Croația: peninsula Istria (partea I: coasta estică)

Croația: peninsula Istria (partea I: coasta estică)
 

(Regiunea Adriatică – Jadranska Hrvatska)

A descoperi Croația nu e mare noutate, țara este deja (sau ar trebui să fie) o destinație turistică favorită. Zona cea mai italiană a Croației (în afara câtorva orașe dalmate despre care vorbim altă dată) este fără îndoială peninsula Istria, ajunsă prin conjuncturi istorice parte a Austriei până în 1918. Orașul cel mai cunoscut, Pola (folosim toponimia italiană și austriacă pentru a evita ce-i de evitat) este la doar 800 km de Timișoara, dar mai sunt multe alte locații care ar justifica un tur de două-trei zile. Un astfel de circuit noi l-am completat în două vizite diferite, și îl voi descrie de la est spre vest, plecând din dreptul insulei Krk, prin Rijeka, Opatija (aflate în cantonul Primorje-Gorski Kotar) pe malul estic, prin Pola și apoi pe malul vestic al peninsulei (toate în cantonul Istria), până la granița cu Slovenia.

Plecarea a fost de la un hotel din Malinska (insula Krk), trecând podul Tito spre continent, apoi ne-am înscris pe E65 (și nu pe autostradă) pentru a fi cât mai aproape de mare. Primul popas pentru înviorare a fost la Kraljevica, unde se ridică castelul medieval al contelui Frankopan, căruia i-am vizitat doar exteriorul.

Nova Kraljevica: în curtea castelului Frankopan.

Nova Kraljevica: în curtea castelului Frankopan.

Continuăm pe E65 (pe Jadranska magistrala) pe malul golfului Bakar, motiv de a admira de la înălțime pitorescul sat Bakar / Buccari (de acum înainte voi indica ambele variante toponimice, croată / italiană), a cărui clădiri vechi din epocile romane, otomane și habsburgice merită cu siguranță o cercetare mai amănunțită. 

Satul Bakar văzut de pe europeana E65.

Satul Bakar văzut de pe europeana E65.

Satul Bakar.

Satul Bakar.

Trecem repede pe lângă Rijeka / Fiume (oraș ce părea prea aglomerat pentru dispoziția noastră din acea excursie), pentru a intra în peninsula Istria, odată cu șoseaua D66. O oprire măcar în Opatija / Abbazia este obligatorie, fiind vorba de clasica stațiune înființată în sec. XIX și frecventată de familia Imperială (de Franz Joseph personal) și nobilimea austriacă. Așadar, clădirile nu sunt neapărat foarte vechi, dar sunt încărcate de istorie habsburgică; coborâm spre mare din șoseaua D66 care străbate longitudinal stațiunea (numindu-se aici Nova Cesta) pe Ulica Velog Jože, pe lângă câteva din vechile și luxoasele hoteluri imperiale (Opatija, Bellevue).

Opatija: biserica neo-romanică Adormirea Maicii Domnului (Crkva Marijina Navještenja), proiectată în 1906.

Opatija: biserica neo-romanică Adormirea Maicii Domnului (Crkva Marijina Navještenja), proiectată în 1906.

Hotelul Opatija, construit la 1888 sub forma sanatoriului “Dr. Schwarz”, redenumit în scurt timp “Quisisana”.

Hotelul Opatija, construit la 1888 sub forma sanatoriului "Dr. Schwarz", redenumit în scurt timp "Quisisana".

Grand Hotel Pallas Bellevue, este alt exemplu al arhitecturii hoteliere imperiale austriece din secolul XIX.

Grand Hotel Pallas Bellevue, este alt exemplu al arhitecturii hoteliere imperiale austriece din secolul XIX.

Ajunși pe plaja Slatina (total betonată), încercăm să retrăim farmecul unei promenade de început de secol, plimbându-ne pe aleea de faleză Franz Joseph I (Obalno šetalište Franje Josipa I, sau cum spun italienii acestor alei pe malul mării, Lungomare). Pe un mic recif stâncos lângă începutul promenadei, se găsește un monument modern care a devenit în scurt timp simbolul orașului: Fecioara cu pescărușul, operă din 1956 a sculptorului Zvonko Car, care a înlocuit vechea statuie Madonna del Mare aflată din 1891 în acel loc. De aici promenada continuă prin parcul cu biserica Svetog Jakova (construită în 1506 pe locul unei vechi abații benedictine, care a dat numele localității) și până în parcul Angiolina, unde se află vila omonimă, prima reședință turistică ridicată la 1844. 

Vedere dinspre plaja Slatina spre partea sudică a stațiunii Opatija.

Vedere dinspre plaja Slatina spre partea sudică a stațiunii Opatija.

O vedere de pe plajă spre începutul Promenadei și statuia Fecioarei cu pescărușul.

