Drumeţie în Piatra Mare

Drumeţie în Piatra Mare
 

La mijloc de martie, când toată lumea se bucură de primele raze de soare, noi am pornit, cu noaptea-n cap, către culmile munţilor înzăpeziţi. Am ajuns în Timişul de sus pe la ora zece, iar de acolo am urmat traseul către Şapte Scări.

Drumul până la canion e uşurel, pe poteci montane, unde ne-a întâmpinat zăpada proaspăt ninsă. Din păcate, traseul prin canion era închis, deşi scările păreau curate. Tind să cred că ţurţurii de doi metri care atârnau pe stânci erau de vină.

Am luat, astfel, drumul ocolitor, prin pădure.  Deşi ninsese în ziua precedentă, poteca era făcută de cei care s-au aventurat înaintea noastră. Traseul nu e greu, dacă nu se urcă într-un ritm altert. Peisajele sunt frumoase, zapada lucea sub razele soarelui şi uneori câte-o pală de vânt ne fericiea cu puţin „praf de stele” (exact la asta mă gândeam când vedeam fulgişorii care cădeau de pe ramurile brazilor, sclipind în lumină).

După câteva ore de mers, am ajuns pe platou. De îndată ce ne-am oprit şi am întors privirea în spate..peisajul ne-a copleşit! Se vede întreg Braşovul şi privirea ni se pierdea în zare.  Am poposit la cabana Piatra Mare, micuţă, dar primitoare. Am servit ceai sau supă caldă, am vorbit cu ceilalţi turişti aflaţi acolo şi am stat să ne tragem sufletul.

Acolo am aflat că nimeni nu mersese către vârf aşa că poteca era neatinsă. Traseul este de 1h-1h30 pe timp de vară, astfel că ar fi durat prea mult în condiţiile date, aşa că ghidul nostru a hotărât că e mai bine să ne întoarcem.

Am pornit din nou la drum, nu înainte de o sesiune foto cu peisajul, dar şi cu „stăpânii” cabanei, nişte câini albi, pe cât de mari, pe atât de blânzi.

Am mers pe o altă potecă, tot prin pădure şi prin zăpadă. Mi s-a părut puţin obositor la început pentru că aluncam destul de tare şi trebuia să fac paşi mici şi rapizi...dar m-am obișnuit repede.Totuşi, traseul de coborâre n-a fost unul greu, poteca fiind lată şi deloc abruptă.

Tot în zonă se poate vizita şi cascada Tamisa, aşa că, împreună cu canionul Şapte Scări, formează cu siguranţă un traseu ce trebuie parcurs, pe timp de vară.

Seara ne-am petrecut-o la o pensiune din Săcele, cu grătar şi voie bună (cine a mai fost în stare).

A doua zi a fost de relaxare, am mers să vizităm peştera Valea Cetăţii. A fost descoperită de curând, are dimensiuni mici, dar o istorie tare interesantă. În salonul principal se ţin deseori concerte simfonice şi cred că ar fi o experienţă unică să pot participa la aşa ceva! Lângă intrarea în peşteră a fost amenajată şi o mică tiroliană, pentru cei care doresc puţină adrenalină.

Sper că v-a plăcut să-mi fiţi alături în această călătorie pitorească! Eu abia aştept următoarea ieşire la munte, dar sper ca de data aceasta să fie cu mai puţină zăpadă pentru ca mi-e dor de primăvară!

Poze deosebite din Piatra Mare


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.