Chicago văzut prin ochii unui turist

Chicago văzut prin ochii unui turist
 

Oricine când vorbește despre State, le descrie ca fiind o diversitate de neînchipuit! Nu prea îmi plac banalitățile, dar asta e adevărată. Este ca un soi de șampon "100 în 1", la care nu poți să știi de dinainte ce efecte va avea dacă îl folosești: rămâi fără mătreață sau fără păr?

Cele ce urmează sunt povestite din perspectiva unui turist, care a stat două luni într-o casă tipică arhitecturii a începutului secolului XX, din Chicago și care nu a avut probleme în ceea ce privesc banii. Mai trebuie să țineți cont că America pe care am văzut-o eu nu este America "profundă", ci este o metropolă de 10 milioane de oameni, cu puternice influenţe "europene" în atitudine și în stilul de viaţă (din ceea ce mi-au spus cu mândrie "băștinașii").

Metropola Chicago

Şi acum, un pic de geografie și istorie. Nu prea multă ca să nu vă stea în gât. Chicago nu este prea vechi... și oricum ceea ce vezi acum în el sunt clădiri relativ noi. Pe la 1870, Jim sau John sau cum l-o fi chemat, nu respecta normele PSI, care oricum nu existau, şi orașul ardea tot. Da' tot! Lumea pune mana și-l reconstruiește și încetul cu încetul acesta devine emblematic pentru arhitectura americană. Se construiesc și primii zgârie nori, iar Frank Loyd Wright işi face de cap cu arhitectura lui organică tot aici.

Zgarie-nori Chicago

Şi dacă tot vorbim de făcut de cap, Al Capone tot în Orașul Vânturilor (hai măi, lăsați glumele tembele!) şi-a pus bazele frumoasei lui afaceri în perioada prohibiţiei. Ca orice metropolă americană, Chicago este compus dintr-un Downtown, unde sunt zgârie norii și în care se întâmplă toate cele, orașul în sine și suburbiile.

Se întinde pe malul lacului Michigan, căruia i se zice lac numai pentru că nu are ieșire la ocean, însă e mai întins decât multe alte mări şi este de un albastru superb. Prin Downtown șerpuiește abulic Chicago River, dar care nu se varsă în Michigan, ci pleacă din el. Inițial Chicago River a avut bunul simţ să se verse în Michigan Lake, ca orice râu normal, însă după ce locuitorii l-au împuțit în aşa hal de nu se putea respira lângă, i-au schimbat cursul ca să se auto curețe și de atunci dacă vrei sa mergi cu bărcuța din râu în lac, trebuie să treci prin niște ecluze.

Cum râul nu a venit de la Dumnezeu dotat cu poduri, s-au construit peste el vreo 40. Dacă aveți de gând să vă plimbați iubita cu petrolierul pe Chicago River, aveți grijă că numai marția și vinerea se ridică podurile pentru vasele agabaritice. Nu e bine atunci să auzi ce e la gura taximetriștilor!

Autostrazi Chicago

Din down town pleacă enșpe mii de autostrăzi către suburbii sau către alte state. Cum la un moment dat proiectantul s-a făcut mangă, a unit câteva dintre ele într-un nod și a ieșit ceea ce cei din Chicago numesc cu simpatie "that fuc...ing spagetti bowl!". Privit de sus, arată ca părul lui fiica-mea nepieptănat o săptămână, iar privit de la sol, e un soi de labirint în care ai toate șansele să îmbătrânești până ieşi din el. Drumurile din Illinois nu sunt deloc o grozăvenie. Adica unul din Pomarla ar zice că-s foarte faine, dar un neamț ar spune şaise de mai multe ori pe oră, mai ales pe autostradă. În cartierele bune, străduțele sunt perfecte.

Bijuteria Chicago-ului este Downtown-ul

În el vezi amestecați, zgârie nori de la început de secol, cu acoperișuri parcă făcute de Faberge, alături de monoliți de sticlă de înălțimi ridicol de mari. Pentru prima dată în viata mea, am fost anunțat de către lift că am ajuns la etajul 119 (Sears Tower). Povestea lui Sears Tower e tipic americană. Compania Sears s-a străduit și a transpirat ca să construiască cea mai înaltă clădire din lume. A reușit, însă numai pentru un timp scurt, pana când ciudoșii din New York au construit alta și mai mare. Atunci ca să nu rămână fără record, și-au trântit pe acoperiș cele mai mari antene din lume! Evident că din cauza efortului financiar, Sears a cam dat faliment, clădirea fiind vândută la scurtă vreme.

