Crucea de pe Caraiman, un monument inaltat la locul care i se cuvine

Crucea de pe Caraiman, un monument inaltat la locul care i se cuvine
 

Copil fiind, eram vrajit de povestile lui despre acest loc. Bunicul meu a fost un barbat puternic, foarte priceput (talentat as putea zice), plin de viata si dornic mereu sa vada locuri noi sau sa revada locurile pe care le mai vazuse si care i-au placut. Talentat zic, pentru ca desi castiga bani din mesria de contabil (dupa ce, in tinerete se pregatise in domeniul pomiculturii), picta destul de bine (in special dupa modele, reproducea aproape exact chipuri de oameni, dar si locuri, cladiri, peisaje etc.). Dar talentul lui cel mai mare, care impresiona pe toata lumea, era legat de lemn. Incepuse cu traforajul, trecuse apoi la pirogravura si incercase, in cele din urma, si sculptura. Apartamentul lui de doua camere ajunsese plin de lucrari facute de mana lui, muncite vara in balconul mic dar foarte bine amenajat, dar, mai ales iarna, si in bucataria de unde bunica nu reusea mai deloc sa-l alunge in vederea prepararii bucatelor.

Nici acum nu imi dau foarte bine seama cum reusea sa-si imparta timpul atat de eficient incat sa realizeze toate acele minunatii (munca era foarte migaloasa; de exemplu taia mici "unghiute" din lemn, pe care le "baituia" si apoi le lipea pe sticle de vin sau de apa minerala, nu existau PET-uri pe-atunci) astfel incat recipientul respectiv, acoperit integral de acele bucatele minuscule de lemn, se transforma intr-o piesa extrem de placuta la privit), sa repare absolut orice fel de lucru (mecanica, electricitate, lacatuserie etc.), sa-si termine si situatiile pe care nu reusea sa le finalizeze la serviciu, sa-mi povesteasca mie, de nenumarate ori, intamplari adevarate traite in al doilea razboi mondial (unde a fost si ranit la cap), dar sa-si planifice si excursiile acelea pe care, ulterior, mi le "developa" cu o mare exacitate si o vizibila pasiune.

Nu cred sa existe multi oameni in aceasta tara care sa nu fi fost acolo, este accesibil, unii ar spune ca drumul pana acolo este destul de banal, incomparabil cu alte trasee montane din aceasta frumoasa tara. Eu sunt vrajit de acel loc. Poate si pentru ca bunicul meu stia atat de bine sa descrie excursia aceea. O excursie pe care a repetat-o obsesiv pana aproape de anul in care s-a stins. Desigur, in ultimii ani, la peste saptezeci de ani, nu mai ajungea acolo decat ajutat de telecabina. Dar apoi, drumul pana la ea il facea cu mare placere, desi din ce in ce mai greu.

Pana sa ajung acolo (destul de tarziu, de altfel) fusesem de nenumarate ori doar prin povestirile lui. Si da, o vazusem si in miniatura, lucrata de mana lui la traforaj, "copiata" cu mare fidelitate (chiar si lanturile acelea grele erau realizate din mici bucatele de lemn migalite cu rabdare si pasiune - una mai mare ca alta), iar seara eram vrajit de luminitele montate abil si care ii confereau o frumusete aparte: era "icoana" pe care o veneram. 

Va dati seama ca trebuia sa vad si sa ating si in realitate acea "minune". Am facut asta in cele din urma, Obiectivul turistic pe care cred ca deja l-ati intuit este faimoasa "Cruce de pe Caraiman". Asa o numea el si asa v-am "aratat-o" si eu aici. Oricum, concursul organizat de voi, mi l-a readus in "fata ochilor" pe bunicul meu, chiar de ziua numelui sau, Vasile. Drept pentru care, va multumesc! 

Ce anume are deosebit Crucea de pe Caraiman?

"Crucea Eroilor Neamului" sau "Crucea de pe Caraiman" nu are nevoie de cuvinte prea multe pentru a fi "inaltata" la locul de cinste care i se cuvine in panoplia locurilor unice din aceasta frumoasa tara. Monumentul a fost finalizat in anul 1930 (dupa lucrari anevoioase), pentru a cinsti memoria eroilor ceferiști căzuți la datorie în Primul Război Mondial.

