Destinatie finala de toamna... Varful Cozia

Destinatie finala de toamna... Varful Cozia
 

Articol realizat de prietena noastra Georgiana Dobrete. Articolul face parte din seria de articole inscrise la concursul Te trimitem 7 zile cu 7 prieteni la cabana in Retezat.

Este toamna, de fapt un sfarsit de toamna perfect pentru o excursie pe munte, cu cortul in spate. Desi eu am mai facut de inca cateva ori acest traseu (si pe jos si cu masina), m-am hotarat sa-l arat si prietenilor mei care cu greu i-am convins sa urcam pe jos. Planul nostru era sa urcam dimineata si sa innoptam acolo, unii la cort iar cativa la cabana  de acolo.

Ne-am lasat masinile undeva la baza muntelui, pe langa gara Pusa si pregatiti cu manacare, corturi si altele ne-am pregatit de urcusul orecum abrupt care ni se pregatea in fata. Hotarati si cu mare chef de drum am inceput sa facem pasi, urmand drumul forestier care dupa indicatiile de pe margine drumul se facea intr-o ora jumate..insa noi abia i-am facut in 2 oreJ.

Ne opream adesea sa admiram copacii dezgoliti care ne inconjurau in drapta si in stanga, de fagii care capatasera o culoare superb rosiatica care dupa mine ziceai ca mai aveu un pic si luau foc..Peisajul pur si simplu iti taia respiratie si te baga intr-un fel de transa din care nu mai vroiai sa iesi..  Linistea apasatoare din jurul nostru era fantastica..nu ne auzeam decat zgomotul pasilor nostri..sau a frunzelor care mai cadeau alene pe pamant doborate de cate o pala lina de vant! Culorile frunzelor parca erau pictate de un mare artist..ereau aproape perfecte, aproape ireale de perfecte!!

Am  ajuns aproape de varf , pe niste creste magnifice de unde se puteau vedea orizonturile... padurea golasa se intindea in fata noasta…iar ca prin farmec toate problemele tale dispareau...

Ne-am continuat incet urcusul, obositi si vorbind aproape in soapta mai mult de frica sa nu deranjam linistea din jurul nostru si …oarecum speriati de un localnic pe care il intalnisem in drumul nostru si care ne spusese ca a vazut un urs acum cateva zile prin aceste paduri…:).

Am ajuns si noi intr-un final sus in varf... obositi, dar cu un mare chef de pozeJ. Am inceput sa ne desfacem corturile, iar cativa dintre prietenii mei s-au cazat la Cabana Cozia. Asteptam sa vina apusul soarelui  ca auzisem noi ca se vede superb inspre Calimanesti. Am mancat pe fuga si ne-am pozitionat strategic pe o stanca, ca sa prindem apusul perfect.

Dupa o sesiune de poze, ne-am dus toti in cabana pt o partida de carti, normal ca pe pedepse :) , pentru niste gustari si asa am stat pana la miezul noptii. Eu aveam cortul afara , nu am renuntat la el , vremea era calduta, noaptea placuta si mai aveam langa noi si un “paznic” de incredere..un catel de la cabana de care nu am putut sa scapam pe toata durata sederii noastre acolo. Normal ca pt “serviciile” lui trebuie sa-l recompensam, asa ca la el a mers cateva conserve, jumatate  de paine si niste 2 sandwisuri.

A doua zi, ne-am trezit pe la 10 dimineata... somnorosi am vrut sa ne spalam pe fata dar cand am dat sa luam apa efectiv ne-au inghetat mainile in ea, asa ca am pus intr-o oala imprumutata din cabana si am incalzit-o!! Nu credeam ca poate sa exista o apa asa de rece... :)

Am decis sa impachetam si sa plecam, pe la 12 ... catelusul saracul se gudurea pe langa noi…i-am lasat toata mancarea pe care o aveam, inclusiv ceva desert si pe cand erea preocupat cu mancatul ei, ne-am furisat pe langa el si am plecat de frica sa nu ne urmareasca.

Parerea mea personala este si va ramane una foarte buna, cu amintiri frumoase. As alege acest masiv  de fiecare data cand as vrea sa “evadez” din oras.

Mi-am propus ca un plan de viitor sa urc si iarna. Am auzit ca e superb!!

Daca ti-a placut articolul acorda-i autorului un vot de incredere (apasa LIKE) care ii poate aduce lui GEORGIANA DOBRETE un concediu de 7 zile la cabana Pin Alpin in Retezat.


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.