Downtown Chicago

Probabil că geniile de la British Airways nu au auzit de povestea asta când au făcut Terminal 5 în Londra. Cât eşti în Downtown merită să faci următoarele: să te dai cu vaporul pe Chicago River, printre zgârie nori la apus (senzaţia e fantastică atunci când vezi că aluneci într-o mare de reflexii - ale apei, de dedesubt şi ale sticlei de desupra ta), după care să admiri Chicago-ul de pe Michigan Lake, să te cocoţi în Sears Tower şi Hanckock Tower (ultimul nu e aşa înalt însă are cea mai buna panoramă asupra lacului, iar skydeck-ul e mult mai bine organizat... deh 40$!), să vizitezi Millenium Park, cu a sa Poarta a Norilor, iar lângă este şi fântâna Buckingham (toată România o ştie, apare la începutul genericului din Familia Bundy), musai Muzeul de Artă - are printre altele o colecţie fantastică de impresionişti, artă modernă şi bijuterii renaşcentiste şi e ieftin...10$ am plătit parcă, Aquariumul (mai frumos ca cel din Londra şi la o zecime de preţ), Muzeul Tehnicii, neapărat să mănânci un hot dog chicago style (pâine, cremvuşti, ceapă, muştar, ketchup şi relish, adică un soi de pastă făcută din castraveţi muraţi cu zăhar), portul în care se ţin şi chefurile urbane, lângă este şi o seră imensă, Grădina Zoologică şi neapărat să te plimbi agale printre clădiri, să observi oamenii şi detaliile, unele sunt "mind blowing". De asemenea o plimbare pe Magnificent Mile, bulevardul principal it's a must!

Ce să nu faci in Chicago

Ce să nu faci: să nu îţi parchezi maşina în centru, dacă stai mai mult. Dacă ai fost atât de neinspirat să faci asta, mai bine o laşi acolo şi îţi cumperi alta la cât costă parcările private. Revenind la Poarta Norilor... este o sculptură care un pic irită votantul de rând, fie el republican sau democrat: s-a întârziat inaugurarea ei, întreţinerea costă 1.000.000 de dolari anual, iar datorită formei, nimeni din Oraşul Vânturilor nu îi spune Poarta Norilor, ci Fasolea (da ştiu! ha ha! hi hi! Oraşul Vânturilor are Fasole!).

Poarta norilor Chicago

Fauna de mall poate să habiteze în voie în Watch Tower Mall, unul dintre cele mai mari şi mai luxoase din Chicago, aflat chiar pe Magnificent Mile. Să nu înţegeti prin "mare" ceva ce depăşeşte prin dimensiuni vreun mall mai serios de la noi, dar dacă vrei să te dai cu liftul în care s-a dat Oprah în fiecare zi, ăla e locul potrivit.

Legat de Magnificent Mile, există o tradiţie foarte frumoasă, fiind vedeta începutului sezonului de Crăciun: La 1 Decembrie, seara, se sting brusc toate luminile stradale, totul rămânând în întuneric. Din faţa Watch Tower Mall-ului  începe să defileze o fanfară către Millenium Park, iar luminile stradale şi cele de Crăciun încep să se aprindă pe măsură ce acesta înaintează. Evenimentul este foarte vizionat şi aşteptat şi pe lângă feeria ce îl însoţeşte este şi debutul isteriei cheltuielilor demente.

Sfaturi pentru turişti

În general cine locuieşte în Donwtown nu este un muritor de foame, chiriile sunt mari, la fel şi cheltuielile anexe. Însă şi experienţa este pe măsură. Cineva a venit din suburbii şi prospăt mutat într-un zgârie nor mi-a povestit una din primele experienţe: într-o zi s-a uitat pe geam şi a văzut că vremea e foarte frumoasă, soarele strălucind în mijlocul unui cer senin. Îmbrăcată în consecinţă şi-a dat seama că nu s-a uitat prea bine în momentul în care a ieşit din clădire, ploaia rece, trezind-o la realitate. Deci, pentru cine vrea să-şi cumpere un apartament la etajul 76, prima regulă dacă vrei să vezi dacă plouă afară este să te uiţi în jos, unde-s norii, nu în sus!

Chicago de sus

Un alt sfat pe care l-aş da celor ce se plimbă prin Downtown Chicago este să rămână pe străzile principale. Prin spatele clădirilor poți să ai plăcerea nesperată de a da de câte un țăcănit (în cazul meu, țăcănită) care nu îți face rău, dar care se va strădui să-ți facă creierii varză cu poveşti nemuritoare despre lume și viaţă. În spate e o altă lume!

 

Citeşte şi alte materiale ale lui Liviu despre lucruri pe care nu le găseşti scrise în ghiduri şi despre peripeţiile lui Liviu pe aeroportul din Chicago