Crucea a fost înălțată la inițiativa Reginei Maria și a Regelui Ferdinand I al României, cu scopul de a fi văzută de la o distanță cât mai mare. Un monument cladit cu eforturi financiare si cu multa sudoare. Un monument de care noi, romanii, trebuie sa fim realmente mandri. O destinatie unica nu doar pentru semnificatia si frumusetea sa, ci si prin imprejurimile pline de farmec la care drumetul, fie el roman sau strain, nu poate ramane insensibil. Un loc bine ales, atat de om, dar mai ales de Dumnezeu, pentru a arata ca frumusetea, de cele mai multe ori, inseamna jertfa.

Cui ai recomanda sa viziteze Crucea de pe Caraiman?

Este cea mai usoara intrebare. E mai usor de raspuns chiar si decat actiunea de a completa datele personale. Locul trebuie "calcat" de toti romanii. Obligatoriu. Indiferent de varsta. Am vazut acolo copii de trei ani, e adevarat, "atasati" de spatele parintilor. Am vazut persoane trecute de a doua tinerete. Locul acela e... istorie, geografie, biologie, geologie, meteorologie, filozofie, literatura, arta. Toate la un loc. Nu exagerez. Acolo e frumusete pura. E... Dumnezeire!

Copiii vor invata ca viata e grea, dar frumoasa. Tinerii isi pot testa rezistenta. Maturii isi pot reface psihicul, muschii atrofiati si isi pot ucide temerile de grija zilei de maine. Batranii isi pot inalta rugile de mai aproape si pot face aprecieri asupra modului in care arata Raiul. Toti nu au decat de castigat. 
Un loc de unde toti se intorc mai frumosi, mai buni, mai fericiti.

Ce te-a impresionat cel mai mult la Crucea de pe Caraiman?

Aer adevarat, cer albastru, vantul cantand pe strune de piatra, soare sau nori de puf, ploaie curata sau chiar ninsori rapide vara. Locuri unde florile de munte merita fotografiate, filmate si... lasate acolo. O zona pe care o cunosc atat de bine ciobanii si turmele lor ancestrale.

Un monument de metal si piatra care a reusit sa nu atenteze la frumusetea naturii. O alternativa la distractii ieftine si pline de inutil.

Da cateva ponturi celor care doresc sa viziteze Crucea de pe Caraiman

Crucea se află în masivul Caraiman, pe marginea prăpastiei care se cască către Valea Seacă. Acolo se poate ajunge cu telecabina din Bușteni spre Babele (cel mai usor) sau se poate si pe un traseu marcat Jepii Mici (pana pe la saizeci de ani, bunicul meu a urcat pe-acolo, eu, spre rusinea mea n-am avut niciodata curajul asta). Cica ar mai exista o posibilitate (de la Piatra Arsa), dar nu o cunosc asa ca nu ma hazardez sa vorbesc despre ea. De altfel, fiind vorba de un varf de munte dintr-o zona arhicunoscuta, sigur mai exista o multitudini de cai (trasee) de acces, care mai de care mai pline de farmec, dar si de... adrenalina.

Eu, de cate ori am fost, am preferat varianta cea mai comoda: telecabina din Bustenti pana la Babele, iar de acolo, am "divagat" spre dreapta pe un traseu ceva mai lung, dar mai "lin", pe creasta Caraimanului, pe unde, la pas de "plimbare montana" nu se pot face mai mult de 2 ore si un sfert.

Prin acest articol doresc şi eu să adaug un motiv la campania 499 de motive să fii turist în România organizată împreună cu agenţia de turism Turist Center. Împreună trebuie să promovăm frumuseţea ţării noastre România!

Numele meu este Eduard Lupascu si aceasta este povestea pe care va recomand sa o votati!

Poze din Crucea de pe Caraiman

Agentia Turist Center

Realizat in colaborare cu: Agentia Turist Center

Turist Center este o agentie tour-operatoare care va ofera o gama larga de pachete turistice pe litoralul Marii Negre, in statiuni balneo-climaterice si la munte. 

Vezi ofertele noastre

 

Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.