O vedere de pe plajă spre începutul Promenadei și statuia Fecioarei cu pescărușul.

Promenada Franz Joseph (Lungomare) spre parcul Angiolina.

Promenada Franz Joseph (Lungomare) spre parcul Angiolina.

O ultimă privire asupra orașului, de pe promenada din dreptul Fecioarei cu pescăruș.

O ultimă privire asupra orașului, de pe promenada din dreptul Fecioarei cu pescăruș.

Continuăm drumul pe D66, trecem prin Lovran, altă stațiune imperială, mai puțin renumită totuși decât Abbazia, iar din Mošćenička Draga o luăm la dreapta pe un drum care urcă hotărât 170 metri în serpentine până la următorul obiectiv, unde facem un popas mai lung: satul medieval Mošćenice / Moschiena, un prim exemplu caracteristic al unui tip de așezări rurale propriu Istriei, dar și Italiei centrale (numite și așezări de tip acropolis): sat circular strict delimitat, care ocupă întregul platou superior al unui deal, cu străduțe înguste și case din piatră îngrămădite și așezate concentric, cercul exterior de case constituind practic zidul de apărare al satului fortificat. Plimbarea în sus și în jos prin pasaje și pe străzi liniștite este destul de greu de ilustrat în fotografii, datorită spațiilor înguste cu lipsa perspectivei, dar este o experiență care nu trebuie ratată. 

Vedere de pe o terasă a satului Mošćenice spre Mošćenička Draga, iar în fundal golful Kvarner cu orașul Rijeka.

Vedere de pe o terasă a satului Mošćenice spre Mošćenička Draga, iar în fundal golful Kvarner cu orașul Rijeka.

Mošćenice: o curte interioară în satul vechi.

Mošćenice: o curte interioară în satul vechi.

Mošćenice: străduțe și pasaje medievale în satul vechi.

Mošćenice: străduțe și pasaje medievale în satul vechi.

Continuăm drumul și după ce coborâm trecând prin câteva sate, ajungem din nou la șoseaua D66. Intrăm de acum în cantonul Istria, cotim pe malul golfului abrupt și stâncos Plominska Luka și trecem prin fața un alt sat istrian specific, Plomin / Fianona (grupat pe un deal de 80 metri, protejat de ziduri din sec. IX, abandonat după război și aflat în prezent într-un proces de repopulare lentă).

Vedere generală a satului Plomin, cu cele două vechi biserici, Sf. Gheorghe cel Bătrân și Sf. Gheorghe cel Tânăr.

Vedere generală a satului Plomin, cu cele două vechi biserici, Sf. Gheorghe cel Bătrân și Sf. Gheorghe cel Tânăr.

Următorul popas este orașul Labin / Albona, mai precis centrul istoric vechi (Stari Grad) care nu este altceva decât un alt sat istrian cățărat pe un deal de 320 metri. În acest scop părăsim șoseaua D66, trecem prin orașul nou Labin și urcăm pe Ulica Alda Negrija până la o parcare în piața din fața porților vechiului sat. Și de aici încolo aceeași poveste: ganguri, străduțe înguste și scări care urcă și coboară, case vechi de piatră și câteva obiective mai deosebite cu influențe venețiene, concentrate mai ales în vechea piață din jurul bisericii parohiale Adormirea Maicii Domnului (Župna crkva Rođenja Blažene Djevice Marije). 

Labin: capela Sv. Stefan și Muzeul local (în palatul baroc Battiala-Lazzarini).

Labin: capela Sv. Stefan și Muzeul local (în palatul baroc Battiala-Lazzarini).

Biserica parohială din Labin (1336).

Biserica parohială din Labin (1336).

Galeria Alvona, în fosta biserică a Carmelitelor (Gospa Karmelska).

Galeria Alvona, în fosta biserică a Carmelitelor (Gospa Karmelska).

Vedere generală a orașului vechi Labin.

Vedere generală a orașului vechi Labin.

Revenim în șoseaua D66 și următorii 40 km îi parcurgem mai departe de mare, pentru a ajunge la principalul obiectiv (și ultimul din episodul acesta), orașul Pola, marea bază navală militară a Austriei habsburgice până la 1918, cel mai mare oraș din Istria și cu cele mai multe obiective, mai ales romane. Am găsit o parcare convenabilă chiar lângă portul turistic și Amfiteatru (pe strada Riva), astfel că de aici am început vizitarea orașului. Cel mai spectaculos monument din oraș, Arena romană (Amfiteatar u Puli în limba croată) construită între anii 27 î.Chr.-68 d.Chr., este printre cele șase cele mai mari existente în lume și singura la care s-au păstrat toate cele patru turnuri laterale.

Arena romană: detaliu, cu unul dintre turnurile laterale.

Arena romană: detaliu, cu unul dintre turnurile laterale.

