Experienţă de neuitat la Chamonix – Mont Blanc

Experienţă de neuitat la Chamonix – Mont Blanc
 

Odată cu venirea verii, gândul îmi zboară la vacanţă, la peisaje frumoase, la odihnă. Ruperea pentru orice perioadă de timp de stresul cotidian şi petrecerea timpului într-o atmosferă special creată pentru liniştea spiritului şi încărcarea bateriilor este întotdeaună binevenită. Însă în fiecare an, alegerea unei destinaţii de vacanţă, pentru mine devine tot mai dificilă. Şi asta pentru că mă obsedează o simplă şi banală întrebare: munte sau mare?

O alegere dificilă atunci când iubeşti marea, soarele, peisajele exotice dar şi aerul curat de munte. Şi totuşi, după lungi deliberări am ales peisajele montane cu crestele de munţi veşnic înzăpezite, lacurile alpine şi crevasele abrupte; dar nu de oriunde, ci din Alpii Francezi. Drept urmare, pentru un turist dornic să admire peisajele care înconjoară cel mai înalt vârf al Europei, staţiunea Chamonix din Franţa este locul ideal pentru a porni aventura prin Alpi.

Pentru început am aruncat o privire prin ghidurile turistice să aflăm amănunte despre locurile ce urma să le vizităm, apoi am făcut rezervările la o agenţie de turism, iar apoi am aşteptat cuminţi ziua plecării. Timpul a trecut destul de repede şi iată că a venit ziua mult aşteptată , ziua în care ne-am grăbit să facem bagajele - cea mai frumoasă etapă când vine vorba de vacanţă. Smile

Deşi era 1 iulie în plină vară, afară ploua mocăneşte de parcă venea toamnă, însă noi am plecat la drum optimişti, aveam de parcurs 5700 km şi totul trebuia să fie perfect, mai ales că nu ne permiteam nici o eroare care să ne încurce planurile. După zece zile trebuie să ne întoarcem alţi oameni, mai relaxaţi, cu cardurile pline de fotografii inedite şi amintiri bine întipărite în minte. Uneori revenim acasă din astfel de escapade mai obosiţi decât am plecat, însă cu siguranţă mai bogaţi în experienţe frumoase.

Punctul nostru de interes din lungul şi frumosul itinerar este să vizităm una dintre cele mai frumoase zone montane ale Europei: Chamonix – Mont Blanc, locul unde alpinismul este la el acasă. Situată în partea de nord a Alpilor, la poalele Masivului Mont Blanc, staţiunea Chamonix se află foarte aproape de punctul de frontieră dintre Franţa, Elveţia şi Italia. Foarte aproape însemnând 15 km de Elveţia, separat prin tunelul Col des Montets şi 15 km de Italia, separat prin tunelul Mont Blanc. Pe lângă cunoscutul vârf Mont Blanc, staţiunea Chamonix este dominată şi de vârful Mont Dolent – 3820 m, graniţa naturală şi locul unde converg cele trei ţări europene care împart Alpii.

Mont Blanc este un masiv de graniţă al munţilor Alpi, care atinge pe teritoriul francez, înălţimea maximă de 4810 m ( la 4792 m este stânca, diferenţa până la 4810 m este dată de gheaţă, conform ultimelor măsurători din 2009), formând astfel o barieră, teoretic aproape de netrecut, între valea franceză a râului Arve - unde este situată localitatea Chamonix şi valea înaltă a râului Aosta- unde este situată localitatea italiană Courmayeur. Vârful Mont Blanc apare ca un foişor peste întreaga regiune Savoia franceză şi domină, impozant, toate culmile înconjurătoare.

Masivul Mont Blanc a fost cucerit pentru prima dată în anul 1786 de 2 alpinişti amatori, doctorul Michel Paccard şi ghidul Jacques Balmat, ascensiunea fiind realizată la iniţiativa lui Horace Benedict de Saussaure, care a dat şi o recompensă pentru această primă reuşită. Prima femeie care a ajuns pe vârful Mont Blanc a fost Marie Paradis în anul 1808, iar primul român a fost geologul Radu Porumbaru la data de 2 octombrie 1877, fiind menţionat şi în vechea Carte de Aur, de la sediul Clubului Alpin Francez din Chamonix.

