Croația: peninsula Istria (partea II: coasta vestică)

Croația: peninsula Istria (partea II: coasta vestică)
 

(Regiunea Adriatică – Jadranska Hrvatska)

Părăsim Pola pentru a explora spre nord coasta vestică a peninsulei Istria și primul popas este într-unul dintre cele mai frumoase orășele ale zonei: Rovinj / Rovigno, construit inițial pe o insulă, legată artificial cu țărmul în 1763. Putem lăsa mașina pe lângă cheiul sudic, în piața Trg brodogradilišta, caz în care prima și cea mai frumoasă panoramă ce se desfășoară în fața ochilor este aceea a vechiului port (Luka sv. Katarina) și a colinei orașului vechi.

Rovinj

Portul și colina orașului vechi Rovinj (pe care domină biserica Sf. Eufemia), văzute de la sud, dinspre Trg brodogradilišta și cheiul Aldo Negri

Rovinj

Rovinj: Portul vechi și biserica Sf. Eufemia, vedere nocturnă.

Sau putem porni din nordul orașului, dintr-una din marile parcări de lângă cheiul Obala palih boraca, caz în care ajungem repede direct în orașul vechi.

Rovinj

Rovinj: vedere a orașului vechi și bisericii Sf. Eufemia, dinspre nord, din dreptul cheiului Obala palih boraca.

Orice punct de plecare am alege, vom ajunge în scurt timp în piața centrală a orașului (Trg Maršala Tita – da, Tito este încă prezent în toponimia Croației), care se deschide larg spre port. Aici ne atrage atenția clădirea roșie barocă din sec. XVII a Palatul Conților de Califfi (fosta Primărie) unde se află azi Muzeul civic al orașului,  iar oarecum în diagonală se înalță Turnul cu ceas din sec. XII, ce făcea parte din fortificațiile vechiului oraș.

Rovinj

Piața Tito din Rovinj: Turnul cu ceas (ornamentat cu leul venețian), iar în fundal stânga, o parte a fațadei Muzeului civic.

Din Piața Tito ne îndreptăm spre Arcul Balbilor (Balbijev Luk, construit la 1680 pe locul unei porți medievale) pe sub care intrăm în vechiul oraș, prin Piazza Matteotti, apoi pe strada în pantă Grisia, mărginită de mici buticuri turistice și vechi curți interioare.

Rovinj

Rovinj: Arcul / Poarta Balbi, altă rămășiță a fortificațiilor orașului, vedere nocturnă din piață spre strada Grisia. În fundal-stânga, o parte din clădirea roșie a Consiliului Municipal.

Rovinj

Rovinj: vedere nocturnă a străzii Grisia, care face legătura între Arcul Balbi și catedrala din vârful colinei. Pavelele alunecoase sunt efectiv lustruite de pașii generațiilor care au trecut pe aici.

La capătul străzii Grisia se înalță, în punctul cel mai înalt al peninsulei, catedrala Sf. Eufemia (Katedrala sveta Eufemija), strategic situată în mijlocul unei mari esplanade cu vedere la mare. Este cea mai mare biserică barocă din Istria, construită începând cu 1725 (în schimb camapanila care o imită pe cea venețiană, datează de la 1654, iar din vârful ei se deschide o largă panoramă). 

Rovinj

Rovinj: Campanila și fațada vestică a catredralei Sf. Eufemia.

Rovinj

Rovinj: Catedrala văzută de pe esplanada verde ce domină marea de la înălțime.

De acum putem coborî de pe esplanadă, pe lângă micul far din extermitatea stâncoasă a peninsulei, apoi pe promenada circulară Šetalište braće Gnot, pe care putem termina înconjurul orașului vechi, prilej de a admira străduțele înguste și micile locuințe îngrămădite în cel mai pur stil italienesc.

Rovinj

Farul din capătul peninsulei și, în stânga-jos, un buncăr german de observație maritimă din anii 1940-1945. În fundal, insulele Figarola și Figarolica, două din cele 19 insule ale arhipelagului Rovinj.

Doar câțiva kilometri la nord de Rovinj, suntem nevoiți la o abatere largă pentru a ocoli estuarul sau fiordul Lim (Limskio zaljev), un golf natural îngust al mării care intră 9 kilometri în uscat, cu pereți înalți de până la 100 metri (care se reduc treptat pe măsura apropierii de mare). Se poate coborî cu mașina exact în capătul fiordului, până la un punct unde se află restaurante și debarcaderul curselor turistice. Dacă aveți timp (cca. 60 minute) și nevoie de puțină relaxare, puteți face plimbarea pe apa limpede cu mici nave electrice cu fundul transparent; pot fi văzute câteva grote în stânci și crescătoriile de scoici, dar nu se poate spune că turul acvatic e chiar ceva deosebit. 

