Concediu "la ghici", partea a II-a - Rânca

Concediu
 

Poate pentru mulţi dintre voi, iubitori de sporturi de iarnă sau oameni ai munţilor, Rânca este un loc comun, însă pentru mine, care sunt bănăţeancă "în ţoalele mele" nu a fost aşa. Pentru că sunt din Timişoara, toate escapadele mele la munte au fost evident în judeţul Caraş Severin: Semenic, Văliug, Crivaia sau Muntele Mic, iar de câţiva ani, de când mi-am descoperit pasiunea pentru sporturile de iarnă, mai exact pentru schi, am mers în Austria. Timişorenii suntem la doar 600 kilometri de Alpi, drum pe care-l facem în maxim 6 ore.

Pentru că sunt o persoană care nu ştie ce va face nici peste 10 minute, bineînţeles că m-am trezit cu câteva zile înainte de Revelion fără niciun program. Pentru că staţiunile din judeţul din Caraş Severin, cu care eram obişnuită, nu mai aveau locuri de cazare de dinainte să cadă primul fulg de zăpadă, mi-am extins aria de căutare şi am găsit o ofertă care suna foarte bine în Rânca - Gorj. "Sunat, vorbit, rezervat, echipat, spălat maşina şi la drum!"

Drumul către Rânca

Tot ce ştiam despre drumul către Rânca a fost ce mi-a spus domnul de la pensiune la telefon: "Don’şoara, înainte să intri în Târgu Jiu faci stânga, ajungi în Novaci, unde faci stânga din nou. Novaci e oraş mare, doar ai auzit de el, şti tu… Roxana Vancea, fata de la Răzvan şi Dani e de la Novaci, trebuie să şti". Spre ruşinea mea, nu am ştiut că Roxana e de la Novaci şi spre mai marea mea ruşine, nici nu auzisem de Novaci.

Am parcurs 266 kilometri, în aproximativ 5 ore. Până la Târgu Jiu drumul a fost bun, de la Târgu Jiu, până la Novaci a fost foarte bun, iar din renumitul Novaci până la Rânca a fost extraordinar. A fost prima oară când am traversat Transalpina şi sincer… jos pălăria. Drumul a fost complet dezăpezit, asfaltul perfect şi peisajul… de nedescris. 

Problema mea a fost alta… drumul chiar şi în staţiune a fost dezapezit, însă nu şi pe arterele secundare. Pentru că am plecat "la ghici", nu am ştiut că pensiunea unde ne-am cazat nu era la şoseaua principală. Acelasi domn haios mi-a explicat că din centrul staţiunii trebuie să fac stânga, să cobor câteva sute de metri şi că nu am nevoie de lanţuri, doar la urcare. Ce a omis să-mi spună acest domn este că el nu este şofer şi că nu a ieşit din pensiunea lui de câteva zile, pentru că a fost ocupat cu organizarea revelionului.

Am coborat pe drumul repspectiv vreo 500 metri în frână de motor şi alţi 500 m-am chinut să mă opresc pe un strat de gheaţă gros, de vreo câţiva centimetri, pentru că urma o curbă care arăta exact ca un "S", în care erau blocate alte multe maşini. După o oprire spectaculoasă la 5 centimetri, care s-a terminat cu aplauze din partea celor peste 20 de persoane care se chinuiau să repună maşinile blocate pe drum, un domn binevoitor, şofer pe tractor, băştinaş al locului, "ne-a scos" pe toţi, pe rând, până după acea curbă cu formă de literă.

Despre staţiunea Rânca

Personal, nu am crezut că în România există un asemenea loc! Şi aici subliniez faptul că vorbesc despre un loc în care să îşi permită să meargă oricine, fac excepţie staţiunile de cinci stele în care se delectează mai marii oamenii influenţi din capitală.

