodată din cărămidă și una dintre cele mai impunătoare din lume.

Construită în stilul bisericilor toscane, din marmură policromă, Domul Santa Maria del Fiore este de fapt un ansamblu de trei edificii: bazilica – începută, în stil gotic, în 1296 (pe locul unei foste biserici creștine, Santa Reparata) și proiectată de Arnolfo di Cambio și încheiată de-abia în 1436, cu faimoasa cupolă a lui Filippo Brunelleschi; Campanilla lui Giotto – a cărei frumusețe îți taie respirația, bogat decorată pe trei laturi cu marmură policromă (albă, verde și roșie) la fel ca și fațada catedralei, cu basoreliefuri din panouri hexagonale a căror paternitate îi este atribuită atât lui Giotto, cât și, după moartea acestuia, lui Andrea Pisano; baptisteriul – este una dintre cele mai vechi clădiri din oraș (începută în 1059 și terminată 69 de ani mai târziu) și una dintre cele mai frumoase deopotrivă, prin detaliile exterioare deosebite – mai ales porțile de o frumusețe desăvârșită, sculptate de Ghiberti și numite de Michelangelo "Porțile Paradisului" – dar și prin uimitoarele fresce interioare, recent restaurate, care te fac să te întrebi dacă nu cumva sunt ireale.

Domul Santa Maria del Fiore

Statuile și alte elemente decorative exterioare ale ansamblului arhitectonic sunt înlocuite cu reproduceri, originalele putând fi admirate în toată splendoarea lor în Muzeul Domului, aflat în aceeași piață, în spatele bazilicii. Pentru a înțelege istoria și originalitatea acestei stupefiante construcții, trebuie neapărat vizitat acest muzeu, care expune pe larg, în afara panourilor și sculpturilor originale și modul de construcție al cupolei, cu toate elementele arhitectonice de noutate aduse de genialul arhitect Brunelleschi.

Biserica Santa Croce

Biserica Santa Croce, cu impunătoarea ei fațadă din marmură în stil neo-gotic, este cea mai mare biserică franciscană din lume, iar florentinilor le place să creadă că a fost întemeiată, acum 800 de ani, chiar de Sfântul Francisc. Situată în piața omonimă, nu departe de Santa Maria del Fiore, cu care are în comun – se pare – arhitectul (Arnolfo di Cambio), bazilica este considerată Panteonul Toscan, ea adăpostind 16 capele (multe dintre ele fiind decorate cu fresce realizate de Giotto și ucenicii săi) și morminte ale celor mai mari personalități ale culturii florentine și toscane: Michelangelo Buonaroti, Machiavelli, Galileo Galilei, Rossini, Ugo Foscolo, Alfieri, etc. În biserică și în muzeul adiacent pot fi admirate capodopere ale unora dintre cei mai faimoși artiști italieni: Cimabue, Brunelleschi, Vasari, Benedetto da Maiano, Andrea della Robbia, Antonio Canova, Donatello, Giotto, etc.

Biserica Santa Croce

Citește și: Cele mai frumoase muzee ale Florenței

Palazzo Vecchio

Palazzo Vecchio, aflat în Piazza della Signoria, este sediul Primăriei orașului și datează din secolele XIII - XIV, avându-l ca arhitect pe același Arnolfo di Cambio. Intrarea este străjuită de copia lui David al lui Michelangelo și de grupul statuar Hercule și Cacus al lui Bandinelli, iar în fața sa se află minunata Loggia dei Lanzi, o adevărată vitrină cu sculpturi, unde pot fi admirate, printre altele, capodoperele lui Cellini – Perseus cu capul Medusei - și Giambologna – Răpirea Sabinelor. Tot în fața palatului, dar în partea stângă, se află Fântâna lui Neptun, capodopera lui Bartolomeo Ammannati. Și el fostă reședință a familiei domnitoare a orașului, familia Medici, Palazzo Vecchio cuprinde camere și saloane somptuos decorate de artiști de geniu ai renașterii italiene, printre care binecunoscuții: Giorgio Vasari, Bronzino, Cellini. Urcând în turnul palatului, supranumit, Torre di Arnolfo (după numele arhitectului anterior amintit) veți avea o priveliște minunată asupra pieței și a râului Arno.

Palazzo Vecchio

Bazilica San Lorenzo

Bazilica San Lorenzo este una dintre cele mai vechi biserici florentine (a fost timp de trei sute de ani catedrala orașului) și locul unde își dorm somnul etern membrii familiei Medici. Începută tot de Brunelleschi, bazilica are la interior opere ce poartă semnătura celor mai mari artiști italieni: Donatello, Michelozzo, dar, mai ales, Michelangelo, cel căruia i se datorează cea mai frumoasă parte a bisericii, Capelele Medicee și anume Sacristia Nouă.

Bazilica San Lorenzo

Din cele patru morminte comandate, Michelangelo nu a reușit să creeze decât două, cele ale lui Giuliano di Lorenzo dei Medici și cel al lui Piero dei Medici, iar celelalte două (cel al lui Lorenzo magnificul și al fratelui său Giuliano dei Medici) nu au fost nici măcar începute. Deși Michelangelo nu reușește să termine nici măcar aceste monumente funerare începute, ceea ce a reușit să facă vorbește din plin despre geniul vestitului artist. Statuile ce împodobesc mormintele sunt aproape de perfecțiunea pe care o căuta întotdeauna maestrul florentin: Noaptea și Ziua, Aurora și Amurgul sunt de o frumusețe și o expresivitate copleșitoare.

Ponte Vecchio

Poate cel mai cunoscut simbol al Florenței este Ponte Vecchio, unul dintre cele mai vechi și mai frumoase, dar și mai neobișnuite poduri peste Arno. Data construirii și numele constructorului rămân o enigmă, dar podul a fost unul populat de magazine încă din secolul al XIII-lea, iar în secolul al XVI-lea familia Medici a comandat construirea peste Ponte Vecchio a unui coridor secret care să lege Palazzo Vecchio de Palazzo Pitti, pe celălat mal al râului; astfel s-a născut enigmaticul Corridoio Vasariano, construit de Giorgio Vasari (de la el și numele) și care astăzi se vizitează doar cu programare. Datorită frumuseții și unicității sale, Ponte Vecchio este unicul pod peste Arno care a supraviețuit distrugerilor celui de-Al Doilea Război Mondial, germanii cruțându-l în retragere.

Ponte Vecchio

În mod miraculos, podul a supraviețuit și distrugerilor create de inundațiile catastrofale ce au lovit Florența în 1966. Podul este întotdeauna plin de turiști care se plimbă, își fac selfie-uri și admiră priveliștea magnifică, dar și unicele, minunatele și extrem de scumpele bijuterii etalate în vitrinele magazinelor aflate pe pod.

Citește și: Florența, tabloul renașterii italiene

Tu ai vizitat Florența? Povestește-ne în comentarii despre locurile tale favorite din acest oraș!


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.