Mont Blanc, stăpânul absolut al Alpilor

Am plecat într-o dimineaţa din Cran Gevrier, unde eram cazaţi şi după aproximativ 100 km am ajuns în staţiunea Chamonix aflată la 1035 m altitudine. Până acolo străbătusem un drum prin munţi destul de palpitant cu peisaje spectaculoase decupate parcă din cărţile poştale. Şoseaua trece prin văile adânci şi străbate munte după munte.

Satele tradiţionale risipite de-a lungul văii de 20 km întregesc acest peisaj care ne-a cucerit întru totul. Din dreptul localităţii Sallanches apare o privelişte unică. În această dimineaţă însorită de iulie, cupola imensă a masivului Mont Blanc însoţită de vârfurile Dome du Gouter, Mont Maudit şi Mont Blanc du Tacul, pare să plutească, ireal, undeva la orizont. O stare imensă de fericire, nerăbdare şi entuziasm te cuprinde involuntar. Nu am să uit niciodată această primă imagine cu Mont Blancul care se înalţă mult mai sus decât îndrăzneam să visez. Este evident că Mont Blancul este stăpânul acestor ţinuturi, podoaba Alpilor şi a Europei.

Obiective turistice si activitati in Chamonix – Mont Blanc

Am ajuns în staţiune în jurul orei 10. Cerul era senin, soarele strălucea cu înverşunare, căldura se instalase bine de tot, buna dispoziţie era la ea acasă, deci ingredientele perfecte pentru o zi specială. Şi ia ghiciţi, cum credeţi că a fost? Laughing

Ajunşi în staţiunea franceză de la poalele Alpilor, aveam în plan două obiective. Primul se numeşte Aiguille du Midi, o terasă aflată la 3842 m altitudine, de unde se poate admira Mont Blancul şi împrejurimile şi unde se poate ajunge cu cea mai modernă telecabina din Europa. Şi ca o paranteză, trebuie să menţionez faptul că această terasă are o deschidere de 360 de grade, şi oferă turiştilor posibilitatea să admire graniţele naturale care despart Franţa, Elveţia şi Italia.

Al doilea obiectiv este Mer de Glace (Marea de gheaţă), la o altitudine de 1913 m, uşor accesibilă datorită trenului special Montenvers - Mer de Glace. Această linie ferată montană funcţionează din 1908, cu aproape un secol după ce zona a fost intens vizitată de cercetători, care au scos la iveală frumuseţea şi unicitatea ei. Bineînţeles, din Chamonix se pot vizita multe alte locuri, versanţi şi peisaje naturale, însă cele două locuri amintite sunt cele pe care orice ghid turistic le recomandă.

Ne-am aşezat la rând la casa de bilete. Aici am fost întâmpinaţi de o coadă măricică, însă totul este foarte bine organizat, merge foarte repede, primeşti biletul şi afli numărul telecabinei cu care vei urca şi ora estimată de îmbarcare. Noi am avut la dispoziţie o oră pentru a face poze şi a cumpăra suveniruri. Drept urmare am pornit într-o plimbare la pas spre centrul staţiunii pentru că aerul puternic ozonat te îmbie la plimbări lungi şi sănătoase.

În drum am descoperit o suprapunere de stiluri arhitectonice, un amestec de vile, cabane, biserici în stil gotic, clădiri moderne şi hoteluri de lux. Am descoperit un oraş activ, vibrant, cu o atmosferă plină de viaţă. Centrul pietonal este plin de magazine de toate felurile şi de terase însorite unde vă puteţi odihni şi puteţi admira în tihnă Alpii. O paletă largă de restaurante cu specific francez vă stau de asemenea la dispoziţie. La fel şi magazinele cu echipamente sportive şi boutiqurile cu suveniruri, în care parfumul unei alte lumi te face să te simţi de-al locului. Şi asta pentru că peste tot eşti primit cu zâmbetul pe buze, iar pe fundal de vocea de la radio care îţi spune „Bon jour! Ici, Radio du Mont Blanc”. Vânzătorii sunt foarte amabili nu doar pentru că aceasta le este meseria, ci pentru că în Chamonix toţi sunt prieteni. Pe lângă arhitectura caselor, cel mai mult m-a impresionat liniştea oraşului îmbrăcat la tot pasul în flori. Deşi plin de turişti, Chamonix te transpune cu parfumul lui într-o lume din care cu siguranţă nu vei mai dori să pleci.