Vedere a golfului prin zidurile Amfiteatrului roman.

Vedere a golfului prin zidurile Amfiteatrului roman.

Continuăm pe Amfiteatarska ulica și Carrarina ulica, și ajungem după câțiva pași la două dintre porțile romane ale orașului: poarta dublă Porta Gemina (Dvojna Vrata) și mult mai simpla Porta Herculanea (Herkulova Vrata). Prin Porta Gemina se pătrunde într-un spațiu înverzit, unde trecem de Muzeul de arheologie, în spatele căruia găsim Teatrul mic roman din sec. II (Malo rimsko kazalište) și imediat alăturat Castelul (Kaštel) înconjurat de o fortăreața militară cu patru bastioane, construită de venețieni în sec. XVII (azi aici este Muzeul de Istorie al Istriei). 

Porta Gemina (sec. II), una dintre puținele porți romane rămase după demolarea vechilor ziduri de apărare în sec. XIX.

Porta Gemina (sec. II), una dintre puținele porți romane rămase după demolarea vechilor ziduri de apărare în sec. XIX.

Resturile teatrului din sec. II (avea un diametru de 60 metri).

Resturile teatrului din sec. II (avea un diametru de 60 metri).

Vedere parțială a fortăreței venețiene care protejează castelul.

Vedere parțială a fortăreței venețiene care protejează castelul.

Fortăreața este situată pe platoul cel mai înalt al zonei, astfel încât de aici avem perspectiva de sus asupra golfului și orașului vechi. 

Golful și campanila bisericii Sf. Francisc (înaltă de 45 metri, construită între 1932-1938 în timp ce biserica datează de la 1314) văzute de pe înălțimea Fortăreței.

Golful și campanila bisericii Sf. Francisc (înaltă de 45 metri, construită între 1932-1938 în timp ce biserica datează de la 1314) văzute de pe înălțimea Fortăreței.

Golful și campanila Catedralei, văzute de pe Fortăreață.

Golful și campanila Catedralei, văzute de pe Fortăreață.

Coborâm de pe dealul Fortăreței pe una din străzile în pantă, ajungând în Ulica Sergijevaca, la capătul căreia ne atrage atenția arcul de triumf al Sergiilor (Slavoluk Sergijevaca), construit în jurul anului 30. Continuând pe aceeași stradă, ne abatem puțin pe Maksimijanova ulica pentru a vedea capela bizantină Sf. Maria Formosa (Kapelica sv. Marije Formoze, sec. VI), apoi ajungem în inima istorică a orașului, vechiul Forum roman construit în sec. I, păstrat ca piață principală și în vremurile medievale. Aici vom găsi Palatul Comunal (construit la 1296, incluzând în zidurile sale fostul Templu al Dianei) și Templul lui Roma și Augustus (Hram Rome i Augusta). 

Arcul Sergiilor, a fost și el o poartă de intrare în orașul roman.

Arcul Sergiilor, a fost și el o poartă de intrare în orașul roman.

Capela Sf. Maria Formosa, construită în forma unei cruci grecești, asemănător bisericilor bizantine din Ravenna.

Capela Sf. Maria Formosa, construită în forma unei cruci grecești, asemănător bisericilor bizantine din Ravenna.

Piața Forumului, cu templul lui Augustus (stânga) și Palatul Comunal (dreapta).

Piața Forumului, cu templul lui Augustus (stânga) și Palatul Comunal (dreapta).

Laterala și spatele Palatului Comunal, dezvoltat pe structura templului Dianei.

Laterala și spatele Palatului Comunal, dezvoltat pe structura templului Dianei.

Din piața Forumului se poate ieși imediat pe malul mării, în strada Riva, pe care se poate ajunge după câțiva metri la Catedrala Adormirea Maicii Domnului (Katedrala Uznesenja Blažene Djevice Marije), construită în sec. VI, refăcută complet în sec. XV-XVI, ulterior fiindu-i adăugată campanila (1671-1707).

Campanila Catedralei, construită din pietre scoase din Amfiteatru.

Campanila Catedralei, construită din pietre scoase din Amfiteatru.

Vedere dinspre mare a Catedralei.

Vedere dinspre mare a Catedralei.

Continuând, fie pe Riva, pe lângă portul turistic, fie pe Ulica Kandlerova, ajungem după vreo 300 metri la parcarea de unde am pornit turul orașului; e deja târziu, așa că mai apucăm doar să admirăm lăsarea serii printre arcadele Amfiteatrului.

Vedere prin Amfiteatru spre campanila de 45 metri a bisericii Sf. Anton (1931).

Vedere prin Amfiteatru spre campanila de 45 metri a bisericii Sf. Anton (1931).

Amfiteatrul din Pola la ora înserării.

Amfiteatrul din Pola la ora înserării.

(Va urma).


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.