Capri, perla Mării Tireniene

Capri, perla Mării Tireniene
 

Capri, micuța insulă din golful Napoli, cunoscută și colonizată de greci încă din secolul al VII-lea î.Hr., este mândria declarată a italienilor și visul oricărui călător pe acele meleaguri. Din păcate nu toți reușesc să își împlinească până la final dorința de a o vedea, prețul călătoriei fiind destul de ridicat, indiferent de vasul cu care pleci (ferry/hydrofoil/barcă) sau de locul de unde pleci, mai întotdeauna Napoli sau Sorrento. La aceste prețuri ale unui bilet dus-întors (în jur de 30 euro/pers.) se adaugă cheltuielile de la destinație: funicular, un caprese (sandwich-ul tradițional cu mozzarella, tomate și busuioc) sau orice altceva ai dori să mănânci, autobuzul spre Anacapri sau vaporul care face înconjurul insulei, pentru că nu poți ajunge acolo și să nu vezi celebra Grotta Azzurra.

Desigur, daca vă permiteți, puteți chiar rezerva o cameră pentru câteva zile la un hotel pe insulă, punând în balanță faptul că nu există hoteluri ieftine acolo, dar și acela că merită să vă faceți o astfel de bucurie măcar o dată în viață și să vă simțiți ca niște miliardari.

Capri

Revenind însă la noi, oamenii obișnuiți, coborând de pe ferryboat sau catamaran sau orice alt vas care vă va transporta pe insula Capri, veți fi vrăjiți de frumusețea locului, a caselor colorate care urcă până sus pe munte, de abundența de flori de leandru sau de bougainvillea care înmiresmează aerul, de portocalii și lămâii care apar la tot pasul, dar și de marea de oameni care mișună de colo colo, cumpărând bilete pentru funicular, îmbarcându-se pe vase pentru turul insulei sau, pur și simplu, plimbându-se prin zona portului, achiziționându-și souveniruri, altfel destul de banale.

După ce ți-ai cumpărat bilet pentru funicular, mai stai la o coadă ce pare a nu se mai termina, în plin soare arzător, după care ajungi finalmente în funicularul extrem de aglomerat, care te duce sus, în piațeta Umberto I, de unde se deschid toate drumurile și unde toată lumea face fotografii ale priveliștii mirobolante, selfiuri și se rotește destul de confuză, neștiind exact încotro să o ia, căci nu prea sunt indicatoare care să te ajute.

Capri

Ai cel puțin două variante: fie o iei pe straduțele înguste și pline de diverse buticuri de lux, ale căror prețuri îți taie respirația și pe unde șerpuiește toată marea de turiști uitându-se cu invidie la cei ce stau la mese și consumă diverse produse aromate și colorate sau minunându-se de frumusețea ireală a caselor și hotelurilor îmbrăcate în flori și iederă; fie, a doua variantă, iei autobuzul minuscul – de doar 8 locuri pe scaune – în care se înghesuie un număr imposibil de persoane și urci (pe niște serpentine care îi fac pe mulți să exclame de teamă, privind în jos) până în celălalt oraș al insulei Capri, Anacapri, mai micuț, mai intim, unde parcă locuiesc mai mulți localnici și de aceea și prețurile par mai normale.

Oricum, fă-ți timp și vizitează și acest micuț oraș, căci merită pe deplin, iar acolo vei vedea și vestita Villa San Michele descrisă de Axel Munthe și vei putea chiar urca pe cel mai înalt punct al insulei, Monte Solaro, de unde se deschide o priveliște fascinantă.

Capri

Va trebui să aștepți destul de mult din nou micuțul autobuz cu care să te întorci în Capri unde poți să te plimbi pe străduțele șerpuitoare spre parcul magnific Giardini di Augusto sau spre punctul de belvedere de unde poți admira vestitele stânci cunoscute sub numele de Faraglioni. Drumul trece pe lângă hoteluri de o frumusețe inimaginabilă, ferite de privirile trecătorilor de fațade frumoase, grădini cu vegetație bogată, unde ajungi coborând foarte multe trepte, încât te întrebi cum își duc acei turiști bagajele în camera. (Bagajele sunt aduse cu minicare până la poarta hotelului și de acolo transportate de hamali până în camera, fără ca turistul să aibă vreo grijă, așa încât nu te mai miră super-prețurile hotelurilor). Ajunși la punctul de belvedere toți își fac, evident, selfiuri și fotografii nenumărate, căci chiar nu te poți opri, văzând priveliștea ireală parcă.

Capri

Dacă mai ai vreme și bani și dacă marea este liniștită, poți merge înapoi în port să faci turul insulei spre Grota Albastră și să mănânci un caprese în așteptare. Am făcut doar o dată această plimbare care este foarte scumpă și cu mult timp petrecut așteptând să intri, pentru cele doar 5 minute de exclamații și fotografii în grotă și, sincer, nu aș mai repeta experiența. Dar o dată în viață trebuie să faci și această călătorie, dacă tot ajungi pe insulă.

Experiența numită Capri este unică, magnifică și de neratat, așa că pregătiți-vă buzunarele și aparatele de fotografiat, îmbrăcați-vă și încălțați-vă comod, nu uitați protecția anti-solară și fiți gata pentru tot felul de surprize plăcute, imagini de vis și oameni veseli și amabili. Călătoria, deși scurtă cel mai adesea, vă va lăsa în minte și în suflet, amintiri de neimaginat și de neuitat dintr-o lume de poveste care merită văzută măcar o dată în viață.

Tu ai vizitat insula Capri? Povestește-ne cum a fost!


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.