Ce ne-ar putea îndemna să alegem această staţiune în detrimentul altora? În primul rând faptul că Chamonix se laudă cu cea mai lungă pârtie de schi din lume, de aproape 24 km -Vallée Blanche. Apoi, ca să facă faţă numărului enorm de turişti care trec pe la ei în fiecare an, autorităţile au pus la dispoziţie acestora 48 de mijloace de transport pe cablu, pentru cele 66 de pârtii dispuse pe o distanţă de 140 de kilometri. Sună parcă un pic diferit de Predealul nostru, nu? Mai trebuie să precizez faptul că, în anul 1924, Chamonix a găzduit ediţia inaugurală a Jocurilor Olimpice de Iarnă. Un eveniment care a declanşat o adevărată isterie în rândul turiştilor din întreaga lume, astfel încât astăzi Chamonix găzduieşte peste 5 milioane de turişti anual. Nu putem nega. Chamonix intimidează totuşi cu vârfurile apăsătoare de unde se poate porni oricând o avalanşă sau cu poveştile despre ghizi şi alpinişti morţi în încercarea de a cucerii ”Acoperişul Europei”.

Cu „liftul” spre „Doamna Albă”

Ei bine, a venit şi momentul mult aşteptat. Urcarea cu telecabina din Chamonix, din locul care odinioară, era doar un mic sătuc cunoscut sub numele de "Les Pelerines" spre vârful Aiguille du Midi ( Acul Sudic ) – 3842 m. Pentru mine o adevărată probă de curaj, având în vedere răul de înălţime de care sufăr. Însă să fii în zonă şi să nu urci, chiar dacă nu calci pe urmele lui 007 ( aici a fost filmată scena spectaculoasă de schi extrem cu agentul 007 din "The World is Not Enough") , înseamnă o mare pierdere pentru un turist. La Chamonix, nimic nu e obligatoriu, dar totul devine obligatoriu. Aşa că mi-am luat inima în dinţi şi aparatul foto în mână şi am pornit la drum.

Telecabina coboară cu viteză, turiştii aşteaptă ascultători iar plânsul unei doamne ne distrage atenţia. Din mulţime patru persoane cu buchete de flori în mână, îşi fac loc spre intrare. Am tras cu urechea şi am înţeles că sunt părinţii celor doi alpinişti englezi care au murit cu trei zile în urmă în masivul Mont Blanc, după ce au căzut 800 de metri în gol. Se aflau la altitudinea de 3800 de metri iar frânghia cu care erau legaţi s-a rupt, din motive necunoscute. Teama şi emoţiile m-au cuprins şi mai tare. Dar nu mai puteam da înapoi.

Atenţie, uşile se închid! Telecabina porneşte cu viteză nebună spre cer! Inima ne stă în loc, urechile se înfundă iar privirea încearcă să cuprindă Chamonixul care se micşorează văzând cu ochii. Urcarea se face cu două telecabine succesive, de mare capacitate care urcă uluitor de repede, drept pentru care, pentru cei care au rău de înăţime, e o mare provocare. Mai întâi un traseu scurt până la Plan de Aguile – 2308 m şi apoi, cea mai spectaculoasă urcare, fără nici un pilon intermediar, până pe terasa superioară la Aiguille du Midi – 3842 m. De aici, din interiorul unei stânci, se mai poate lua un lift contra sumei de 3 euro, care urcă 42 m până la ultima terasa, unde se desfăşoară privelişti deosebite (mai ales în timpul verii) spre Alpii celor trei ţări: Franţa, Italia şi Elveţia. Bineînţeles că am purces şi noi până în ultimul punct de staţie că vorba aceia, dacă-i bal, bal să fie. De aici de sus imaginea întregului complex este impresionantă. Te minunezi ce au putut construi oamenii în vârful muntelui!