Fiordul Lim

Vedere în lungul estuarului Lim de pe o ambarcațiune turistică. Balizele aparțin crescătoriilor de scoici.

Urcăm din canion pe șoseaua D21 și după câțiva kilometri ajugem la Sveti Lovreč Pazenatički / San Lorenzo del Pasenatico, unul dintre satele fortificate medievale puțin alterate de civilizație. Din stradă se pătrunde prin Poarta principală (Velika Vrata), o rămășiță a zidurilor venețiene, într-o piață cu vechi pavaj, mărgintă de Loggia orașului care adăpostește un mic lapidarium, sprijinită de zidurile bisericii Sf. Martin (bazilika Svetog Martina, sec. XI, bogată în fresce).

Sveti Lovresc

Piața principală a satului medieval Sveti Lovreč, cu Loggia și în fundal biserica sf. Martin.

Sveti Lovresc

Sveti Lovreč: case caracteristice într-o vedere din dreptul Loggiei spre Turnul-clopotniță.

Cele câteva străzi pustii cu case vechi de piatră, unele odată impunătoare dar azi deteriorate, dau senzația unei întoarceri în timp; ieșim în afara zidurilor pe care le ocolim spre punctul inițial de plecare, putînd inspecta mai ușor trei turnuri supraviețuitoare din fortificații, masivul turn Funtanela (în interiorul căruia se găsește o fântână din 1331), turnul triunghiular (trokutaska kula) și Turnul clopotniță (Zvonik kula), cel mai zvelt și înalt.

Sveti Lovresc

Glorie și decădere – vilă din satul Sveti Lovreč.

Sveti Lovresc

Sveti Lovreč: masivul turn pătrat de apărare Funtanela.

Sveti Lovresc

Sveti Lovreč: Turnul-clopotniță, la baza căruia se afla o poartă de intrare în sat, azi zidită.

După scurtul popas în sat, ne reluăm drumul și în câteva minute ajungem la Vrsar / Orsera, fosta reședință de vară a episcopilor din Poreč, în prezent stațiune balneară, dar cu un oraș vechi Stari Grad bine conservat pe o colină ce domină marea. Parcăm pe strada Alda Negri, pe care continuăm să urcăm ușor câteva sute de metri până în zona cea mai înaltă, dominată de biserica parohială sv. Martina (1804-1935) și de fostul Palat Episcopal; alăturat avem un punct de belvedere pe terasa Casanova (marele cuceritor a trecut pe aici în 1743 și 1744).

Vrsar

Vrsar: biserica sv. Martina (în stânga) și Palatul Episcopal (Palazzo Edbesorsa, în dreapta), cu resturi din vechiul zid și un turn de pază din sec. XIII.

Vrsar

Vrsar: perspectiva de pe terasa Casanova, din vecinătatea pieții bisericii, peste promontoriul Montraker; se văd o parte din cele 18 insule nelocuite ale arhipelagului Vrsar, care pot fi explorate pe cont propriu cu bărci închiriate.

De pe terasa Casanova coborâm pe alei spre promontoriul Montraker, care adăpostește centre sportive și o carieră istorică de piatră (folosită azi de școala de vară pentru sculptură), dominată de o înălțime stâncoasă care ne invită la o ușoară ascensiune. Din vârf avem altă perspectivă, de această dată asupra vechiului oraș de unde tocmai am coborât, dar și asupra portului de agrement (Marina Vrsar) amenajat în sec. XIX.

Colina orașului vechi Vrsar, văzută de pe punctul de belvedere din cariera de piatră.

Colina orașului vechi Vrsar, văzută de pe punctul de belvedere din cariera de piatră.

Părăsim micul nostru vârf stâncos și coborâm abrupt spre portul turistic, de unde aruncăm o ultimă privire orașului vechi, care se înalță deasupra mării.

Vrsar

Colina orașului vechi Vrsar, văzută din portul turistic.

Din port ne îndreptăm spre parcare pe un drum diferit, pentru a putea simți atmosfera orașului vechi, străduțe în pantă, case de piatră, curți mici, fiecare cu individualitatea sa. Urcăm pe Porečka ulica, apoi pe strada Rade Končara și ajungem într-o mică piațetă umbrită, unde ne atrage atenția mica biserică sv. Anton (Chiesa di San Antonio, 1656), folosită azi ca și galerie de artă. Tot în piață se găsește și centrul de informare turistică.

