Culori peruviene

Culori peruviene
 

Acum un an, în toamnă, a început să mă bântuie un gând – "vreau în Peru".

Așa că m-am apucat să fac un mic research – despre când, cum să merg... și cu cine.

Nu a durat mult și lucrurile au început să se contureze. Am optat pentru un circuit oferit de o agenție cu referințe bune și am făcut primul pas – am încheiat contractul de servicii și am plătit avansul. Recunosc că era o provocare pentru bugetul meu, dar am mers pe ideea "dacă nu acum, atunci când??"

Și nu am greșit.

Pe 11 aprilie, cu o zi înainte de sărbătoarea Paștilor, mă îmbarcam, împreună cu alți cinci călători, spre ceea ce pentru mine, în acel moment, era cea mai mare aventură.

Spun asta pentru că această călătorie nu avea să fie o vacanță, nu avea să însemne relaxare. Era pur și simplu o călătorie "construită" pe alte criterii. O limită de depășit, o experiență. În plus, după o iarnă gri în țară, aveam o mare nevoie de culoare, iar Peru, credeți-mă, însemnă 100% culoare, și la propriu și la figurat.

Uros – un mix "plutitor" de culoare

CULOARE. Despre asta vreau să vă și povestesc.

Despre culorile insulelor plutitoare Uros și despre culorile insulei Taquile de pe lacul Titicaca.

Circuitul a inclus, printre altele, o croazieră pe Lacul Titicaca  cel mai înalt lac navigabil din lume. După o zi de adaptare la altitudinea mare – peste 3800 m – petrecută în Puno, am plecat într-o dimineață însorită în croazieră pe lac.

Prima oprire a fost la insulele plutitoare Uros, unde am fost întâmpinați de către localnici cu salutul în limba aymara. Îmbrăcați în costume tradiționale, foarte viu colorate, localnicii ne-au cântat câteva cântece tradiționale și ne-au îmbiat să le vizităm casele – locuințe modeste, construite din totora, o plantă locală care servește ca material de construcție pentru case și ambarcațiuni, dar servește și ca aliment.

Am târguit brățări lucrate manual după care am făcut o scurtă incursiune printre insulele plutitoare, cu un "taxi" plutitor, realizat, de asemenea, din totora.

Taquile – insula unde bărbații tricotează

Croaziera a continuat și, după o ora de navigare pe lac, am ajuns la Taquile, o insulă neatinsă de modernitate, lipsită de clasicele mijloace de transport, un loc rupt de realitate și, în același timp, o oază de liniște și culoare, un loc unde comunitățile sunt delimitate de porți de piatră, cu oameni simpli și senini care trăiesc după crezul "nu fura, nu fi leneș, nu minți".

Am admirat frumoasele costume ale locuitorilor și căciulile de lână lucrate de bărbații insulei, adevărați experți de îndemânare. Prânzul tradițional servit în casa unui localnic ne-a dat posibilitatea de a ne desfăta cu o porție de "culoare" în farfurie, dar și de a admira nu numai culoarea costumelor pe care le purtau ci și "culoarea" cântecelor, a mișcărilor de dans și, nu în ultimul rând, de a asista la o demonstrație de îndemânare în ceea ce privește tricotatul.

În concluzie, cuvintele sunt de prisos. Pentru că această explozie de culoare nu poate fi descrisă. Trebuie văzută, simțită, înțeleasă. 

Poze deosebite din Peru


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.