Dar să revenim la traseu. Senzaţia pe care o ai în timpul urcării, nu se poate descrie în cuvinte. Imaginaţi-vă un fir de aproape 3000 de metri întins între doi stâlpi cu o diferenţă de nivel de vreo 2800 de metri!

În cea de-a doua telecabină am intrat printre primii şi ne-am aşezat lângă geamul din faţă – în ideea de a nu vedea distanţa dintre punctul de plecare şi locul unde urcăm, dar şi pentru a surprinde în imagini Chamonixul de la distanţă. Urcarea a fost abruptă şi destul de rapidă. Nici nu realizezi viteza cu care urci decât în momentul întâlnirii cu telecabina care coboară şi care trece ca racheta pe lângă tine. Jos în Chamonix era soare şi multă verdeaţă, însă de la staţia intermediară de unde am luat cea de-a doua telecabină zăpada stăpâneşte totul.

Odată ajunşi în vârf, adică la Aiguille du Midi, panorama celor mai înalte piscuri din Europa şi existenţa gheţarilor de aici este unică. Suntem deasupra Europei, înconjuraţi numai de vârfuri de peste 4000 m, iar senzaţia pe care o ai este fabuloasă. Spre norocul nostru vremea ţine cu noi, cerul senin ne permite să admirăm Mont Blancul mângâiat de soare, în toată splendoarea lui înzăpezită. Francezii îi mai spun şi "La Dame Blanche"- Doamna Albă, iar italienii "Il Bianco" - "Un Alb". Ghidul ne-a spus că astfel de zile sunt foarte rare. Aşa că putem spune, că seninul acelei zile a fost un dar de la Dumnezeu.

În interiorul complexului există un restaurant care se numeşte foarte sugestiv "3842", este probabil unul dintre restaurantele situate la cea mai mare altitudine din întreaga lume, dar şi zone de ieşire spre traseele montane cu avertismente clare că de la linia respectivă încolo, te aventurezi doar dacă eşti echipat corespunzător şi pe propria răspundere. Am stat şi i-am privit cu interes şi admiraţie pe cei care se pregăteau să urce, dar ferm convinsă că nu aş face asta niciodată!

După ce ne-am jucat cu aparatele foto fotografiind toate vârfurile parcă colorate în PhotoShop şi după ce ne-am pozat cu plăcuţa care indică altitudinea la care ne aflăm, am profitat de vremea superbă şi ne-am întins alături de ceilalţi turişti pe podea pentru a prinde un bronz la înălţime. Ne-am lăsat seduşi de aerul rarefiat de munte, de peisajul înconjurător care oferea ochiului vederi impresionante şi sufletului hrană sănătoasă din belşug. Aici la Aiguille du Midi iubitorii de munte cu pielea bronzată par toţi să afişeze un motiv comun de bucurie.

Răsfăţati de razele soarelui a venit timpul să ne salutăm de la distanţă cu Mont Blancul şi să coborâm. La întoarcere traseul l-am parcurs la fel de repede precum l-am urcat, însă spre norocul meu cu telecabina goală. Astfel m-am mai bucurat odată de priveliştea gheţarului Pelerins, a Chamonixului şi a munţilor înconjurători.

Este interesant de menţionat că primul tronson al traseului actual de la Chamonix -1035 m şi până la Plan de l’Aiguille – 2317 m a fost inaugurat în anul 1954. La al doilea tronson 30 ghizi din Aosta şi Chamonix, timp de 2 zile, au ridicat un cablu de 1700 m lungime şi peste o tonă greutate, până la vârful Aiguille du Midi. Această porţiune a traseului este inedită, având o cădere verticală fără piloni de 1500 m. În 1955 telefericul este finalizat şi încep lucrările la telecabina „ Panoramic”. Aceasta a intrat în exploatare în 1958. Telecabina care urcă până la prima staţie are o capacitate de 4 620 de kg şi o viteză de 12,5 m/s, iar cea care urcă până sus are o capacitate de 5 040 kg şi o viteză de 10 m/s.

