Excursie spre Insulele Paxos şi Antipaxos, plutind spre legende de dragoste

Excursie spre Insulele Paxos şi Antipaxos, plutind spre legende de dragoste
 

Excursia din Corfu spre insulele Paxos şi Antipaxos este de vis. Trebuie să încerci măcar o dată. E unul din cele mai interesante exerciţii de respiraţie. Inspiri şi nu expiri. Inspiri şi rămâne totul în tine. După ce te trezeşti cu noaptea-n cap, cu luna încă în braţe, identifici o agenţie din Corfu Town  care se îndură să deschidă în sfârşit, afli că sunt locuri libere, da, chiar azi, iei biletele, te treci în catastif, că te numără de câteva ori (să nu te piardă pe drum, îţi zici, alungând gândul nesuferit care îţi şopteşte că trebuie  să ştie pe-a cui familie s-o anunţe în caz că... )Unsprezece ore pe mare, cu scurte pauze între bătăile inimii.

Îmbarcarea pe vaporaş este întotdeauna la fel. Sus, sus de tot, că aşa sunt şi zborurile. Acolo simţi curenţii de aer, poţi cuprinde cu ochii mai mult, acolo sunt colacii de salvare... Wink Ieşirea din port se face lin. Parcă ar vrea să te lase să mângâi coapsa insulei Corfu pe îndelete. Mai întâi zidurile cetăţii care încă rezistă, apoi verdele viu, viu de tot, apa şi culorile ei care nu se vor usca niciodată, apoi ieşirea în larg, aspră, deplină, ca o eliberare.

Plecarea din Corfu

Delfinii

Insula Paxos

Navigarea spre insula Paxos ne-a oferit cea mai mare surpriză. Delfinii, făcând tumbe şi dispărând în apă pentru a reveni imediat şi a continua jocul care ne înveselea pe toţi. Ştiam că este posibil, dacă ai noroc, să îi vezi între Paxos şi Antipaxos. Dar cred că mi-am dorit atât de mult să îi văd încât,  pentru a mă scuti de emoţia aşteptării, au apărut înainte ca vaporaşul să depăşească coasta insulei Corfu. Am fost prima care i-a văzut, am şi ţipat de bucurie, aşa că toată lumea a năvălit peste mine să-i vadă. M-am bucurat ca un copil, din toată inima, ce să mai, aşa cum te bucuri când se întâmplă ceva frumos când nici nu te aştepţi...

"Legenda spune că insula Paxos aparţinea insulei Corfu. Poseidon, zeul mării, îndrăgostit de nimfa Amfitriti i-a promis acesteia că-i va face un loc numai pentru dragostea lor şi lovind cu tridentul a format spre sud insula Paxos. Legenda continuă spunând că acesta şi-a construit palatul în una din Peşterile Albastre." Nu ştiu câtă crezare poţi să dai unui pliant, dar mie îmi plac poveştile de dragoste şi insulele, mai ales dacă sunt ''de flori şi şoapte". Pe zeul mării nu l-am zărit, dar palatele lui mi-au plăcut. Am trecut pe lângă pietre care aduceau cu o operă de artă încă neterminată, de parcă apa nu mai avusese timp, nici timpul apă. Altele înălţau coloane semeţe, gata să te înfrunte. Straturi verticale, straturi orizontale alcătuiau canioane care nu lăsau marea din braţe. Păi cum s-o laşi...?

Pesteri albastre Paxos

Pesteri Paxos

Stanca Paxos

Insula Antipaxos

Foarte aproape de insula Paxos, se află micuţa insulă Antipaxos. E foarte greu să descriu intrarea în acestă lume. Nu ştiu cum sunt apele din Caraibe cu care sunt asemănate apele din Antipaxos, dar pesemne cineva a încercat să scrie un poem cu ele. De citit. Printre catarge. Frumoasele iahturi aduc milionari din toate colţurile lumii să se răsfeţe aici, apele limpezi sunt de vis, pescăruşii se aşează pe stânci, foarte aproape... Recomand din toată inima să petreceţi măcar câteva ore în acest loc.

Antipaxos

Antipaxos

Antipaxos

Antipaxos

Antipaxos

Antipaxos

Antipaxos

Vaporaşul ne-a dus  înapoi pe insula Paxos pentru o pauză mai lungă. Cum te întâmpină Gaios, micuţul port din insula Paxos? Aşa. Cu zbateri de aripi, cu multe căsuţe de piatră, cu multă căldură, fiindcă era amiază. Şi vară. Te întâmpină cu gelateria de pe malul mării unde poţi mânca o uriaşă îngheţată nemaipomenit de bună sau prăjituri de casă foarte proaspete, apoi cu Taverna piratului care te invită să serveşti masa tot pe malul mării, cu  micile taverne cu ospătari care  au învăţat câteva cuvinte în română,  încercând să te convingă să rămâi. Un loc frumos ca o bijuterie în care poţi petrece câteva ore înainte să urci din nou pe vaporaş. 

Gaios, Paxos

La întoarcerea spre Corfu, am văzut marea ridicând din sprâncene. Voaluri fine de ploaie fluturau în depărtări, ca nişte umbre ivite în privirile cerului. Undeva, în miezul umbrelor, razele luminau totuşi câteva creste, conturând un mic colţ de rai, lăsând loc pentru speranţă.

Spre seară, marea a devenit agitată. Valuri puternice legănau vaporaşul, punându-i la încercare şi pe căpitan, care trebuia să mai debarce oameni pe care îi luase din alte locuri de pe insulă, şi pe cei care au rău de mare şi au uitat să-şi ia pastilele. Momente de încordare în care în  privirile pasagerilor sechestraţi se strecurau urme de nelinişte. Momente dramatice, care pe mine mă înfiorau şi îmi intensificau emoţiile. Zbuciumul ăsta necontenit al valurilor îmi amintea de versurile lui Baudelaire:

"Şi calmele oglinzi de altădată
Cu disperări mă-mbată..."

După ce momentele de agitaţie au fost depăşite şi oamenii au coborât pe ţărm am privit din nou oamenii de pe vapor. Perechea din faţa mea era fantastică. Ştiau să îşi trăiască separat experienţele dar şi să menţină contactul, de multe ori prin gesturi, poate şi prin cuvinte. Un alt cuplu, mai tânăr, adormise legănat de mare. El, cu capul lăsat pe umărul ei, împărţind acelaşi prosop care-i proteja de curentul tăios din largul mării, îmbrăţişati. Zâmbetul unui copil a strălucit  pentru mine. Şi lumea a fost încă o clipă frumoasă...


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.