Cum te îndrăgostești de Veneția în 4 zile

Cum te îndrăgostești de Veneția în 4 zile
 

Aaa... Venezia... amore mio...

Era pe listă de ceva vreme... cam de multă vreme. Așa că într-un septembrie... am plecat. Singură. One of the best trips ever.

Se simțea nevoia de umblat pe străzi, de pierdut în labirintul de canale, de mâncat un panino con prosciutto și roșii uscate.

M-am cazat pe continent, în Mestre, la aproximativ 10 km distanță. O soluție viabilă, de altfel, dacă nu vrei să cheltuiești o avere pe cazare. Conexiunea cu Veneția-centru este foarte bine asigurată de autobuze, iar Mestre este foarte liniștit așa că, după umblatul pe străzi, este ideal pentru odihnă.

Ajunsă după-amiaza, m-am cazat după care am plecat spre Veneția unde am făcut un prim tur de oraș – gratuit –  organizat de un grup de studenți, foarte de ajutor pentru a-mi face o primă idee asupra orașului.

Ziua următoare am pornit să descopăr singură orașul, stradă cu stradă, canal după canal. Chiar dacă pare un clișeu, Veneția chiar este superbă. Mai ales într-o zi de septembrie, nici prea caldă, nici prea rece. Am admirat, pe rând, Piața San Marco și Palatul Dogilor, Campanila, Canal Grande și podul Rialto, Scuola Grande di San Rocco, Ponte dei Sospiri și Ca’ d’Oro, simboluri ale unei culturi impresionante și fascinante. Am așteptat înserarea pe Ponte dell’Accademia și am admirat priveliștea spre piața Piazza San Marco și Punta della Dogana.

Recunosc, însă, că m-a fascinat mai mult labirintul de străduțe și canale, gondolele în treacăt și amestecul de culoare. Dacă inițial m-am folosit de ghidul de buzunar și de GPS-ul de pe telefon, ulterior am renunțat la ele și am ales să rătăcesc și să mă pierd în labirintul de canale și piazette. Un bun prilej de admirație, dar și de introspecție.

A treia zi am rezervat-o pentru plimbarea cu vaporetto și incursiunea pe insulele Murano și Burano. Murano se aseamănă foarte mult cu Veneția. Canale, case vechi, dar somptuoase. În plus, multe ateliere de sticlărie și expoziții și magazine care comercializează produsele atelierelor. Un univers al sticlei colorate și al formelor ingenioase.

A urmat Burano, o minunăție... Mult mai pe sufletul meu decât Veneția, recunosc. Case mici, foarte, foarte colorate, așezate de-a lungul canalelor care găzduiesc bărcile pescarilor. Am servit prânzul la Tratorria al "Gatto Nero", unde am mâncat cea mai bună sepie cu salată de rucola. După care am mai dat o tură prin piața centrală străjuită de un turn înclinat.

Ultima zi am petrecut-o tot în Veneția, în Dorsoduro și în cartierul pescarilor. Recunosc că am fost impresionată și de vegetația care colorează cartierele, surprinzătoare pentru un oraș care răsare din apă.

Am rămas îndrăgostită de Veneția și de Burano și m-aș întoarce cu drag pentru a repeta această experiență pentru ochi și suflet.

Poze deosebite din Veneţia


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.