Firenze, Florence, Florența.

Firenze, Florence, Florența.
 

Numiți-l cum vreți, dar vizitați-l. Un oraș plin de culoare, de istorie, de muzică, de artă. Opriți-vă și ascultați-i pe fiorentini vorbind. Priviți vitrinele. Admirați clădirile elegante. Plimbați-vă pe străzile mai agitate sau mai liniștite. Toate sunt la fel de frumoase.

Pentru mine a fost primul oraș străin de România pe care l-am văzut. Am dat Bucureștiul pe Firenze, fără să înțeleg prea bine alegerea făcută. Când am ajuns acolo, o doamnă care se ocupa de documentele mele universitare mi-a dat răspunsul. "Ma il tuo nome e’ Florentia", s-a mirat ea când mi-a citit numele.

Am văzut Firenze ca un localnic, mai apoi am revenit ca turist, cu mult dor. Cu pas domol, am învățat să citesc istoria din fiecare piatră. Uitându-mă la fațadele frumos îmbătrânite ale clădirilor, țeseam povești pe care mi le imaginam eu dincolo de ziduri. Am descoperit cele mai bune patiserii și gelaterii din oraș. Am privit Firenze de la înălțime, din punctele de belvedere. Nu m-am grăbit să văd muzeele și palatele sale faimoase la interior, dându-mi răgazul să mă bucur mai întâi de marele muzeu exterior.

Mi-am dorit foarte mult să văd și interiorul unei astfel de clădiri și am fost extrem de bucuroasă când am avut ocazia să vizitez un apartament din zona pieței Domului. Senzația a fost una specială, imaginația încerca să transpună în timp fiecare ungher, să prindă crâmpeie din discuțiile doamnelor de odinioară și foșnetul fustelor lor pe scara îngustă din piatră.

Am vizitat casa lui Dante și mormintele somptuase ale Medicilor, am pășit în biserica în care s-au reunit personajele Decameronului.

Am petrecut un Craciun catolic, asistând curioasă la slujba catolică de la Duomo. Dar și un Paște ortodox, alături de comunitatea grecească.

Am urcat colinele de la Fiesole in duminicile însorite. Iar atunci când timpul îmi era limitat, făceam o excursie măcar până la Piazzale Michelangelo, pentru a privi, alături de copia fidelă a lui Davide, faimosul Ponte Vechio.

Firenze este magie. Veți vedea, vă poartă în timp printr-o spirală atât de reușită încât veți uita în ce buclă sunteți. Și dacă vreți să vă faceți o bucurie, vă puteți aventura în orașul artelor fără să vă documentați prea mult, doar lăsați-vă pașii să ajungă acolo unde ochii îi poartă. Nu vă faceți griji, oriunde veți ajunge, Firenze va avea ceva să vă ofere - o poveste să vă spună, o picture murală la un colț de stradă să vă arate sau o statuie într-o piațetă să vă prezinte. Doar ascultați șoaptele orașului.

Nu știu ce veți face voi, dar eu parcă mi-aș face bagajele pentru un weekend fiorentin. Voi traversa Ponte Vecchio dinspre Ufizzi înspre Palazzo Pitti și mă voi opri la patisera din colț, pe stânga, pentru a mânca unele dintre cele mai bune focaccie ripiene. Mă voi întoarce la Duomo Santa Maria del Fiore, doar pentru a mă odihni pe treptele de la Santissima Annunziata în timp ce privesc porumbeii. Voi străbate străzile pentru a adulmeca aerul umed de pe Arno. Ne vedem acolo?

Pe cât de drag mi-e acest oraș, pe atât de greu îmi e să-l prezint ca pe o atracție turistică. Așa că îmi cer iertare celor care au deschis acest articol sperând să găsească ceva ponturi pentru un viitor city break, dar au dat în schimb peste un amalgam de amintiri subiective. Rețineți totuși că Firenze nu se cunoaște din ghiduri, Firenze se simte.


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.