Vrsar

Imagine din orașul vechi Vrsar, cu vedere în lungul străzii Porečka (care urcă din port), iar în fundal înălțimea stâncoasă din cariera de piatră, punct de belvedere.

Vrsar

Biserica desacralizată sv. Anton.

Continuăm spre nord pe șoseaua D75 pentru a ajunge după 10 kilometri la unul dintre principalele orașe ale coastei istriene, Poreč / Parenzo, a cărui centru vechi urmează și azi planul vechiului castru roman (iar principalele străzi perpendiculare sunt încă numite Decumanus și Cardo Maximus). Începem vizita orașului din zona portului turistic, pe Obala maršala Tita, trecem pe lângă unul din vechile turnuri de apărare venețiene, Torre Rotonda (Okrugla Kula, 1474) și continuăm pe drumul de chei Ulica Mate Bernobića, pe lângă restaurante și vechi vile aristocratice, azi hoteluri de lux.

Porec

Poreč: Turnul Rotund medieval (unul dintre cele trei turnuri de apărare păstrate), care adăpostește azi o cafenea foarte apreciată.

Ajunși în capătul peninsulei, ne întoarcem și intrăm de aici pe străduțele vechiului oraș; prima care ne întâmpină este piața Trg Marafor, vechiul Forum Roman, inima vieții politice a cetății antice, care adăpostea două temple (Templul lui Marte și Templul lui Neptun) din care mai pot fi văzute azi resturi ruinate. De asemenea, s-a păstrat o parte din pavajul roman original. La câțiva pași de piața Marafor, intrăm în marea piață înverzită Matije Gupca (fosta Piazza dei Signori din vremurile venețiene), o adevărată colecție de palate baroce sau gotice.

Porec

Poreč: complexul de clădiri gotice venețiene din piața Matije Gupca (Kompleks gotičkih kuća), sec. XV.

Porec

Poreč: varietate de stiluri arhitectonice în piața Matije Gupca: clădire barocă în stânga (casa cu nr. 1) și gotică cu ferestre venețiene în mijloc (casa cu nr. 2).

Din piața Marafor, continuăm pe ulica Decumanus, principala arteră a orașului roman, de-a lungul căreia sunt aliniate numeroase buticuri turistice dar și locuințe din timpuri romanice până la cele baroce: Casa romanică (Romanička kuća), Casa Gotică cu Lei (Gotička kuća Lion sau Palazzo dei Leoni, 1473) și Palazzo Zuccato.

Porec

Poreč: vedere cu strada Decumanus și Piața Marafor (în fundal).

Porec

Poreč: Casa romanică (Piața Marafor nr. 1) cu scară exterioară, construită în sec. XIII pe fundația unei vile romane; balconul de lemn a fost restaurat în anul 1930.

Porec

Peste drum de Casa Romanică din Poreč: nu e menționată în ghiduri ca obiectiv important, dar e o construcție cât se poate de pitorească, probabil din sec. XV și tot cu scară exterioară.

Porec

Poreč: Casa cu Lei aparținând goticului flamboiant venețian, pe strada Decumanus nr. 5.

Porec

Poreč: Palazzo Zuccato pe strada Decumanus, colț cu Cardo Maximus (construit în sec. XV, adăpostește azi o galerie de artă).

Părăsim strada Decumanus, o luăm pe Cardo Maximus și ajungem în piața Jurja Dobrile

Porec

Poreč: Piața Jurja Dobrile: ruinele unui portic medieval. În fundal se vede campanila din sec. XVIII a fostei biserici franciscane (ulterior desacralizată, sediul Dietei Istriene).

Porec

Poreč: Campanila Bazilicii Eufrasiene, văzută din piața Jurja Dobrile.

Scopul acestui mic ocol este să ajungem la cel mai important monument al orașului (trecut pe lista UNESCO): Bazilica Eufrasiană (Eufrazijeva bazilika), construită între anii 543-554 în stilul paleocreștin bizantin. Este vorba de fapt de un întreg complex muzeal, tot aici se găsește Muzeul Mozaicurilor, Bazilica pre-Eufrasiană, Campanila, Baptiseriul, Palatul Episcopal și Reședința Canonicilor. Cu adevărat spectaculoase sunt mozaicurile bizantine, de o frumusețe egalată doar de cele din Ravenna. 

Porec

Poreč: interiorul Bazilicii Eufrasiene, în fundal Baldachinul episcopal din anul 1267 (acoperit cu mozaic și el), deasupra căruia strălucește superbul mozaic al absidei.

