Cetatea Neamţ, povestea copilăriei mele

Cetatea Neamţ, povestea copilăriei mele
 

Motto:

“Ce de lucruri n-ar şti să povestească de-ar avea grai ruinele acestea? Când te gândeşti c-a fost atâta viaţă aici...inimi care s-au iubit, ochi care au plâns, viteji care şi-au vărsat sângele pe zidurile acestea…” Al. Vlahuţă

Îşi aminteşte cineva scrierea lui Costache Negruzzi “Sobieski şi românii”? Poate da, poate nu... Un lucru e cert , în ceea ce mă priveşte, cu ochi de copil lecturând  nuvela mi-am imaginat fiecare cuvânt citit, am trăit trup şi suflet fiorul luptei dintre o  mână de oameni cu o întreagă armată, puterea de sacrifiu şi dragostea de pământ m-au impresionat. M-am întrebat adesea, oare cum arată cetatea ce a fost teatrul acestei încleştări dramatice? De-abia în primavara acestui an, într-un periplu moldav, am avut privilegiul fericit de a-mi purta paşii prin locuri încărcate de istorie şi de a păşi în interiorul Cetăţii Neamţ.

Orice vizită într-o cetate îţi stârneşte imaginaţia

Cetatea Neamt

Iar Cetatea Neamţ recompune o lume trecută, aproape uitată de noi, trăitorii zilei de azi, adesea prea grăbiţi, prea ocupaţi. Chiar dacă ghidul era bolnav şi nu am putut afla detalii şi picanterii,  peste tot sunt panouri explicative şi în plus, Cetatea, prin zidurile ei îţi vorbeşte, doar să ştii să o asculţi. Smile

Cetatea Neamt

Am ajuns la poalele ei într-o dimineaţă de mai, în care norii îşi cerneau lacrimile peste pământul dulcii Moldove. Am urcat agale, însoţită de soţ şi cei doi copii ai mei, aleea care duce spre cetate. Prin mijlocul pădurii seculare, aveam vaga impresie că auzim sunete de goarnă sau poate tropot de copite. Era doar vântul şi ploaia. Odată ajunşi dinaintea ei, ca prin minune, perdeua ploii s-a topit şi victorios, a ieşit soarele. După ce am plătit taxa de intrare de 5 lei pentru adulţi şi 3 lei pentru copii, am pornit pe podul suspendat să descifrăm misterele unui loc de poveste. 

Cetatea Neamţ de azi

Cetatea Neamţ este situată în apropierea oraşului Târgu-Neamţ, fiind ridicată  dintr-un amalgam de pietre: piatră luată chiar de la buza dealului, piatră de carieră şi piatră de râu. Citadela se înalţă semeaţă pe culmile Pleşului, la o înălţime de cca 1000 de metri. Este ctitoria lui Petru Muşat I, dar a fost consolidată pe timpul domniei lui Ştefan cel Mare, devenind emblematică pentru Moldova.

Cetatea Neamt

Acum Cetatea Neamţului este restaurată, este o adevărată bijuterie. Podul suspendat pe care se face accesul este susţinut de 11 piloni uriaşi de piatră, iar zidurile exterioare de apărare au peste 20 de metri înălţime. Edificiul este grandios! De pe pod, am păşit pe puntea ce se ridica în caz de pericol şi, nu fără emoţie am intrat în curtea interioară. Am remarcat simplitatea zidurilor, numărul mic de nişe folosite ca puncte de observaţie, verdele crud al ierbii.

Cetatea Neamt

Turul cetăţii l-am început trecând prin Sala de Sfat şi Judecată, locul în care Domnul Moldovei se sfătuia cu boierii săi sau în care, dupa caz, judeca anumite pricini. Masa lungă, scaunele din lemn, cu spătar înalt ne-au întors în timp, mai ales că pe un perete de zid este portretul voievodului Ştefan cel Mare.

Cetatea Neamt

Eram într-un film spectator, mut totuşi, dar eram acolo. Mai ales când ne-am trezit deodată într-o odaie micuţă, în care la o masă pe măsura stau la taifas caţiva boieri, având ca martori doar o blană imensă de urs şi câteva elemente decorative extrem de interesante: rozete, un cerb, o nimfă cu două cozi de peşte. Trebuie să fi fost năpraznice iernile pe vremea aceea, căci soba de teracotă este monumentală în raport cu dimensiunile cămăruţei şi ale obiectelor. Aici este Iatacul şi Camera de taină.

Dedesubt e Sala Armelor plină de suliţe şi scuturi, dar şi Ieşirea Secretă, care chiar nu ştiu unde duce. Secret!

Pe partea cealaltă a cetăţii am ajuns în cel mai înfiorător dintre locurile de aici: Neagra Temniţă - animată cu figurine de ceară ilustrând deţinuţii şi condiţiile crâncene de detenţie. Trădătorii şi infractorii mureau aici în chinuri inimaginabile de frig şi de foame, ajungând hrană pentru rozătoare.

Cetatea Neamt

Ca orice cetate creştină, există şi un Paraclis purtând hramul Sf. Nicolae. Ceea ce se poate vedea este doar o copie, originalul l-am văzut mai târziu în incinta Muzeului Mănăstirii Neamţ. Oricum, ambele sunt frumos lucrate, roşul fiind culoarea predominantă.

Cetatea a fost locuită, având tot ceea ce e necesar traiului zilnic: camera de locuit, camera Domniţelor,  bucătărie “dotată” cu  tot ce trebuie (blide şi ulcioare, sobă, taburete şi masa), Camera de Provizii – un fel de frigider, cum i-am explicat eu fiului meu cel mare. Aici a funcţionat o Monetărie clandestină, iar acesteia îi este dedicat un spaţiu extins, mii de monede fiind împrăştiate peste tot, pe lângă ziduri.

Orice vis are un sfârşit

Există o expoziţie permanentă foto-documentară dedicată şi altor cetăţi fortificate: Cetatea Alba, Tighina, Soroca, Hotin şi Chilia. Este subliniată importanţa lor în epocă. Iar eu nu am putut decât să mă întristez, ştiind că unele dintre ele sunt rupte pentru totdeauna din pământul nostru românesc.

Cetatea Neamt

Deasemenea am aflat că această cetate nu a putut fi niciodată cucerită din exterior. Porţile ei s-au deschis doar de 3 ori în faţa străinilor, o dată prin trădare în faţa turcilor, apoi în urale de bucurie în cazul lui Mihai Viteazul  primul domn al tuturor românilor şi... revin la povestea copilăriei mele, prin viclenie în cazul polonezilor lui Sobieski.

Turul Cetăţii Neamţului a durat circa două ore, ore ce pentru mine au fost o încântătoare lecţie nu doar de istorie, ci mai ales, de viaţă.

Poze de la Cetatea Neamţ


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.