Cu sau fără rău de înălţime, dacă ajungeţi la Chamonix, vă recomand o plimbare cu telecabina până la Aiguille du Midi, denumit şi „ acul de amiază” datorită faptului că la prânz, soarele se află chiar deasupra vârfului ascuţit, când este privit de jos. Trebuie însă să fiţi pregătiţi pentru o călătorie fabuloasă, deoarece aceasta este singura telecabină din lume care urcă abrupt, pe un singur tronson, până la altitudinea de 3842 de metri.
Acum când scriu aceste rânduri deşi a trecut mai bine de un an de la această experienţă unică pentru mine, încă mai am pe retină imaginea unui şir de 8-10 alpinişti urcând la coardă, spre vârful uriaşului alb, indiferenţi (în aparenţă) la dificultăţile urcuşului. Un lung şir de furnicuţe care demonstrau încă o dată că nimic nu este imposibil.

Nu ştiu pe ce munţi voi mai avea ocazia să urc vreodată, însă ştiu că experienţa merită încercată măcar o dată în viaţă! Cu siguranţă fiecare munte are frumuseţea lui, însă acesta te lasă fără cuvinte.

Din păcate timpul nu ne-a permis să mergem şi până la Mer de Glace unul dintre cei mai mari gheţari din Franţa. Aici, cercetătorii au creat un adevărat "sit" turistic, prin săparea unor grote în gheţar. Artişti din întreaga lume vin în fiecare an pentru a sculpta în gheaţă adevărate opere de artă. Acest lucru a devenit o tradiţie de mai bine de 50 de ani. Recomand o vizită şi la Marea de Gheaţa, un fenomen natural extreme de impresionant pe care eu din păcate l-am ratat. Dar trebuie să rămână ceva de vizitat şi pentru data viitoare, nu-i aşa? Acum a sosit timpul să ne desprindem încet - încet de acest loc minunat, însă cu promisiunea de a reveni cândva, şi să pornim spre alte "aventuri".

Sfaturi pentru cei care vor sa viziteze Chamonix – Mont Blanc

Recomand o plimbare cu plecare de la Chamonix pe traseul –Plan De l’Aiguille 2317m – Aiguille du Midi 3842m – Helbronner 3462 m – Rifugio Torino 3375 m - Courmayeur 1224 m . Traversarea întregului masiv până în Italia la Courmayeur oferă turiştilor posibilitatea să admire lacurile glaciare, Valea Aosta şi Piedmont .

Preţuri:
- bilet telecabină Chamonix - Aiguille du Midi - 42,50 euro
- bilet telecabină Chamonix - Aiguille du Midi – Helbronner 66,50 euro
- bilet lift 3 euro
- bilet Chamonix – Montenvers Mer de Glace 10 euro

Ar mai fi lucruri de spus, dar pana la urma fiecare isi traieste povestea dupa propriul stil... Imi pare bine ca am avut ocazia sa retraiesc sentimentele acestui concediu, chiar si pentru cateva minute, pentru ca fiecare calatorie in care "ne reintoarcem", chiar si cu gandul ne invata aceeasi lectie: in concediu se traieste in prezent – ca sa ne putem hrani cu amintirile frumoase pana la urmatoarea escapada!

Acestea sunt cateva din motivele pentru care aleg sa fiu ghidul turistic al acestui loc, "functie" care ma trimite automat in concursul "Povestea vacantei mele". Numele meu este Ţintilă Corina si aceasta este povestea pe care va recomand sa o votati!

Pozele mele din Chamonix - Mont Blanc

Casa Moşului

Realizat in colaborare cu: Casa Moşului

Pensiunea Casa Mosului din Cârţisoara situatã în imediata apropiere a centrului comunei, te întâmpinã cu ospitalitatea specificã zonei de munte. Oamenii pe care îi veţi întâlni aici, mâncarea şi bãuturile tradiţionale de cea mai bunã calitate precum şi condiţiile de cazare de 4 stele vor crea atmosfera de recreere, confort, linişte şi relaxare pe care le-aţi dorit.

www.casa-mosului.ro

 

Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.