Toate pensiunile de pe marginea drumului sunt construite după aceeaşi structură. Sunt relativ micuţe şi au un acoperiş mare, care ajunge până aproape în pământ. Lemnul este obligatoriu, iar toate sunt înconjurate de terase mai mari sau mai mici, foişoare şi locuri special amenajate pentru schiuri şi snowborard-uri. Orice pensiune îţi oferă ceva de mâncare, un vin fiert sau un ceai, iar preţurile sunt relativ aceleaşi, chiar dacă eşti în centrul staţiunii sau la margine. Amuzant mi s-a părut faptul că la Rânca aproape orice costă 5 lei: apa minerală/plată, vinul fiert, un ceai, o bere, un suc cu acid/ sau fără, un magnet de frigider şi multe altele.

Cazare Rânca

Dacă aţi citit atent povestea mea până aici, vă daţi seama ce urmează, nu? De la pensiune până în centrul staţiunii sau până la pârtii, trebuia să urcăm şi să coborâm cel puţin o dată pe zi, acea curbă în formă de "S", acoperită cu un strat mare şi gros de gheaţă. Dacă vă trece prin minte: "lasă văicărelile, ia schiurile în spate şi mergi pe jos că eşti tânără", gândiţi bine. Aşa am şi făcut… problema este că şi pe jos era extraordinar de greu să treci pe acolo. În trei zile, nu am văzut un om care să traverseze prin acea curbă, fără să cada cel puţin de două ori. Din cauza acestui drum am renunţat să luăm masa de prânz în pensiunea noastră, chiar dacă era inclusă în preţ. În aceeaşi situaţie cu noi, bineînţeles şi celelalte persoane din pensiune.

De precizat că cei "câteva sute de metri" de care îmi spunea domnul haios la telefon că sunt până la pârtie, erau de fapt 999 metri şi că până la pensiunea noastră mai erau câteva zeci de alte pensiuni, care se apropiau de sută. Nu pot să-mi explic ce făcea o familie cu un copil mic într-o astfel de situaţie?

În concluzie, dacă alegeţi să mergeţi la Rânca, documentaţi-vă atent despre starea drumului până la pârtie, pentru că se dezăpezesc doar drumurile principale!

În rest, ce mai pot să vă spun este că eu nu sunt o împătimită a mâncării tradiţionale româneşti şi că am avut un pic de suferit şi la capitolul acesta. În fiecare zi am fost întâmpinaţi cu... spun ei: "ŞUNCULIŢĂ CU CEAPĂ", cârnaţi şi cartaboş... (vezi imaginea). La noi în banat şunculiţa este altceva! : )))

Un alt lucru pe care l-am omis când am ales destinaţia şi este destul de important a fost muzica, care m-a determinat ca în noaptea de Revelion să dorm la ora 1:00. Până la 12:00 s-a ascultat muzică comercială, iar după miezul nopţii a venit o orchestră locală (vezi imaginea), după care s-a continuat cu muzică lăutărească şi manele.

Pârtii de schi în Rânca

Rânca este o staţiune relativ nouă, (îmi povestea cineva că acu 5 ani nu erau decât maxim 20 de pensiuni, iar acum sunt câteva sute). În momentul de faţă găzduieşte trei pârtii, însă în perioada în care am fost eu, doar două erau funcţionale, ambele de dificultate medie. Sunt prevăzute cu teleschi care funcţionează foarte bine, însa la orele de vârf poţi sta chiar şi câte 15 minute la rând pentru o urcare, iar dacă te descurci bine cu schiurile sau snowbordul, coborârea o faci în 5-7 minute. Pârtile se deschid la ora 08:00, sunt prevăzute cu nocturnă şi funcţionează până la ora 22:00, însă după ora 20 – 21 te mai poţi da doar dacă schiezi foarte bine pentru că îngheaţă zăpada.

Skipass-ul costă 45 lei - 44 puncte, adică 11 urcari. Urcări pe care le faci dacă te descurci bine şi mergi exclusiv ca să schiezi, în aproximativ 4 - 5 ore, cu pauze cu tot. Închiriatul unei perechi de schiuri cu clăpari, beţe şi cască, costă 30 lei pe zi, iar a unui snowboard cu buţi şi cască 40 lei. Un instructor care stă lângă tine 2 ore şi te învaţă costă 50 lei pentru adulţi şi 70 lei pentru copii, cu tot cu echipament.

Poze de la Rânca


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.