Porec

Poreč: mozaicul din Absidă, caracteristic școlii bizantine, detaliu (Maria înconjurată de doi îngeri și de Martirii-Protectori ai orașului).

Orașul mai are câte ceva de oferit, dar e deja târziu, așa că ieșim prin spatele bazilicii pe promenada nordică de pe malul mării, de-a lungul zidurilor orașului, un loc liniștit de plimbare și jogging, în așteptarea apusului.

Porec

Profilul orașului Poreč pe timp de seară de pe ulica Nikole Tesle; se văd siluetele campanilelor Bazilicii Eufrosiane (stânga) și a fostei biserici Franciscane (dreapta).

A doua zi ne așteaptă întoarcerea spre Slovenia, dar nu înainte de a mai trece în revistă câteva din orășelele-acropolis istriene; vom dedica mai multe ore celui mai romantic dintre ele, Grožnjan / Grisignana (cățărat pe o colină de 288 metri, aflat la doar câțiva kilometri de Poreč pe șoseaua D21). Accesul cu mașina nu este permis, parcarea este amenajată la intrarea în cimitirul vechi, de unde o scurtă plimbare ne duce în vechiul sat. Practic abandonat în anii 1950, odată cu exodul populației italiene, satul propriu-zis are azi mai puțin de 200 locuitori permanenți, dar cunoaște în lunile de vară o efervescență artistică a tinerilor creatori. Atmosfera e de liniște și totală relaxare, pe străduțe înguste în trepte, pavate și umbroase, case din piatră sprijinte una în alta, fiecare diferită dar totuși unitare arhitectonic, puncte de belvedere spre câmpia din jur și spre mare. Am început vizitarea în sens anti-orar, din piața Josip Broz Tito spre biserica parohială Sfinții Vitus, Modestus și Crescentia (Župna crkva Sv. Vida, Modesta I Krešencije), apoi rătăcind prin străduțele vechi spre Loggia Veneta (Fontik s lodjom, 1558), de unde ieșim din sat pe poarta principală, Porta Maggiore.

Groznjan

Grožnjan: Castelul (Kaštel sau Palazzo del Podestà) din Piața Tito, este cea mai veche structură, în jurul căruia s-a dezvoltat zona rezidențială. Este simplu și solid, cu scop pur militar.

Groznjan

Piața principală din Grožnjan: Biserica parohială refăcută la 1770, are o campanilă de 36 metri (1721).

Groznjan

Piața principală din Grožnjan: pavajul vechi de piatră ne însoțește pe toate străduțele. Uneori nu e foarte confortabil la mers...

Groznjan

Grožnjan: una din multiplele case pitorești, construite dintr-o piatră de culoare ocru...

Groznjan

Străduță tipică în Grožnjan.

Groznjan

Grožnjan: Kažun este o construcție tipic istriană, mic adăpost circular din piatră folosit de lucrătorii câmpului în caz de vreme nefavorabilă.

Groznjan

Grožnjan: Loggia renascentistă la parter (folosită ca tribunal și închisoare) și depozit de grâne la etajul superior – așa numitul Fontik.

Groznjan

Grožnjan: zidul exterior de apărare și Poarta principală (singura existentă din cele două inițiale), adiacentă Loggiei.

Odată ieșiti în afara fortificațiilor satului, trecem pe lângă vechea capelă Sfinții Cozma și Damian (Crkva Sv. Kuzme i Damjanana, 1554), apoi pe lângă, sau prin cimitirul vechi, revenim la parcare. 

Groznjan

Grožnjan: Capela Sfinții Cozma și Damian (sec. XVI).

Groznjan

O ultimă privire asupra satului Grožnjan dintr-o curte privată pe drumul de întoarcere spre parcare.

Continuăm pe șoseaua D21 și, la mijlocul distanței de frontiera cu Slovenia, oprim doar câteva secunde pentru o privire asupra satului Buje / Buie, vizitarea sa fiind un obiectiv de viitor... 

Buje

Satul Buje, văzut de pe șoseaua D21.

Și dacă tot suntem aici, să nu părăsim Croația înainte de a mai face două recomandări, dintre multitudinea de sate-acropolis, atât de specifice Istriei... evident tot pentru viitoare excursii...

Buzet

Satul Buzet / Pinguente, aflat la 30 km est de Grožnjan, pe alt drum de ieșire în Slovenia (șoseaua D44).

Bale

Satul Bale / Valle d'Istria, aflat la 15 km est de Rovinj.


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.