Cu cortul in Muntii Retezat

Cu cortul in Muntii Retezat
 

Articol realizat de prietena noastra Martina Macsinoiu. Articolul face parte din seria de articole inscrise la concursul Te trimitem 7 zile cu 7 prieteni la cabana in Retezat.

Era in 2009 cand in pentru prima data aveam cu cine sa imi indepinesc dorinta de a vizita muntii; e vorba despre iubitul meu de atunci - sotul meu de acum - impreuna cu care am decis sa petrecem o parte a concediului in doi cutreierand Muntii Retezat. Dupa cativa kilometri buni parcursi cu masina prin asezari ca Hateg, Ostrov si Clopotiva am urcat pe valea Raului Mare si am lasat autoturismul in zona barajului Gura Apelor de unde avea sa ne astepte inceputul unei saptamani de aventura montana.

Am pornit fiecare cu rucsacul sau, de 18 respectiv 27 kilograme, pe traseul cu cruce albastra ce avea sa ne indrume spre cel mai adanc lac glaciar din Romania, lacul Zanoaga (29 m adancime). Traseul porneste din marginea drumului direct prin padurea cu teren abrupt ce avea sa fie abia primul meu test mai mult de vointa decat de rezistenta fizica. Ca orice incepator care face primele sale drumetii am avut o stare entuziasta ce ma facea sa grabesc pasul fara sa ascult vorbele omului minunat de langa mine care incerca sa ma invete ca energia trebuie bine dozata pentru a ma putea bucura din plin de aceasta experienta. Astfel in scurt timp am ajuns sa-mi simt fiecare incheietura a picioarelor si fiecare muschi al acestora intrebandu-ma parca: "Ce-a fost in mintea ta sa pornesti la o astfel de calatorie?". Sigur ca nu am cedat! Dar acesta nu a fost meritul meu ci al iubitului meu care ma incuraja constant.

Odata depasita aceasta parte a traseului am ajuns in platoul Rades-Zlata unde cativa stropi de ploaie ne-au facut sa grabim putin pasul insa nu pentru foarte mult timp caci aveam sa intalnim o situatie cat se poate de fermecatoare, o herghelie cu vreo 30-40 de cai lasati liberi fara orice fel de ingradire ori constrangere. Lasand in urma aceste fiinte maiestuoase ne-am continuat drumetia printr-o ploaie marunta si deasa pana pe malul lacului Zanoaga la refugiul salvamont unde ne-am adapostit pana cand ploaia s-a domolit cat sa ne permita instalarea cortului.

Dimineata urmatoare ne-a gasit asadar pe malul celui mai adanc lac glaciar din Romania intr-un peisaj deopotriva salbatic si fermecator. Norii acopereau inca cerul si asa avea sa fie intreaga zi. Aici numarul turistilor este mic fapt ce permite parca mai mult sa te bucuri de liniste si de creatiile naturii. Aerul curat de munte ne-a indemnat sa cercetam indeaproape lacul ce parca avea alta forma si suprafata in funtie de locul din care-l priveam. Am descoperit astfel izvorul ce siroia puternic din stanca situatie de care am profitat pentru a reface rezerva de apa.

Dupa-masa ne-am continuat calatoria de aceasta data pe traseul cu bulina rosie spre Bucura, lacul glaciar romanesc cu cea mai mare suprafata (8,8 ha). Dupa vreo doua ore de traseu destul de usor pe limita rezervatiei stiintifice Gemenele aveam sa ajungem in saua Judele. Aici numarul turistilor crestea insa noi eram singurii cu rucsaci mari. De ce? Pentru ca traseul cobora acum spre circuitul lacurilor pe o poteca abrupta, deloc amenajata. Acesta era un al doilea test de anduranta. Aproape de finalul coborarii, la inca vreo jumatate de ora de Bucura siroaiele de lacrimi imi inundau ochii din cauza gleznelor ingrozitor de dureroare neprotejate de bocancii vechi si de o calitate mai mult decat slaba. Ajunsi la Bucura am campat in apropierea lacului printre zeci de corturi cu sute de turisti atat straini cat si romanii. Acestora din urma parca le lipseste insa o anume cultura a turismului de agest gen, fiind atat de galagiosi incat exprima mai degraba o atitudine de „gratare la iarba verde” decat pasiunea iubitorilor de natura. 

Lacul Bucura se afla la o altitudine de 2041 m si este deci cel mai mare (ca suprafata) lac glaciar din Romania. Aici este locul de intalnire a multor trasee si probabil cel mai intins spatiu din Parcul National Retezat in care camparea este permisa. Noptile sunt parca magice aici, stelele par a fi mai mari, iar divinitatea mai aproape de sufletul uman. Cat despre dimineti... ei bine ele iti dau imboldul pentru a porni din nou la drumetie prin glasul marmotelor dolofane ce alearga si fluiera speriate de cainele nesupravegheat al cate unui turist.

Zilele urmatoare am lasat la Bucura cortul cu cea mai mare parte a bagajului si am pornit pe diferite trasee doar cu un rucsac in care aveam strictul necesar (apa, mancare, cateva haine pentru vreme rea etc.).  Astfel am ajuns pe varfurile Peleaga (2509m), Retezat (2485m) si alte cateva mai mici. Am avut parte de o vreme superba de sfarsit de august ce ne-a permis sa ne bucuram de peisaje de basm, de marmote si capre negre.

Dimineata ultimei zile de vacanta aici ne-a trezi cu o noua runda de poaie si vant. In ciuda acestor conditii am strans cortul ud si am ponit pe un traseu de circa 2 ore spre Poiana Pelegii (1633m) aflata la capatul drumului forestier la o distanta de 20 km de masina. Aici salvamontistii au cerut detalii despre traseul nostru pentru acea zi si in ciuda recomandarilor lor noi am ales sa il continuam indeosebi din cauza faptului ca proviziile noastre de hrana sa terminasera cu o zi inainte. Credeam ca dupa sase zile de drumetie prin munte aveam antrenamentul suficient pentru parcurgerea celor 20 de kilometri insa la jumatatea distantei  parcurse prin ploaie si vant atat muschii cat si vointa m-au abandonat cu toate ca omul minunat de langa mine incerca sa ma convinga de faptul ca mai e putin si vom reusi. Printr-un noroc chior sau o minune divina tocmai a trecut cineva cu masina si s-a oferit sa ne duca pana la masina noastra.

A fost asadar o saptamana minunata, o saptamana in care am invatat mai multe despre aceasta tara cu peisaje maiestuoase; am aflat lucruri noi atat unul despre celalalt cat si despre noi insine - despre vointa si limite, atat fizice cat si psihice. 

Daca ti-a placut articolul acorda-i autorului un vot de incredere (apasa LIKE) care ii poate aduce lui MARTINA MACSINOIU un concediu de 7 zile la cabana Pin Alpin in Retezat.


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.